2. Săpături arheologice la mănăstirea cisterciană de la Igriș
Anul acesta a avut loc cea de-a cincea campanie arheologică pe care Muzeul Național al Banatului o dezvoltă în parteneriat cu Institutul de Arheologie al Universității Catolice ”Pázmány Péter” din Budapesta.
În perioada 2 august - 3 septembrie a.c. au continuat săpăturile arheologice sistematice la unul dintre cele mai importante situri medievale din Banat, mănăstirea cisterciană de la Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș. Din partea Muzeului Național al Banatului au participat la săpături dr. Daniela Tănase, responsabil științific, Zsuzsanna Kopeczny, arheolog medievist și Ștefan Popa, biolog, iar din partea universității maghiare a fost prezentă o echipă de arheologi și studenți coordonată de dr. Balázs Major.
S-a investigat transeptul bisericii mănăstirii și s-au evidențiat absidele mici, de formă semicirculară, care aveau pardosea din cărămidă, păstrată parțial. De asemenea, au fost găsite și trepte care duceau spre altarul adăpostit de absida centrală, descoperită în cursul anului trecut.
Cu prilejul curățării unei porțiuni din grădina în care se efectuează săpăturile au apărut fragmente de zid care s-au dovedit a fi intrarea în biserica mănăstirii, precum și zidul vestic al acesteia.
Un alt obiectiv al cercetării arheologice a fost continuarea săpăturilor la biserica din secolele XI-XII, suprapusă parțial de biserica mănăstirii. De această dată, pe lângă fundațiile și zidurile de nord și de sud ale navei, s-a găsit și partea dinspre vest a bisericii, dar nu și intrarea, fapt pentru care cercetarea va continua.
Așa cum se întâmplă în fiecare campanie arheologică, au fost găsite morminte, atât în interiorul, cât și în curtea bisericii mănăstirii. Unele dintre morminte pot fi puse în legătură cu biserica mai timpurie. Cele mai multe dintre artefactele descoperite sunt fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, unele decorate cu motive vegetale. Se detașează câteva fragmente frumos sculptate din marmură roșie, care au decorat cel mai probabil sarcofagele regale.
Proiectul de cercetare a mănăstirii cisterciene Egres, fondată în anul 1179 și ctitorită de regele Béla al III-lea al Ungariei va continua și anul viitor.
#mnab #arheologie #manastireaigris
Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.
3. Săpăturile arheologice de la Criș // Castelul Bethlen
Ultimele săpături arheologice de la Criș s-au desfășurat în perioada iunie-august 2021 și au fost conduse de arheologii Muzeului Judeţean Mureş, în parteneriat cu Fundația Sanct Ladislaus.
Echipa de cercetare a săpăturilor arheologice de la Criș: Ünige Bencze, Levente-László Zólya, Szilárd Sándor Gál și Apollónia Balog.
Castelul Bethlen este situat pe teritoriul judeţului Mureş, comuna Daneş, în centrul satului Criş, pe un deal, la o altitudine de 422m, pe malul stâng al pârâului Criş. Castelul din Criş reprezintă probabil cel mai frumos exemplar al castelelor renascentiste transilvănene cu influenţe arhitecturale din Italia şi Ungaria superioară. Istoria şi evoluţia castelului este cunoscută în mare parte din surse scrise, cercetări arhitecturale, de istoria artei şi cercetări arheologice. Prima menţiune a unui ansamblu rezidenţial deja existent la Criş provine din anul 1435. Important de subliniat este faptul că, de-a lungul secolelor, castelul a aparţinut familiei Bethlen, până la evacuarea ultimilor membrii ai familiei, în anul 1949.
Cercetările arheologice de la Criș s-au efectuat în mai multe etape: 1974-1977, 1998, 2012 și 2020-2021.
Ultimele lucrări de cercetare s-au axat pe zona exterioară a zidului sudic al incintei. Astfel, am descoperit următoarele complexe arheologice: o bucătărie din sec. XIX, o structură de cărămidă care servea la afumare la rece cu ziduri aferente refolosite, mai multe vetre, un canal de drenaj, trei fundaţii de stâlpi din piatră de la o structură necunoscută, colţul sud-estic al unei incinte cu turn circular construit cel mai probabil în secolul al XV-lea, şi un şanţ cu gropi pentru stâlpi datat cu materiale din sec. XIII.
Text: Ünige Bencze - coordonatorul șantierului arheologic de la Criș
Sursă foto: Levente-László Zólya și Levente Simó
Secția de Istorie a Muzeului Județean Mureș
Régészeti ásatások a keresdi Bethlen kastélynál
2021.június és augusztus között a Maros Megyei Múzeum munkatársai a Szent László Alapítvánnyal karöltve régészeti feltárásokat folytattak a keresdi Bethlen kastélynál.
A csapat: Bencze Ünige, Zólya Levente-László, Gál Szilárd Sándor, Balog Apollónia.
A keresdi kastély Erdély egyik legszebb reneszánsz stílusban épült kastélya, melyben itáliai és felső magyarországi építészeti hatások is felismerhetők. A Bethlen család kastélya Maros megyében, Keresd falu központjában, egy, a Keresd patak bal partján fekvő dombtetőn helyezkedik el. A kastély történetét és a hozzá tartozó birtokstruktúra változásait írott forrásokból, építészeti és művészettörténeti, valamint régészeti kutatásokból ismerjük. Az írott források 1435-ben említenek legelőször egy Keresden álló nemesi kúriát. Fontos kihangsúlyozni, hogy az évszázadok során a kastély folyamatosan a Bethlen család tulajdonában volt, egészen 1949-ig, amikor az utolsó családtagokat kilakoltatták.
A kastély területén többször is folytattak régészeti kutatásokat, először 1974-1977 között, majd 1998-ban, 2012-ben, és végül 2020-2021-ben.
A régészeti kutatások a déli kerítőfal külső részén, a kastélypark felé eső részen zajlottak. Több érdekes régészeti objektum került napvilágra, ezek közül a következőket emelnénk ki: a 19. századi konyha épületei; egy tégla struktúra, amely valószínűleg egy hideg füstölő része lehetett; több tűzhely maradványa; egy vízelvezető, kövekből kirakott kanális; három oszlop kőalapozása, amelyek egy egyelőre azonosítatlan épülethez tartozhattak; egy korábbi, talán 15. századi kerek saroktoronnyal ellátott erődítés nyomai, és végül egy 13. századi leletanyaggal keltezett árok, a hozzá tartozó cölöplyukakkal.
Szöveg: Bencze Ünige, a keresdi ásatások vezetője.
Fotók: Zólya Levente-László, Simó Levente
Maros Megyei Múzeum, Történelem osztály
Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Mureş / Maros Megyei Múzeum.
4. Șantier de cercetare arheologică sistematică la Șimleu Silvaniei, Cetate-Varhegy
5. Cercetările arheologice la Ardeu
Cercetările arheologice la Ardeu au fost organizate și în acest an de Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva împreună cu Universitatea de Vest din Timișoara. Lucrările s-au desfășurat în două etape, pe parcursul lunilor iulie și august.
Obiectivele avute în vedere finalizarea investigației unei unități de cercetare începută în anul trecut. Din punct de vedere al activității didactice s-a urmărit formarea deprinderilor de bază în domeniul arheologiei pentru studenții din anul I și II. Aplicațiile practice au completat cunoștințele teoretice dobândite în timpul orelor de curs.
Din punctul de vedere al documentarii noutățile sunt reprezentate de o serie de detalii ale arhitecturii zidului de incintă. S-au putut observa cele două paramente, precum și urmele unei platforme din lemn, sprijinită de zid și pe o mică terasă, amenajată pe stâncă. Platforma respectivă era prevăzută, probabil cu un parapet în față și putea să servească pentru observare și/sau pentru anumite activități militare.
S-a putut stabili și raportul acestei structuri față de palatul nobilului dac. Astfel, baza zidului edificiului cu bază din blocuri masive, este amplasată mai sus, în raport cu platforma din lemn și probabil că și față de parapetul, despre care credem că marginea platforma. În acest fel, monumentalitatea Palatului era evidențiată în raport cu întregul ansamblu.
Sursa informațiilor Iosif Vasile Ferencz.
8. Șantierul arheologic din cetățuia de la Albești, jud. Vaslui
Am încheiat cu bine șantierul arheologic din cetățuia de la Albești, jud. Vaslui. Materialul arheologic descoperit nu a fost foarte bogat, a constat mai ales în fragmente ceramice destul de fragmentare și un singur vas reîntregibil, sugerând o locuire de scurtă durată. În schimb am avut șansa de a surprinde resturile unei locuințe de suprafață incendiate, iar constatările pe care le-am efectuat privind arhitectura ei sunt dintre cele mai prețioase. Datele surprinse aici se adaugă celor pe care le-am obținut în ultimii ani în microzona Dobrovăț și ne oferă o frescă cât se poate de interesantă asupra arhitecturii locuințelor din spațiul est-carpatic la nivelul secolele 5 - 3 î.Hr.
Dar un șantier arheologic nu înseamnă doar știință și descoperiri, ci implică munca unei echipe întregi. În acest sens, țin să mulțumesc în primul rând colectivului Muzeului Județean Vasile Pârvan din Bârlad pentru implicare, îndeosebi drd. Mircea Oancă și dr. Mircea Mamalaucă. Mulțumesc de asemenea studenților Daniel Lificiu (Universitatea Dunărea de Jos din Galați) și Răzvan Mureșan Olahut (Universitatea de Vest din Timișoara) pentru participare. Răzvan a traversat o țară întreagă pentru a putea participa la săpăturile de aici.... Nu în utimul rând îi mulțumesc din suflet și lui Adam Ovidiu-Bogdan care și-a răpit din timpul său liber pentru a veni pe șantier și a ne da o mână de ajutor. Mulțumesc de asemenea și primăriei comunei Albești pentru cooperare și pentru cei patru muncitori harnici de care am avut parte.
Acestea fiind spuse, peste o săptămână voi începe un alt șantier, într-o altă cetățuie din cea de-a doua epocă a fierului, la Dobrovăț, în județul Iași, un loc drag sufletului meu.
Sursa informațiilor Alexandru Berzovan.
9. Situl arheologic Romula-Reșca din Comuna Dobrosloveni
Sâmbătă, 11 septembrie, în ultima zi de lucrări arheologice pe anul 2021 la situl arheologic de la Romula-Reșca a avut loc vizita oficialităților județului Olt: dl. Marius Oprescu, președintele Consiliului Județean Olt, domnii Virgil Delureanu și Ionuț Ivan - vicepreședinți, precum și domnii deputați Marius Iancu și Florin Barbu, susținători în Parlamentul României ai Legii regimului juridic al sitului, și domnul Gheorghe Tudorașcu, primar al comunei Dobrosloveni.
Săpăturile la situl arheologic Romula-Reșca, au fost reluate anul acesta din data de 2 august și s-au prelungit până pe 11 septembrie. Ca de fiecare dată, rezultatele săpăturilor au fost spectaculoase, în urma analizei descoperirilor urmând a fi realizate rapoarte și lucrări științifice care vor fi editate și publicate, iar piesele ce urmează a fi conservate și restaurate vor îmbogăți patrimoniul Muzeului Județean Olt.
Mulțumesc Consiliului Județean Olt, domnului Președinte Marius Oprescu și echipei domniei sale pentru susținere și colectivului care a efectuat cercetarea și săpăturile în sit, conduse de domnul prof. univ. dr. Mircea Negru de la Universitatea din București; dr. Sabin Popovici, Director al Muzeului Romanațiului – Caracal; domnului arheolog Mihai Gheorghe, domnului dr. Florin Ciulavu, doamnei dr. Mihaela Bleoancă, domnului dr. Dan Bălteanu, Consilier superior la Direcția Județeană pentru Cultură Dolj, domnilor drd. Cătălin Andronăchescu Director și domnului drd. Laurențiu Comănescu, Consilier superior, ambii de la Direcția Județeană pentru Cultură Olt și doamnei Florina Tuluca - lector la Universitatea București, Facultatea Geologie și Geografie, președinte al Societății de Geografie Aplicată și a Societății de Geofizică Balcanică; domnului prof. univ. dr. Eugen Nicolae - Director la Institutul de Arheologie „Vasile Pîrvan” și domnului prof. univ. dr. Petre Gherghe de la Universitatea din Craiova, pentru colaborarea cu echipa și cu Muzeul Județean Olt.
Tot sâmbătă am primit în sit vizita doamnei conf. univ. dr. Diana Artene, Prodecan Universitatea Spiru Haret din București.
Manager,
Gheorghe Smarandache
Sursa informațiilor Muzeul Județean Olt.
10. Un nou templu descoperit la Sarmizegetusa Regia. Anunţul arheologilor modifică manualele de istorie
11. 𝗗𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗰𝗲𝗿𝗰𝗲𝘁𝗮𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗮𝗿𝗵𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝘂𝗹𝘁𝗶𝗺𝗶𝗶 𝗮𝗻𝗶 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗚𝗿𝗮𝗱𝗶𝘀𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗠𝘂𝗻𝘁𝗲 - 𝗦𝗮𝗿𝗺𝗶𝘇𝗲𝗴𝗲𝘁𝘂𝘀𝗮 𝗥𝗲𝗴𝗶𝗮
Cercetările s-au desfăşurat cu precădere în zona centrală a aşezării. Între rezultatele importante se numără identificarea unui 𝗻𝗼𝘂 𝗲𝗱𝗶𝗳𝗶𝗰𝗶𝘂 𝗱𝗲 𝗰𝘂𝗹𝘁 𝗱𝗲 𝗺𝗮𝗿𝗶 𝗱𝗶𝗺𝗲𝗻𝘀𝗶𝘂𝗻𝗶 ale cărui urme au fost documentate începând cu anul 2017. Din structura sa au fost descoperite baze de coloane şi resturile unui pavaj din piatră locală. Tot pe terasa a IX-a au fost dezvelite câteva segmente ale unei 𝗮𝗹𝗲𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝘂𝗯𝗹𝗶𝗻𝗶𝗮𝘇ă 𝗺𝗼𝗻𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝘀𝗮𝗻𝗰𝘁𝘂𝗮𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗰𝗮𝗽𝗶𝘁𝗮𝗹𝗮 𝗿𝗲𝗴𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗮𝗰𝗶𝗰. Aflată într-o stare bună de conservare, aleea este compusă din dale de gresie, calcar şi andezit, fiind până în prezent 𝘀𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗰𝘁𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗳𝗲𝗹 𝗰𝘂𝗻𝗼𝘀𝗰𝘂𝘁𝗮 𝗶𝗻 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮 𝗱𝗮𝗰𝗶𝗰𝗮. Un alt obiectiv al demersului arheologic a fost reprezentat de 𝗰𝗲𝗿𝗰𝗲𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗿𝘂𝗺𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗺𝗼𝗻𝗶𝗮𝗹 𝗽𝗿𝗶𝗻𝗰𝗶𝗽𝗮𝗹. Pe lângă vestigiile de piatră amintite anterior, arheologii au descoperit artefacte specifice mediului cultural al cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei: vase din lut, inclusiv ceramică pictată, obiecte din fier, bronz, sticlă, argint.
Sursa informațiilor Administratia Sarmizegetusa Regia.
12. Cercetări arheologice cetatea Aiud
Sursa informațiilor Cosmin Szekely.
13. Ziua Porților deschise la situl arheologic Băile Figa
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni organizează sâmbătă, 25 septembrie 2021, evenimentul ‘’Ziua Porților deschise la situl arheologic Băile Figa’’. Toți cei interesați vor avea ocazia să urmărească o zi din viața de teren a arheologilor și să vadă cele mai interesante descoperiri din campania acestui an.
Situl arheologic de la Băile Figa, jud. Bistrița Năsăud, este cel mai bogat și relevant sit arheologic de exploatare preistorică a sării din toată Europa de Sud-Est și Est-Centrală. Dincolo de faptul că cercetarea acestui sit contribuie în mod substanțial la reconstituirea exploatării preistorice a sării, acesta conține sute de structuri și artefacte preistorice de lemn bine păstrate datorită nămolului sărat în care se află.
Prin abundența materialului lemnos situl de la Băile Figa este pe departe cea mai generoasă sursă de lemn preistorică din toată Europa de Est, Sud-Est și Est-Centrală. Studierea materialului lemnos din acest sit deschide perspective nebănuite privind crearea unei scări dentrocronologice specifice Transilvaniei.”
În campania din anul 2021 este în curs de cercetare o structură formată din lemne de diferite forme și dimensiuni (denumită convențional Structura 1-XV-2018) identificată la adâncimea de cca. 0.75 m de la suprafața actuală a terenului, pe o lungime de 5 m a fost dezvelită partea superioară a unui gard de lemn, relativ rectiliniar. În jumătatea nordică a acestuia, pe o lungime de 2.5 m, gardul este format din 12 scânduri masive și 4 pari înfipți în poziție verticală în nămol. Acestea, pe ambele laturi, sunt strâns flancate de 4 pari orizontali. La 2.5 m sud, pe aceeași linie, este dezvelit un fragment mare de troacă înfiptă în poziție verticală în nămol, precum și 5 pari aflați în aceeași poziție. Între scândurile verticale din partea nordică a gardului și fragmentul de troacă, în profilele ambelor trepte, până aproape de masivul de sare, este surprins conturul unui posibil șanț, lat de cca. 1 m și adânc de cca. 1.3 m.
În prezent suprafața arheologică (Suprafața XV) a fost extinsă în sectorul de nord, nord-vest și vest, în scopul identificării conturului acestei Structuri1-XV-2018 și a elementelor din lemn care i-au aparținut.
Din cercetările anterioare efectuate în anul 2014, în dreptul și în imediata apropiere a acestora, direct pe roca de sare, a fost dezvelită o aglomerare de pari masivi culcați pe roca de sare, suprapusă de o aglomerare de vreascuri.
Colectivul de cercetare este format din următorii arheologi: dr. Valerii Kavruk, responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic, dr. Anthony F. Harding (Universitatea Exeter), arheolog expert, membru al Academiei Britanice; dr. Dan Buzea; drd. Puskas Jozsef, dr. Dan Ștefan, dr. Maria Magdalena Ștefan, dr. Radu Iustinian Zăgreanu, dr. Dan Lucian Vaida.
Vă așteptăm!
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
Sf. Gheorghe, jud. Covasna,
str. Gábor Áron, Nr.16
Tel: 0267314139
www.mncr.ro/ www.muzeu.mncr.ro/
www.facebook.com/mncro
secretariat@mncr.ro
Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.
14. Ziua Porților Deschise la Băile Figa
Sursa: Youtube Utilizator: AS TV
15. Șantierul de la Dobrovăț - Cetățuia, județul Iași
S-a încheiat astăzi și șantierul de la Dobrovăț - Cetățuia, județul Iași
Situl de la Dobrovăț - Cetățuia este un sit de care mă leagă amintiri frumoase. A fost unul dintre primele situri vizitate când am ajuns să mă mut la Iași, iar în anul 2019 aici mi-a fost dat să particip la prima săpătura arheologică în calitate de responsabil... Într-un fel sau altul, se poate spune că drumul meu în arheologie începe oarecum de aici...
Anul acesta am avut o campanie de două săptămâni, ce a implicat un efort consistent, muncă în burniță, în ploaie, în vânt și în frig. Dar în cele din urmă am reușit să ducem lucrurile la bun sfârșit și să aflăm mult căutatele răspunsuri. Astăzi, ca urmare a campaniilor din 2019 și a celei de anul acesta am ajuns să știm mult, chiar foarte mult despre Cetățuie...
Anul acesta am reușit să dezvelim o nouă locuință incendiată din perioada secolelor 5-3 î.Hr., din păcate păstrată doar parțial, întrucât masiva alunecare de teren ce a afectat platoul Cetățuii a determinat distrugerea a cca. 1/2 din suprafața ei. Am putut chiar și în aceste condiții efectua observații dintre cele mai prețioase privind arhitectura ei. Materialul arheologic salvat a constat din fragmente ceramice. Periegheza efectuată în zona prăbușirii a dus la recuperarea altui set de fragmente, inclusiv a unei fusaiole. Ar fi fost de dorit să o găsim in situ și nu alunecată, dar în arheologie lucrurile nu sunt mereu așa cum ne-am dori.
În ce privește problema elementelor de fortificare, constatările efectuate ne permit să confirmăm dar și să infirmăm o serie de ipoteze emise anterior. Astfel, pe latura sudică a fost surprins șanțul de apărare al cetății, ca de altfel și valul - puternic aplatizat, cu palisada aferentă. Constatările privind aspectul ei sunt dintre cele mai prețioase și ne oferă date foarte importante privind arhitectura militară de la începutul celei de-a doua epoci a fierului. Subiectul este foarte generos și va fi pe larg prezentat în studii și comunicări viitoare... În schimb, valurile de pe partea nordică și vestică, vizibile pe teren dar și pe LIDAR s-au dovedit a avea o origine recentă, legată de lucrările de terasare și nivelare a platoului din perioada modernă. În aceste condiții, putem afirma fără niciun dubiu că Cetățuia de la Dobrovăț a reprezentat o fortificație de tip promontoriu - barat, viețuitorii ei de acum două milenii și jumătate barând latura sudica - singura cale de acces utilizabilă din punct de vedere militar - cu val, șanț și palisadă.
Cum bine se știe, în spatele oricărui șantier se află oameni, colaboratori apropiați și prieteni. În primul rând, țin să mulțumesc bunului meu prieten Valentin Roman, dar și Centrului pentru Cultură, Istorie și Educație care au asigurat cea mai mare parte din suportul financiar necesar desfășurării acestor cercetări. Mulțumesc de asemenea lui Iascu Constantin pentru găzduire și tot ajutorul oferit, lui Gelu Chiriac și familiei Ilie și Andreea Pricop. Nu în ultimul rând, gândurile mele se îndreaptă către Cozmin Broșteanu (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași) care și-a răpit efectiv din timpul său liber pentru a veni să dea o mână de ajutor. Totodată mulțumesc bunului meu coleg și „sfătuitor” într-ale arheologiei de teren, Honcu Ștefan (Institutul de Arheologie din Iași).
La anul revenim cu siguranță la Dobrovăț, cu forțe proaspete...
Sursa informațiilor Alexandru Berzovan - archaeologist.
16. Mormânt dacic descoperit în Sălaj. Arheolog pentru o zi
Sursa: Youtube Utilizator: Pur și simplu
17. Iosif Vasile Ferencz, arheologul fascinat de viața vechilor daci
18. Cercetările arheologice din cetatea dacică de la Luncani – Piatra Roșie
Identificarea bazelor din piatră ale edificiului cu absidă de pe terasa I a fost una dintre descoperirile importante în contextul săpăturilor arheologice conduse de Constantin Daicoviciu la Piatra Roșie în anul 1949. Potrivit datelor de atunci, construcția dacică avea două încăperi, una rectangulară, a doua absidală, spre ea ducând o alee pavată cu elemente de calcar.
Reluarea cercetărilor în acest an, sub egida Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, a dus la o descoperire remarcabilă: încăperile amintite anterior sunt, de fapt, partea centrală a unui edificiu rotund, cu diametrul de aproximativ 20 metri. Circumferința sa este marcată prin piese și bucăți de calcar, atât local, cât și adus din cariera de la Măgura Călanului.
Astfel, se poate vorbi despre o nouă construcție monumentală cu plan circular în aria cetăților dacice din Munții Orăștiei, similară celor de la Sarmizegetusa Regia, Fețele Albe, Pustiosul, Rudele și Meleia.
Sursa informațiilor Facultatea de Istorie si Filosofie UBB.
20. Cercetări arheologice pe raza localității Târgșoru Nou, comuna Ariceștii Rahtivani (jud. Prahova)
La începutul toamnei, o echipă coordonată de către cercetătorul Alin Frînculeasa de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova a derulat cercetări arheologice pe raza localității Târgșoru Nou, comuna Ariceștii Rahtivani (jud. Prahova). A fost cercetat în regim de săpătură arheologică preventivă un tumul construit din pământ, datând de la începtutul epocii bronzului (aproximativ 2850-2600 î.Hr.). Având forma unor movile cu înălțimi cuprinse între 1-5 metri, tumulii sunt prezențe vizibile în peisajul de câmpie aflat de o parte și de alta a șoselei care leagă Ploieștiul de Câmpina. Aceste construcții sunt morminte funerare ridicate în epoca bronzului într-o perioadă aflată între 3300 și 2500 î.Hr..
Tumulul de la Târgșoru Nou avea diametrul de circa 30 de metri și înălțimea de circa un metru. Intervenția arheologică a urmărit salvarea acestui sit prin cercetarea integrală și recuperarea informațiilor de natură istorică, dar și a patrimoniului arheologic. La baza tumulului se afla săpată groapa funerară în care era așezat un copil, depus conform ritualului specific epocii, adică dorsal cu membrele inferioare strânse și căzute în lateral. În zona craniului, dar și pe calotă au fost identificate urme de ocru roșu (vopsea naturală). Înmormântarea unui copil într-un tumul a cărui construcție implica mult efort și coeziune socială arată importanța acestei persoane, dar și a familiei sale în cadrul comunității din care provenea.
Având o vechime mai mare de cinci milenii și origini în stepa de la nordul Mării Negre, astfel de monumente funerare împânzesc zonele joase de câmpie. În județul Prahova sunt identificați peste 600 de tumuli dispuși atât în bazinul râului Prahova (SV județului), cât și în al râului Cricovul Sărat (SE județului). În ultima perioadă, datorită dezvoltării zonei aflate la nord de municipiul Ploiești, au fost cercetate 30 de astfel de situri dipsuse pe raza localităților Ariceștii Rahtivani, Păulești, Blejoi, Ploieşti, Târgșoru Nou, Târgșoru Vechi, Nedelea, Strejnicu. Au fost descoperite numeroase morminte cu inventare spectaculoase, instituția din Ploiești fiind deținătoarea celui mai important patrimoniu legat de acest fenomen funerar.
Cercetător Științific gradul I
dr. Alin Frînculeasa
Sursa informațiilor Muzeul Judetean de Istorie și Arheologie Prahova.
22. Prahova: Tumul din Epoca Bronzului în care era îngropat un copil, cercetat de arheologi
23. Noi descoperiri arheologice la Pericei
24. NOI DESCOPERIRI ARHEOLOGICE LA PERICEI
Sursa: Youtube Utilizator: Stiri Salajeanul INFO
25. Peste 150 de cuptoare de ars piatră pentru var, în pădurile din zona Defileului Oltului din Munții Perșani
Arheologii MNCR au identificat cu ajutorul tehnologiei LiDAR peste 150 de cuptoare de ars piatră pentru var, în pădurile din zona Defileului Oltului din Munții Perșani!
Aceste vestigii arheologice ce se datează în perioada cuprinsă între secolul XVIII - prima jumătate a secolului XX, aparțin unui întins peisaj montan meșteșugăresc preindustrial – dezvăluind o componentă importantă a trecutului recent al comunităților locale și a specificului ocupațional regional, legat de activități de exploatare a pietrei, lemnului, și de transportul acestora, unele practicate chiar și astăzi, dar la altă scară, centralizat și cu alte mijloace.
Identificarea acestor cuptoare (varnițe) este importantă, mai ales pentru că zona este cunoscută în prezent, în special pentru relieful ei vulcanic spectaculos, acoperit de păduri. Cartarea cuptoarelor a pus în evidență faptul că ele erau asociate perfect monticulilor de calcar rămași izolați în ansamblul reliefului vulcanic, dovedind o bună cunoaștere, de tip tradițional, a geografiei și geologiei locale.
Anomaliile LiDAR interpretate drept varnițe sunt, cel mai adesea, organizate în baterii, fiind însoțite și de zone de exploatare manuală a pietrei de calcar. Anomaliile circulare măsoară între 5 și 10 m în diametru, pe exterior. Unul din cuptoarele astfel identificate a fost sondat arheologic. Acesta era de formă circulară, fiind amenajat mixt, cu peretele din spate săpat în pământ, iar cu cel cu intrarea și gura de alimentare clădit în pantă, parțial deasupra solului, pentru a facilita accesul. Cuptoarele au fost exploatate probabil în familie, de membrii unor comunități diverse, aflate de o parte și de alta a defileului.
Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.
Articole mai vechi:
1. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2016
2. Descoperiri arheologice din România - luna August 2016
3. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2016
4. Descoperiri arheologice din România - lunile Octombrie-Noiembrie 2016
5. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Iulie 2017 - VIDEO
6. Descoperiri arheologice din România - lunile August - Octombrie 2017 - VIDEO
7. Descoperiri arheologice din România - lunile Octombrie - Decembrie 2017 - VIDEO
8. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Iunie 2018 - VIDEO
9. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2018 - VIDEO
10. Descoperiri arheologice din România - luna August 2018 - VIDEO
11. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2018 - VIDEO
12. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Aprilie 2019 - VIDEO
13. Descoperiri arheologice din România - lunile Mai - August 2019 - VIDEO
14. Descoperiri arheologice din România - lunile August - Septembrie 2019 - VIDEO
15. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2019
16. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Iulie 2020 - VIDEO
17. Descoperiri arheologice din România - lunile Iulie - August 2020 - VIDEO
18. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea I
19. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea II
20. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea III
21. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Aprilie 2021 - VIDEO
22. Descoperiri arheologice din România - lunile Aprilie - Iunie 2021 - VIDEO
23. Descoperiri arheologice din România - lunile Iunie - August 2021 - VIDEO
24. Descoperiri arheologice din România - luna August - Septembrie 2021 - VIDEO Partea I
25. Descoperiri arheologice din România - luna August - Septembrie 2021 - VIDEO Partea II
Pe aceeași temă:
1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui
2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene
3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu