Trunchiul de la Comănești

 

Trunchiul de la Comănești

 
Geolog NICULAE VRĂSMAȘ (Al doilea din dreapta)
Muzeul Național de Geologie din Piața Victoriei, București. În față Trunchiul pietrificat de la Comănești
Fotografia istorică, originală, a trunchiului pietrificat, degajat parțial cu ciocanul geologic pe care eu singur îl aveam, cum se vede în poză, al doilea din dreapta, pe halda minei Rafila,din Comănești unde lucram la șantierul ISEM și urmam liceul seral, ultima clasă, a zecea, în 1955. Primul din dreapta era geologul șef Mihai Popovici iar în stânga mea colegul Petre Ciobanu, originar din Dobrogea, care a urmat și el geologia dar a lucrat ca ambasador în Australia. În spatele nostru mai sunt 3 muncitori iar ultimul, în stânga, este colegul Radu Virgil din Buzău.
Trunchiul pietrificat a fost trimis, în cele din urmă la Bucureşti, unde poate fi văzut şi azi.
Exponatul este un chiparos de baltă descoperit, în anul 1955, pe halda minei Rafila de la Comăneşti, regiunea Bacău.
Trunchiul aparţine „unei specii de conifer dispărută din flora europeană, denumită chiparos de baltă (Taxodium dubium) specific zonelor mlăştinoase.
Conservarea trunchiului prin calcitizare s-a realizat prin îngroparea sa alături de întreaga vegetaţie a unei păduri de mlaştină sub un strat gros de argilă şi nisip, în care soluţiile mineralizatoare au produs pietrificarea şi astfel fosilizarea în situ a bazei trunchiului de Taxodium. Trunchiul pietrificat cântăreşte peste o tonă şi păstrează aproximativ dimensiunile reale pe care le avea initial trunchiul preistoric, dar este incomplet, segmental expus reprezentând doar baza trunchiului din care porneau rădăcinile rămuroase puternice ale acestei plante de mlaştină.
Muzeul Naţional de Geologie a primit această curiozitate a naturii în anul 1956, de la exploatarea minieră pentru cărbune brun din Bazinul Comăneşti unde în timpul excavaţiilor s-au descoperit mai multe trunchiuri de arbori pietrificate, unele chiar în poziţie de creştere.”

 

Sursa informațiilor Niculae Vrasmas.