Două specii din familia Papilionidae

Familia Papilionidae
Papilio demoleus Linnaeus,1758
Exemplar colectat în Vietnam, Hanoi la data de 12.10.1970
AA = 85 mm
Nr. inv. 53

Familia Papilionidae
Papilio polytes Linnaeus, 1758
Exemplar colectat în Vietnam, Hanoi la data de 04.10.1970.
AA = 80 mm
Nr. inv. 138

😊Activitatea în muzeu nu constă doar în primirea vizitatorilor ci presupune mult mai multe activități, cum ar fi: realizarea de fișe analitice, fișe de conservare, activități de conservare preventivă, valorificarea patrimoniului prin studii, articole sau cărți.

🥰Totuși, abia așteptăm să ne reîntâlnim cu publicul vizitator!

Vă prezentăm informații și imagini despre colecția de fluturi exotici a muzeului care cuprinde puțin peste 4.000 de exemplare. Astăzi, despre două specii din familia Papilionidae pe care le veți putea revedea în expoziția permanentă, după redeschidere.

”Natura nu face niciodată nimic fără motiv” (Aristotel)

🦋Papilio demoleus Linnaeus,1758 (Fluturele de citrice comun)

În prezent, este una dintre cele mai răspândite specii de fluturi diurni din fauna mondială, fiind semnalată din Asia, până în Noua Guinee şi Australia. Specia a fost introdusă accidental în Republica Dominicană, Jamaica şi Puerto Rico şi a fost declarată specie invazivă în emisfera vestică.

Papilio demoleus este o specie foarte tolerantă, putând fi întâlnit în pârloage, savane, grădini, păduri mereu verzi etc. Preferă zonele umede din apropierea cursurilor de apă.
Această specie are o avengură a aripilor de 80-100 mm. Adulţii au un zbor rapid, care îi ajută să evite atacul păsărilor insectivore. Deoarece omizile se hrănesc cu frunzele unor specii cultivate de arbori din familia Rutaceae (portocal, lămâi, lime etc), ele sunt considetare dăunătoare în Irak, Pakistan şi India.

În condiţii favorabile, această specie poate avea 8 generaţii anuale, stadiul de adult durând doar 4-6 zile.
Cercetările recente au arătat că, imediat după ieşirea din pupă, fluturii manifestă o preferinţă spontană pentru hrănirea pe florile de culoarea albastră şi purpurie, neglijând total florile de culoare galbenă sau verde.

🦋Papilio polytes Linnaeus, 1758

Este o specie de talie medie (anvergura aripilor: 90-100 mm), răspândită în sud-estul Asiei, din Pakistan, Nepal şi India până în Malaezia, vestul arhipelagului indonezian, Filipine şi partea nordică a insulelor Mariane.

Habitatul natural al acestei specii este reprezentat de păduri tropicale. Este o specie destul de tolerantă, putând fi întâlnită şi în parcuri şi grădini.
Adulții sunt deosebit de activi în cursul zilei, schimbând brusc și frecvent direcția de zbor pentru a evita atacul păsărilor insectivore.

Ei se hrănesc cu nectarul din flori, iar trompa lor este suficient de lungă pentru a putea vizita și plantele care au flori cu corolă tubulară, extrem de adâncă. În general, zboară la o altitudine destul de redusă (3-4 metri deasupra solului) și se odihnesc stând la soare în partea superioară a coronamentului tufișurilor.

Masculii pot fi văzuți răcorindu-se în preajma băltoacelor sau a porțiunilor mlăștinoase aflate de-a lungul drumurilor din pădure.

La această specie, masculii au o morfologie relativ constantă, dar femelele prezintă un polimorfism extraordinar, imitând diferite specii toxice de fluturi şi fiind în acest fel evitate de păsările insectivore. Imitația merge atât de departe, încât unele femele din această specie copiază chiar și zborul lent și fâlfâit al fluturilor toxici pe care îi imită.

De altfel, numele sub care este cunoscută această specie în limba engleză este o aluzie la poligamia practicată de membrii sectei mormonilor (the common Mormon).

Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii din Dorohoi.