Opaițe ceramice de epocă romană

 

Opaițe ceramice de epocă romană
Datare: sec. II-III p. Chr.
***
Parte componentă a vieții cotidiene, opaițul a îndeplinit prin natura sa un rol important, acela de a asigura iluminatul în interiorul locuințelor. Această necesitate, dar și gustul epocii, au determinat apariția unor numeroase tipuri de opaițe de diverse mărimi și forme cu ornamente variate.
Opaițul (lucerna) se compune dintr-un recipient sau bazin prelungit cu un cioc pentru fitil și care este prevăzut în partea opusă cu o toartă. Corpul recipientului (infundibulum) are formă rotundă sau ovală și are rolul de a păstra combustibilul (seu, ulei vegetal). Acesta se turna printr-un orificiu așezat în mijlocul capacului, adâncit și uneori acoperit cu un căpăcel, pentru a împiedica pătrunderea impurităților. Opaițul poate fi uneori deschis, dar în majoritatea cazurilor este acoperit cu o suprafață plată numită disc, care prezintă unul sau mai multe orificii de alimentare și aerisire. Discul are forma bazinului și este deseori ornamentat cu cele mai diverse motive: vegetale, geometrice, măști bacchice, divinități, scene cotidiene, figuri zoomorfe etc. Între partea superioară a recipientului și disc se formează o bordură (margo) ornată la rândul ei cu motive geometrice, lujeri de viță de vie, semiove, rozete ș. a. .
Ciocul (rostrum) are forme și dimensiuni diferite; poate fi rotund sau oval și este înzestrat cu un orificiu de ardere (linamentum) în care se introduce fitilul (ellychnium). Unele opaițe prezintă mai multe ciocuri, între două și treisprezece. Fitilul (stuppa) putea fi confecționat din cânepă, câlți de in, scoarță de plantă și era ridicat cu ajutorul unui ac metalic (acus).
În partea diametral opusă ciocului se afla toarta (ansa, manubrium). Supraînălțată, aceasta poate avea diferite forme: inelară, lamelară, în formă de frunză etc.
Partea inferioară a opaițului era plană sau rotundă, simplă sau ornamentată cu linii incizate, rozete, cercuri concentrice, marca fabricantului sau ștampila acestuia.
În ceea ce privește modul de confecționare al opaițelor, acestea sunt realizate la roata olarului (procedeu utilizat până în sec. II p. Chr.) sau cu ajutorul tiparului compus din două valve care serveau pentru imprimarea părții superioare cu decorul și a părții inferioare cu ștampila sau marca producătorului. Cele două bucăți erau lipite, se adăuga toarta și se realizau orificiile pentru alimentare și aerisire și cel de ardere, se aplica firnisul sau vopseaua, după care erau arse în cuptor.
Lămpile aveau o întrebuințare variată; erau folosite atât la iluminatul locuințelor, dar și în diverse ceremonii religioase păgâne și creștine, dovadă a numărului mare de astfel de obiecte descoperite în morminte ca inventare funerare.
Piesele sunt propuse pentru clasare în categoria juridică Fond în cadrul proiectului „Un viitor pentru trecut – clasarea și valorificarea patrimoniului epigrafic și sculptural callatian”, finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 prin Programul RO-Cultura, derulat de Direcția Cultură și Sport Mangalia, prin serviciul Muzeul de Arheologie „Callatis”, în parteneriat cu Universitatea "Ovidius" din Constanța.
www.muzeucallatis.ro
Programul RO-Cultura
Granturile SEE si norvegiene
EEA and Norway Grants
#rocultura #mangalia #eeagrants

 

Sursa informațiilor Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia.