Obsidianul

Obsidian – “Fulgi de zăpadă”
Donația d-lui prof.emerit Vania Atudorei
Nr.inv.1068
G = 8 g

Ne gândim la voi!

Am încercat să fim cât mai aproape de toți iubitorii de natură și de ceea ce este minunat și frumos în natură, prezentându-vă informații și imagini despre colecțiile muzeului.

REDESCHIDEM!

Începând cu data de 16 iunie 2020 vă așteptăm să vizitați expozițiile noastre.

Nu uitați masca acasă!

Obsidianul este o rocă vulcanică, amorfă, sticloasă, fără a se putea distinge o structură granulară, se formează prin răcirea rapidă a lavei, fiind un material ce conține un procent maximal de 3% apă. În cazul în care conține o cantitate mare, iar pe lângă aceasta conține și gaze, ca CO₂, la o răcire rapidă se formează o rocă vulcanică poroasă numită piatră ponce. La o răcire mai lentă se formează o variantă de rocă neagră sticloasă cu luciu de smoală (germană: Pechstein).

Mar rar, obsidianul are procent mai scăzut de silicați, în care se prezintă sub forme de trecere la trahite, andezite. Obsidianul era deja cunoscut chiar și de romani, acesta era șlefuit și folosit ca oglindă, aceștia aducându-l din Etiopia.

Obsidianul-fulgi de zăpadă, este o variantă rară de obsidian, care este compus din punct de vedere mineralogic frecvent din feldspat sau cristobalit (o variantă de cuarț transformat la temperaturi mari).

Datorită colțurilor ascuțite, spărturi așchioase și durității, în epoca de piatră obsidianul a fost folosit la confecționarea uneltelor, ca și cremenea, motiv pentru care este supranumit și “aurul negru al epocii de piatră”.

Cele mai importante locuri unde s-a descoperit obsidian sunt în Europa și Asia: Italia, Turcia, Islanda, Armenia, Grecia, Slovacia, Germania.

În prezent, obsidianul este folosit pentru confecționarea obiectelor de artă, pietrelor semiprețioase sau în chirurgia estetică.

Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii din Dorohoi.