PIESA LUNII IULIE - FIBULĂ TIP ANCORĂ
Datare: Epoca romană, sec. II - III p. Chr.
Descoperire: comuna Bălăciţa, Mehedinţi
Fibula (în limba latină, fibulă înseamna agrafă) este un obiect a cărui istorie mărturisește, indirect, aspecte legate de diverse epoci, începând, aproximativ, cu mileniul II î.Hr. A fost inventată dintr-o necesitate, aceea de a prinde precum un ac de siguranță diverse piese de îmbrăcăminte sau pliuri ale vestimentației și a dobândit, treptat, și o funcție estetică, pe lângă cea utilitară. Multe dintre ele sunt realizate printr-un meșteșug practicat cu artă, măiestrie, fiind adevărate bijuterii.
Grecii și fenicienii, în Antichitate, par a fi primii care au folosit fibula, ca agrafă de siguranță, la care apelau oamenii înstăriți, pentru a-și prinde amplele falduri ale hainelor lor pretențioase. În perioada intensificării schimburilor comerciale în bazinul mediteraneean, fibula a devenit tot mai mult un accesoriu la modă, cu forme și decorații diverse, în funcție de particularitățile stilistice ale fiecărei culturi. Fibulele din antichitatea romană, în mare parte, indicau gradul militar al purtătorului. Cele din metale prețioase erau insigne ce marcau rangul sau funcția, exprimau puterea. Deseori, ornamentațiile aveau rolul de a face diferența de rang social, între femeile măritate și cele nemăritate, între războinici și oamenii obișnuiți. Fibulele puteau să aibă și rolul de amulete, ocrotindu-l pe cel care le purta de spiritele rele. Unele erau depuse în sanctuare sau în morminte.
Piesa expusă face parte dintr-un tezaur, lucrat din argint, format din 12 podoabe, ce a fost descoperit întâmplător,în anul 1974, în punctul Știubee din comuna Bălăcița. Cântărește 25.8 grame. Corpul fibulei este puternic arcuit și are forma unei ancore cu brațele curbate care se termină cu câte un buton. Fusul ancorei este decorat cu o nodozitate, iar capătul ancorei se termină cu o protuberanță tip bulb ceapă. Mecanismul de închidere, realizat separat, nu s-a păstrat în întregime, doar portagrafa trapezoidală, resortul bilateral cu coardă exterioară și acul lipsind.
Sursa informațiilor Muzeul Regiunii Porţilor de Fier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu