Plantele carnivore – curiozități ale naturii

În acord cu programul activităților instituției noastre, având în vedere faptul că expoziția intitulată: “Plante carnivore” nu a putut fi itinerată în cadrul Muzeului de Științele Naturii din Dorohoi, vă propunem să vizualizați următorul material pregătit de către colegul nostru dr. Emilian Pricop muzeograf la Muzeul de Științe Naturale Piatra Neamț, din cadrul Complexului Muzeal Național Neamț.

Plantele carnivore – curiozități ale naturii:

Denumirea de “plante carnivore” ne induce oarecum imaginea unor prădători feroce, adevărați monștri din filmele de groază, în realitate aceste plante sunt de mici dimensiuni și se hrănesc cu diferite insecte (țintari, muște, gândaci), procurându-și suplimentar unele substanțe nutritive din corpul acestor minuscule artropode.

Însă ce este o plantă carnivoră?

O plantă poate fi clasificată drept carnivoră doar dacă are caractere morfologice, anatomice și fiziologice care să permită atragerea, capturarea active (cu mișcări – asemeni frunzelor capcanei lui Venus) sau pasivă (fără mișcare cum este la Nepenthes), omorârea și distrugerea prăzii, astfel încât să-și îmbunătățească creșterea, producția de semințe, ca să-și mărească șansele de perpetuare. În marea majoritate a cazurilor frunzele acestor plante sunt transformate în capcane, mai rar florile.
Clasificarea acestor plante se face în funcție de modul în care este capturată prada, există plante carnivore cu capcane pasive sau statice (de ex. la Sarracenia spp. - capcanele fiind de fapt urne și la Drosera spp. - unde capcanele sunt sub forma unor frunze lipicioase) și cu capcane active de tipul unui clește (asemeni speciilor de Dionea).

Plantele carnivore sunt răspândite pe tot globul pământesc (sunt prezente atât în zonele temperat continentale, dar și în zonele ecuatoriale) și grupează puțin peste 700 de specii valide; menționăm aici câteva din speciile mai cunoscute: capcana lui Venus, foaia grasă, roua cerului, planta gulerată, cupa maimuțelor, roata apelor și otrăţelul bălților.

Aceste specii de plante carnivore sunt fascinante prin modul în care se hrănesc, deoarece au diferite capcane care sunt de fapt frunze sau uneori flori modificate (în decursul evoluției lor biologice). Aceste organe modificate (frunzele modificate/transformate în urne, în cupe sau în capcane de tip clește), de regulă atrag, rețin și omoară prada formată din insecte de mici dimensiuni, pe care le digeră, în aşa fel încât să-şi poată asimila elementele nutritive necesare dezvoltării (elemente nutritive care nu se găsesc în cantități îndestulătoare în sol, enumerăm aici: azotul, fosforul şi potasiul).

Aceste plante carnivore fac fotosinteză, modul lor de hrănire carnivor nu servește decât pentru a completa hrana lor; în condiții de laborator s-a constatat faptul că o mare parte din speciile de plante carnivore pot supraviețui și fără suplimentul respectiv de hrană, însă unii autori sugerează faptul că dacă aceste plante nu s-ar hrăni cu insecte (sau artropode în general), în timp ar dispărea ca specie.

După atragere (cu ajutorul culorilor vii și a stimulilor olfactivi) și capturare (prin intermediul capcanelor), prada trebuie digerată, astfel încât substanțele sale proteice să fie asimilate de către plantă, glandele digestive ale plantei secretă o serie de enzime proteolitice necesare digestiei. În marea majoritate a cazurilor vor fi digerate părțile mai moi ale insectelor capturate. După ce este atrasă, prada trebuie reținută, acest lucru este realizat cu ajutorul unor mucilagii lipicioase (de ex. la Drosera și Pinguicula) sau prin închiderea rapida într-o cavitate (Dionea sau Aldrovanda), sau prin aspirarea într-un buzunar digestiv (la Utricularia). Prada poate să cadă în interiorul unei urne (la Cephalotus, Nepenthes, Sarracenia), urna fiind acoperită de un căpăcel sau opercul. Unele specii de Sarracenia produc în secreția zaharată substanțe cu efect stupefiant pentru insecte (cu rol atractiv).

Pe teritoriul României există mai multe specii de plante carnivore, dintre acestea amintim de: roata apelor (Aldrovanda vesiculosa), otrăţelul-bălţilor (Utricularia vulgaris), roua cerului (Drosera anglica) şi foaia grasă (Pinguicula alpina). Aceste plante carnivore sunt adaptate la un mediu ostil de viață, sărac în substanţele nutritive necesare dezvoltării; menționăm aici de roua cerului (Drosera rotundifolia), o plantă întâlnită în turbăriile acide din zona montană a județelor Neamț și Suceava.

Creșterea plantelor carnivore nu este facilă, fiecare specie în parte are anumite preferințe în raport cu cantitatea de lumină, cu temperatura, apa și solul care va trebui utilizat.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Național Neamț.