marți, 31 august 2021

Vârfurile bifaciale din silex – meșteșug sau artă?

 

Vârfurile bifaciale din silex – meșteșug sau artă?


Vârfurile din silex, desemnate generic sub numele de vârfuri de săgeată sau vârfuri de suliţă, sunt descoperiri frecvente în aşezările culturii Gumenlnița. În județul Teleorman au fost descoperite în tell - urile de la Vităneşti „Măgurice” (peste 70 exemplare), Alexandria „Gorgan” şi Lăceni.
Pentru confecţionarea lor s-a utilizat o gamă variată de silex dar şi o gresie silicioasă de bună calitate. Calitatea materiei prime este diferită, de la cea mai slabă, cu multe incluziuni, până la o categorie foarte bună, din care au fost cioplite piese excelent lucrate, cu retuşe fine, paralele şi prelungi.
Au fost lucrate din aşchii și din lame de dimensiuni variate. S-a putut constata o evoluţie a tehnicilor ce au permis în primele cazuri confecţionarea unor vârfuri simple cu ajutorul unor retuşări simple, ce au evoluat până la unele retuşate parţial şi apoi total, în tehnică bifacială. Forma generală este triunghiulară, având laturile drepte, uşor arcuite iar baza dreaptă, concavă sau chiar convexă.
Greutatea vârfurilor constituie un factor important în delimitarea unor categorii care să ajute la definirea unei posibile funcţionalităţi. Grupa cea mai numeroasă cuprinde piesele cu greutatea între 5-10 g, urmată îndeaproape de cea de până la 15 g. Ele puteau fi folosite ca vârfuri de proiectile. Există și piese cu greutatea între 15-25 g ce au putut funcționa ca vârfuri de suliţă sau, de ce nu, drept pumnale.
Observațiile privind modul de realizare și grija cu care au fost lucrate unele dintre ele ne conduc la concluzia existenței în eneolitic a unei categorii de artizani extrem de pricepuți în prelucrarea silexului, ce puteau lucra pentru mai multe comunitați.

 

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Teleorman.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu