Tezaurul de la Brânceni, jud. Teleorman

 

Tezaurul de la Brânceni, jud. Teleorman
Tezaurul de la Brânceni a intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean Teleorman în anul 1966. A fost descoperit întâmplător în comuna Brânceni, se compune din 105 monede de argint şi 7 piese de podoabă și ar fi putut fi îngropat între anii 1637-1657. Monedele sunt emisiuni din Polonia, Lituania, Riga, Danzig, Prusia, Silezia, Saxonia, Emden, Ungaria şi Imperiul Otoman.
Podoabele din tezaurul de la Brânceni reprezintă accesorii vestimentare (trei ace de văl şi un nasture) şi bijuterii (doi cercei şi un inel-verigă).
Acele de văl sunt confecționate din argint aurit. Motivul decorativ principal, este alcătuit din câte patru cercuri concentrice lucrate din fire de sârmă în filigran, în centrul cărora era fixată câte o piatră semiprețioasă (cristal de rocă sau granat). Nasturele este executat din argint aurit prin ştanţare. Corpul este decorat cu opt cercuri realizate din sârmă foarte subțire. Cerceii sunt prelucrați dintr-o tablă de argint la rece, în formă poliedrică. Are un decor din fir de sârmă în filigran și de mici granule suprapuse. Inelul-verigă este simplu, fiind realizat dintr-o sârmă groasă, circulară în secţiune.
În Ţara Românească, în sec. XVI-XVII, alături de podoabe realizate în ateliere pământene, se constată importuri ample de argintărie săsească. Acele de păr din tezaurul de la Brânceni fac parte dintr-o serie tipologică databilă în sec. XVI şi XVII fiind produsă în ateliere transilvănene.
Un element caracteristic al costumului de curte românesc din sec. XV-XVII, cunoscut în detaliu din surse iconografice, era învelitoarea capului, care la femeile măritate, doamne sau boieroaice, cuprindea, pe lângă pălărie, în mod obligatoriu, un văl de pânză. Acesta, denumit mesal (conovăţ) sau maramă, era folosit şi în viaţa de toate zilele, sub numele de năframă, testemea şi basma. Toate acestea se prindeau în ace cu gămălia preţioasă.

 

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Teleorman.