𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 (𝐭𝐚𝐢𝐞𝐫), 𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐞 𝐨𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐭 𝐇𝐨𝐫𝐞𝐳𝐮-𝐕𝐚̂𝐥𝐜𝐞𝐚/𝐚 𝐝𝐨𝐮𝐚 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜. 𝐗𝐗.

 

𝐅𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐞 (𝐭𝐚𝐢𝐞𝐫), 𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐞 𝐨𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐭 𝐇𝐨𝐫𝐞𝐳𝐮-𝐕𝐚̂𝐥𝐜𝐞𝐚/𝐚 𝐝𝐨𝐮𝐚 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜. 𝐗𝐗.

𝐏𝐢𝐞𝐬𝐚 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 „𝐂𝐞𝐫𝐚𝐦𝐢𝐜𝐚̆” 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢, 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚̂𝐧𝐝 𝐢̂𝐧 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮𝐥 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐄𝐭𝐧𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐡𝐢𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐧𝐮𝐥 𝟏𝟗𝟕𝟓.
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥: lut, angobă, humă, smalț plombifer.
𝐓𝐞𝐡𝐧𝐢𝐜𝐚̆: lut, obținut prin săpare, îndepărtarea impurităților, lăsat la dospit peste iarnă, frământare prin călcare cu picioarele, modelat la roata mobilă, decorat cu gaița și cornul, smălțuit, două arderi oxidante.
Farfurie smălțuită de formă circulară cu profil tronconic aplatizat, decor stilizat, geometrizat și fitomorf, structurat concentric.
În centru un cerc în interiorul căruia este pictat un motiv avimorf, specific Horezului, ”𝐶𝑜𝑐𝑜𝑠̦𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝐻𝑜𝑟𝑒𝑧𝑢”. Pe peretele vasului se desfășoară o ghirlandă formată din motivul spicului de grâu ce configurează un motiv astral, o stea dublată de nouă altițe din motive fitomorfe, un registru fin jirăvit și un cerc încheie decorul.
𝐂𝐫𝐨𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚: fond alb-gălbui, brun, verde, ocru.
Meșterul Victor Vicșoreanu a fost un profesionist, creator de frumos, ce a practicat meșteșugul olăritului alături de soția sa Eufrosina Vicșoreanu.
Olăritul se menține din preistorie. Este o îndeletnicire complexă ce necesită multe cunoștințe și forță fizică, de aceea bărbatul este cel care dă forma vaselor pe roata olarului, iar femeia le decorează cu instrumente străvechi, fiind vorba de bețișoare de lemn, piepteni din lemn sau os cu dinți fini și rari, cornul de vită sau gaița.
Odată cu ctitorirea Mănăstirii Hurez, centrul de olărit Horezu s-a impus îmbogățindu-și repertoriul decorativ și cromatic astfel că cele mai frumoase vase se foloseau la casele boierești.
În centrele de ceramică de la Horezu, vasele confecționate sunt în general ornamentale și decorative, mai puțin utilitare. Datorită argilei lipsite de nisip și mai grasă, vasele de gătit crapă. Olarii din Horezu, în prezent își procură lutul din apropierea Horezului, din dealul Ulmului, ornamentele și tehnicile decorative, sunt accentuate și puse în valoare prin culorile obținute pe cale naturală și mai puțin pe cale chimică.
Ornamentele decorative sunt variate și complexe specifice centrului de olărit Horezu ce se combină între ele.
𝐌𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐠𝐞𝐨𝐦𝐞𝐭𝐫𝐢𝐜𝐞: puncte, linii rectilinii, simple sau paralele, în zig-zag sau ondulate, cercuri, semicercuri etc.
𝐌𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐟𝐢𝐭𝐨𝐦𝐨𝐫𝐟𝐞: boboci de flori, brăduțul, altițe din spicul grâului, ghirlande: motivul spiralei, motivul valului, motivul solzilor de pește (jirăveala), păianjenul, șarpele sau motive ihtioforme (pești).
𝐌𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐚𝐯𝐢𝐦𝐨𝐫𝐟𝐞: „𝐶𝑜𝑐𝑜𝑠̦𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝐻𝑜𝑟𝑒𝑧𝑢”, cucul, pupăza, păunul sau porumbița.
Cel mai des întâlnite pe taiere (farfurii) sunt motivele astrale steaua și soarele, brăduțul, pomul vieții, motivul spicului de grâu și emblema centrului de olărit Horezu, „𝐶𝑜𝑐𝑜𝑠̦𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝐻𝑜𝑟𝑒𝑧𝑢”.
𝐶𝑒𝑟𝑎𝑚𝑖𝑐𝑎 𝑑𝑒 𝐻𝑜𝑟𝑒𝑧𝑢, 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑢 𝑎𝑛𝑢𝑙 2012 𝑠̦𝑖-𝑎 𝑜𝑐𝑢𝑝𝑎𝑡 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑏𝑖𝑛𝑒𝑚𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑑𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑒𝑙𝑒𝑖 𝑑𝑒-𝑎 𝑠̦𝑎𝑝𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑎 𝐶𝑜𝑚𝑖𝑡𝑒𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝑛𝑡𝑒𝑟𝑔𝑢𝑣𝑒𝑟𝑛𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑃𝑟𝑜𝑡𝑒𝑗𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑃𝑎𝑡𝑟𝑖𝑚𝑜𝑛𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑈𝑁𝐸𝑆𝐶𝑂, 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑎 𝑃𝑎𝑡𝑟𝑖𝑚𝑜𝑛𝑖𝑢𝑙 𝑈𝑁𝐸𝑆𝐶𝑂.
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: Loredana Vasilica Durău, muzeograf - Secția de Etnografie.
𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: Barbu Slătineanu, Paul Stahl, Paul Petrescu/Ceramica Arta Populară în R. P. R. /ed. Literatură și Artă/ București/1958.
𝐅𝐨𝐭𝐨: Muzeul Olteniei

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.