Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO

duminică, 3 ianuarie 2021

Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea III

1. News from the Countryside of Dacia Porolissensis!

News from the Countryside of Dacia Porolissensis!
După o serie de periegheze sistematice, scanări fotogrammetrice, scanari geofizice(3.8 ha), precum și după o săpătura arheologică necesară confirmării anomaliilor magnetice, nou identificata așezare rurală romană de la Sînmihaiu Almașului (jud. Sãlaj) iese încet, încet la lumină.
Scanările geomagnetice realizate de către colegii și prietenii noștri Cristian Ardelean și Adriana Sărășan (Muzeul Național al Banatului) au conturat imaginea intra-site a unei așezări romane rurale, identificată în prealabil în vara anului 2020 printr-o cercetare de suprafață. Situl (care se extinde aproximativ pe o suprafață de 2.6 ha) poate fi încadrat în tipul așezărilor rurale romane de tip vicus, de sorginte non-militară.
Evaluarea intruzivă proaspăt realizată a avut ca scop verificarea unor anomalii care au apărut în zona centrală a sitului. Astfel, au fost identificate o serie de fundații de piatră (puternic afectate de procesul agricol intensiv din ultimii ani) de la o clădire care cel mai probabil avea o elevație de lemn. Totodată, marea supriză a fost să constatăm ca, cel puțin în suprafața cercetată de noi, există o fază anterioară, confirmată prin existența unei clădiri din bârne, stâlpi și pereți de lemn.
Potrivit materialului arheologic dar și a relațiilor stratigrafice, funcționarea clădirii din a doua fază se încheie undeva înspre jumătatea secolului al III-lea AD. Cercetările urmează să fie extinse anul viitor.
Mulțumim pe această cale voluntarilor fără de care cercetare arheologică nu ar fi fost posibilă: Cristi Marincas, Daniel Cretu, Ragnarog Hallbiorn, David Danyi și Robert Nagy

Sursa informațiilor Cocis Horatiu.

2. Noutăți arheologice medievale din Satu Mare

Sursa informațiilor Medievistica.

3. Descoperiri medievale unice în Satu Mare. Ce secrete ascund structurile care datează din secolul al XVI-lea

4. Nouă așezare rurală romană identificată la Sînmihaiu Almașului

5. Așezare veche de 5.000 de ani, descoperită recent la Vânători-Neamţ

6. Arheologii Muzeului Național al Banatului au scos la lumină osemintele primilor coloniști șvabi din zona Dudeștii Noi - VIDEO

Specialiștii MNaB au descoperit 𝐜𝐢𝐦𝐢𝐭𝐢𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐧𝐢ș𝐭𝐢 ș𝐯𝐚𝐛𝐢 din localitatea Dudeștii Noi, județul Timiș. Cercetarea preventivă din localitate a început în urmă cu aproximativ o lună, timp în care arheologii au descoperit mai bine de 100 de morminte, pe o suprafață de aproximativ 150 metri pătrați. Potrivit estimărilor, este vorba de osemintele șvabilor aduși în zonă în 1746, de Johann Oswald. Aceștia au fost cei care au realizat primele lucrări de asanare pentru câștigarea terenului agricol din zona respectivă. Datorită climatului în care a lucrat, unul umed, majoritatea s-a infectat cu leptospiroză și a decedat. Cimitirul a fost dat uitării odată cu înființarea cimitirului actual, ca atare nu apare nici pe primele ridicări topografice militare, realizate de către austrieci.
Arheologii estimează că, în funcție de condițiile meteo, cercetarea preventivă va mai dura cel puțin 2 săptămâni, iar cimitirul s-ar putea întinde pe o suprafață totală de 500 metri pătrați. Osemintele vor fi aduse la muzeu, curățate, documentate, analizate, se vor extrage probe pentru analize ADN, după care se va propune reîngroparea acestora.
#mnab

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

7. Din seria „descoperirilor funerare de la Biserica Sf. Gheorghe din Roman”

Din seria „descoperirilor funerare de la Biserica Sf. Gheorghe din Roman” (săpături preventive din anul 2020 efectuate de cercetător dr. George-Dan Hânceanu, Muzeul de Istorie Roman-Complexul Muzeal Național Neamț) va supunem atenției un mormânt medieval (notat M.77) al cărui schelet deține o piesă rar întâlnită, care poate indica și apartenența la o tagma religioasă.

Sursa informațiilor Arheologie la Roman.

8. Techirghiol - gropi rituale în așezarea culturii Hamangia din zona ”Minerva”

Trecem în revistă descoperirile cele mai importante ale anului 2020. Secțiunea preistorie
Locul 1 : Techirghiol - gropi rituale în așezarea culturii Hamangia din zona ”Minerva”

Sursa informațiilor Archaeologia Tomitana.

9. Cimitirul din epoca bronzului de la Zalău – Dealul Lupului

10. La Zalău, cimitir din epoca bronzului pe Dealul Lupului

11. Cercetări la cetatea preistorică de la Valea Seacă Muntele Cece, în județul Covasna

În această vară, arheologi din cadrul Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni au reluat cercetările în cetatea preistorică de la Valea Seacă Muntele Cece, în județul Covasna. Amplasat pe o înălțime greu accesibilă ce bloca unul dintre drumurile montane de legătura între Depresiunea Târgului Secuiesc și cea a Cașinului, situl mai fusese sondat o singură dată de către arheologul Zoltan Székely, cu mai bine de 40 de ani în urmă.
Materialele descoperite aici aparțin epocii mijlocii a bronzului și epocii dacice clasice. Elementul special al acestui sit este reprezentat de sistemul complex de fortificare format din ziduri, valuri și șanțuri.
Situl a beneficiat de o scanare cu un echipament 3D portabil echipat cu senzor LiDAR și de o investigație magnetică.
Au fost colectate și probe pentru datare cu radiocarbon, cu ajutorul cărora se speră elucidarea cronologiei zidului. A fost impresionantul zid construit de daci, așa cum afirma Székely, sau este o edificare mai târzie?

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

12. Jupânița din mahalaua Popa Radu

Jupânița din mahalaua Popa Radu
Cele mai recente descoperiri din șantierul arheologic preventiv al Bisericii Sf. Nicolae „Manea Brutaru” scot la iveală noi informații despre cine au fost persoanele înhumate în vechiul cimitir, care cel mai probabil aparținea primei biserici din lemn a lui Popa Radu (ante 1787).
În suprafața naosului, lângă martorul absidei sudice, a fost găsit și cercetat mormântul unei femei, provenită cel mai posibil din clasa socială înaltă. Elementul definitoriu, care a clarificat că mormântul a aparținut unei figuri importante în societatea epocii a fost un accesoriu de cap purtat de jupânițele din perioada fanariotă.
Podoaba este specifică zonei balcanice, având și influențe orientale. Suportul este dintr-o catifea din bumbac pe care au fost cusute numeroase mărgele din sticlă. După lucrătura superioară a accesoriului, posibilitățile sunt fie ca persoana îngropată să fi fost o soție de boier dregător, fie ca aceasta să fi fost mireasă.
Din păcate, o singură monedă, nu foarte bine conservată, se adaugă inventarului mormântului, fapt ce îngreunează procesul de identificare al gradului persoanei decedate.
Cu toate acestea, elementul de podoabă rămâne un punct de reper foarte important pe viitor în contextualizarea comunității din secolul XVIII care a utilizat cimitirul din mahalaua Popa Radu.

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

13. Cuptorul pentru pâine de la Curtea Veche

Cuptorul pentru pâine de la Curtea Veche
În cadrul așezărilor de acum 1000 de ani, cuptoarele de pâine se aflau cel mai probabil într-o zonă predilectă. O asemenea așezare era formată din case mici de tip bordei, unele cu instalații de încălzire la interior sau la exterior, diverse amenajări pentru cuptoare și vetre, unele pentru copt vasele ceramice, altele pentru redus minerul și desigur cele pentru coacerea pâinii.
Cuptorul descoperit la Curtea Veche se află în aceeași zonă unde a fost descoperit și cel pentru ars ceramica, despre care am scris deja într-o postare anterioară. Săpat în lut, cu diametrul de aproximativ 1 m, construcția are o cupolă elipsoidală, acum aplatizată și distrusă de trecerea timpului. Vatra unde se cocea pâinea are mai multe refaceri marcate de lutuieli succesive vizibile în masa amorfă vitrificată.
Nu știm cum arăta pâinea în comunitățile rudimentare de acum 1000 de ani care viețuiau pe terasele Dâmboviței, dar poate că nu se deosebea prea mult de forma unei turte sau azime. Probabil că ignorau măcinatul și se mărgineau la sfărâmarea și pisarea boabelor, apoi în amestec cu apa obțineau un aluat nedospit care era copt în cuptor.
Dar cu toate astea, nu ne îndoim că pâinea, ca și în prezent, era alimentul fundamental, de neînlocuit, care oferea o oarecare senzație de bunăstare în ciuda altor lipsuri. Astăzi, zicătoarea lui Anton Pann „cu pâine și sare e gata mâncare” accentuează dimensiunea simbolică a pâinii devenită „cea de toate zilele”. Cuptorul pentru pâine va fi sui-generis legat de gândirea tradițională din jurul cultivării grâului și al consumului pâinii, apoi de vârstele omului, de naștere, moarte și timp.

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

14. Descoperiri arheologice în zona Jdioarei

Descoperiri arheologice în zona Jdioarei
În primăvara anului 2019, o echipă de arheologi ai Muzeului Național al Banatului a investigat posibila existență a unei așezări fortificate preistorice în vecinătatea cetății medievale a Jdioarei.
Prima impresie la fața locului a fost spectaculoasă, peisajul impresionând nu doar prin sălbăticia naturală ci și prin vechile intervenții antropice vizibile cu ochiul liber.
Astfel, la începutul verii aceluiași an a fost demarată o campanie de investigații non-invazive pentru a stabili natura locuirii acestei zone. Măsurătorile topografice, geofizice, dar și materialul arheologic identificat la suprafața solului ne-au indicat faptul că avem de-a face cu o locuire complexă, desfășurată în cel puțin două etape cronologice. Prima datează de la jumătatea primului mileniu dinaintea nașterii lui Hristos, din ceea ce arheologii denumesc Prima epocă a fierului. Cel mai mult material arheologic aparține însă perioadei clasice a epocii dacice.
Consecință a acestor investigații s-au demarat procedurile pentru înscrierea sitului în Repertoriul Arheologic Național, creând astfel cadrul legal pentru protejarea sitului împotriva eventualilor braconieri. Din păcate, acest lucru nu a înfrânat curiozitatea căutătorilor de comori care, în primăvara acestui an, au produs pagube însemnate monumentului. Din acest motiv, urgentarea cercetării arheologice a sitului a devenit o prioritate.
Prima campanie de săpături sistematice s-a desfășurat la sfârșitul toamnei acestui an. Rezultatele obținute din această scurtă campanie au fost peste asteptări, fiind scoase la lumină urmele unei clădiri dacice, cu fundație din piatră și pereți din chirpici. Totodată, au fost documetate mai multe faze de nivelare a terasei datând din aceeași perioadă. Cea mai consistentă categorie de obiecte descoperite a fost ceramica.
Echipa care a participat la cercetările desfășurate în 2019 și 2020 a fost formată din specialiști ai mai multor discipline:
Arheologie: Andrei Georgescu, Dragoș Diaconescu, Dan L. Ciobotaru (Muzeul Național al Banatului Timișoara), Victor Bunoiu (Direcția Județeană pentru Cultură Timiș), Iulian Leonti (Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş)
Geografie: Adrian C. Ardelean și Adriana Sărășan (Muzeul Național al Banatului Timișoara)
Bioarheologie: Ionela Slejiuc, Ștefan Popa (Muzeul Național al Banatului Timișoara), Irenka Văsăliuț (voluntar)
#mnab #arheologie #jdioara

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

15. Descoperire arheologică uriașă în Timiș, în zona în care la începutul anului au fost depistaţi doi căutători de comori

19. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 3 ianuarie 2021

Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete