CUARȚ
NR. INV. 630
D = 168 mm, G = 774 g
NR. INV. 630
D = 168 mm, G = 774 g
Cuarț din Maroc, donația d-lui prof. emerit Vania Atudorei
NR. INV. 1096
D = 71 mm, G = 195 g
NR. INV. 1096
D = 71 mm, G = 195 g
Vă prezentăm informații și imagini despre colecția de minerale, astăzi, despre cuarț.
Cuarțul reprezintă varietatea cristalizată de silice, cu duritate destul de ridicată (7 pe scara Mohs). Prezintă luciu sticlos, gras în spărtură și are o transparență deosebită, care îl face apreciat în optică și în producerea de bijuterii. Cuarțul prezintă proprietăți piezoelectrice, cu aplicații în industria electronică.
Denumirea de cuarț (cremene) este atribuită unui întreg grup de minerale, a căror compoziție de bază este identică dioxidului de siliciu sau apropiată acestuia: SiO₂. Cristalele bine formate se prezintă ca prisme hexagonale, având la capete piramide hexagonale.
Cuarțul este constituentul principal al multor roci magmatice (granite, porfire cuarțifere, pegmatice), roci metamorfice (cuarțite, micașisturi, gnaise) și sedimentare (în mod deosebit gresii).
Grecii îî spuneau krystalos (gheață) fiind convinși că ar fi fost produs de un ger năprasnic. Denumirea aceasta i-a fost dată și datorită conductibilității sale termice reduse. Vechii greci și romanii confecționau sfere de cuarț pentru ca patricienii sa-și poată răcori mâinile în anotimpul cald. Japonezii l-au numit “Bijuteria perfectă” și l-au văzut ca un simbol al spațiului infinit, al purității, al perseverenței și al rabdării. În culturile străvechi ale Americii Centrale și de Sud, craniile de cristal erau venerate și considerate obiecte religioase foarte puternice. Într-o coincidență remarcabilă sau sincronicitate, triburile din Australia și America de Sud descriu în miturile lor despre facerea lumii, imaginea “Șarpelui Cosmic”, strămoșul tuturor formelor de viață, fiind condus și ghidat de un cristal de cuarț.
Cuarțul apare într-o multitudine de varietăți, în funcție de culorile pe care le are și care sunt datorate incluziunilor.
Cuarțul poate fi găsit peste tot pe Pământ, se formează la orice temperatură, mai ales în rocile sedimentare, metamorfice și vulcanice. Deoarece este foarte rezistent la acțiunea factorilor mecanici și chimici, este prezent atât în munți, cât și în nisipul de pe malul mărilor, râurilor și în deșert.
Cuarțul reprezintă varietatea cristalizată de silice, cu duritate destul de ridicată (7 pe scara Mohs). Prezintă luciu sticlos, gras în spărtură și are o transparență deosebită, care îl face apreciat în optică și în producerea de bijuterii. Cuarțul prezintă proprietăți piezoelectrice, cu aplicații în industria electronică.
Denumirea de cuarț (cremene) este atribuită unui întreg grup de minerale, a căror compoziție de bază este identică dioxidului de siliciu sau apropiată acestuia: SiO₂. Cristalele bine formate se prezintă ca prisme hexagonale, având la capete piramide hexagonale.
Cuarțul este constituentul principal al multor roci magmatice (granite, porfire cuarțifere, pegmatice), roci metamorfice (cuarțite, micașisturi, gnaise) și sedimentare (în mod deosebit gresii).
Grecii îî spuneau krystalos (gheață) fiind convinși că ar fi fost produs de un ger năprasnic. Denumirea aceasta i-a fost dată și datorită conductibilității sale termice reduse. Vechii greci și romanii confecționau sfere de cuarț pentru ca patricienii sa-și poată răcori mâinile în anotimpul cald. Japonezii l-au numit “Bijuteria perfectă” și l-au văzut ca un simbol al spațiului infinit, al purității, al perseverenței și al rabdării. În culturile străvechi ale Americii Centrale și de Sud, craniile de cristal erau venerate și considerate obiecte religioase foarte puternice. Într-o coincidență remarcabilă sau sincronicitate, triburile din Australia și America de Sud descriu în miturile lor despre facerea lumii, imaginea “Șarpelui Cosmic”, strămoșul tuturor formelor de viață, fiind condus și ghidat de un cristal de cuarț.
Cuarțul apare într-o multitudine de varietăți, în funcție de culorile pe care le are și care sunt datorate incluziunilor.
Cuarțul poate fi găsit peste tot pe Pământ, se formează la orice temperatură, mai ales în rocile sedimentare, metamorfice și vulcanice. Deoarece este foarte rezistent la acțiunea factorilor mecanici și chimici, este prezent atât în munți, cât și în nisipul de pe malul mărilor, râurilor și în deșert.
Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii din Dorohoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu