Megalodonul, (C. megalodon), este considerat a fi cel mai mare rechin, precum și cel mai mare pește care a trăit vreodată. Au fost găsite fosile atribuite megalodonului datând de la începutul miocenului (23 milioane de ani în urmă) până aproape de sfârșitul primei etape a Pliocenului, acum aproximativ 3,6 milioane de ani.
Cuvântul megalodon înseamnă „dinte uriaș”.
Urme fosile de megalodon au fost găsite în mările tropicale și temperate puțin adânci, de-a lungul coastelor și regiunilor platformei continentale ale tuturor continentelor, cu excepția Antarcticii.
Dimensiunile uriașe atribuite megalodonului se bazează pe descoperirile a sute de dinți fosili, coloane vertebrale și vertebre individuale.
Folosind relația statistică dintre dimensiunea dinților fosili ai megalodonului și dinții și masa corporală a rechinilor albi moderni și a altor specii înrudite, se estimează. că megalodonii adulți maturi aveau o lungime medie de 10,2 metri, cele mai mari exemplare măsurând 17,9 metri. Masa corporală a adulților a variat de la aproximativ 30 de tone până la mai mult de 65 de tone, femelele adulte fiind mai mari decât masculii adulți.
În plus, megalodonul poseda o mușcătură feroce; diametrul mușcăturii sale a fost de 3 metri, de câteva ori mai mare decât diametrul mușcăturii rechinilor albi de dimensiuni medii.
Pe lângă faptul că este cel mai mare pește din lume, megalodonul poate fi considerat și cel mai mare prădător marin care a trăit vreodată. A fost un prădător de vârf, în mediile marine pe care le-a locuit. Vâna pești, balene, delfini, sirenieni (dugongi și lamantini) și foci.
În timpul epocii Pliocene, aria geografică a megalodonului s-a restrâns semnificativ pentru ca, la sfârșitul primei etape a epocii, specia să dispară. Inițial, oamenii de știință au crezut că aceasta s-a datorat modificărilor temperaturii oceanelor legate de schimbările climatice. Studiile mai recente sugerează că dispariția speciei nu a fost dependentă doar de schimbările climatice. Schimbarea dinamicii lanțului trofic ar fi putut fi factorul principal în dispariția megalodonului, deoarece disponibilitatea sursei sale primare de hrană, balenele, a scăzut, iar numărul concurenților săi - rechinii prădători mai mici (cum ar fi rechinul alb, Carcharodon carcharias) și balenele ucigașe (Orcinus) - a crescut.
În sala 1 a muzeului nostru este expus un fragment de dinte de megalodon, de dimensiuni impresionante, cu lățimea totală de 6.97 cm, provenind din comuna Cetea, județul Alba.
sursa: https://www.britannica.com
Sursa informațiilor Muzeul de Ştiinţele Naturii Aiud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu