𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 - 𝗕𝗮𝗿𝘇𝗮 𝗻𝗲𝗮𝗴𝗿ă – 𝘾𝙞𝙘𝙤𝙣𝙞𝙖 𝙣𝙞𝙜𝙧𝙖, 𝘓𝘪𝘯𝘯𝘢𝘦𝘶𝘴, 1758
Este o specie de 𝐩𝐚𝐬ă𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐚𝐥𝐢𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐞, fără dimorfism sexual, atât femela cât și masculul având capul, pieptul, gâtul și spatele negre, cu irizații metalice verzui-violete și abdomenul alb. Adulții au ciocul și picioarele roșii, iar juvenilii gri-verzui.
𝐂𝐮𝐢𝐛ă𝐫𝐞ș𝐭𝐞 în România, începând cu luna martie și pleacă înapoi în cartierele de iernare (S Africii) la sfârșitul lui septembrie - începutul lui octombrie.
≋♤≋ 𝐇𝐚𝐛𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞: este o specie mult mai rară și mai retrasă, comparativ cu barza albă, cuibărind în habitate nederanjate. Preferă pădurile deschise, bătrâne, care au în apropiere surse acvatice (bălți, mlaștini, pâraie); evită complet prezența umană, astfel că și cele mai mici intervenții (în special activități în zona cuibului) la începutul perioadei de reproducere (dar nu numai), pot avea efecte catastrofale asupra succesului de cuibărit.
𝐇𝐫𝐚𝐧𝐚: consumă o gamă foarte largă de pești; suplimentar, se hrănește și cu alte viețuitoare: mamifere mici (șoareci, chițcani), șopârle, șerpi, amfibieni, păsări de talie mică (în special pui, uneori și ouă), insecte de talie mare, nevertebrate acvatice (moluște, crustacee).
𝐏𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚ț𝐢𝐚 globală este estimată la 24 000 - 44 000 de indivizi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 1 175 - 2 724 de perechi cuibăritoare, fiind clasificată deocamdată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa și în România este necunoscută.
𝐑𝐞𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞: femela depune de obicei 3-4 ouă, la sfârșitul lunii martie / începutul lunii aprilie. Incubarea durează 32-38 de zile. Perechile cuibăresc izolat. Cuiburile sunt de dimensiuni mari, construite din crengi și căptușite cu iarbă și mușchi și sunt refolosite (adesea de către aceiași pereche) ani la rândul. Uneori ocupă cuiburi de mari dimensiuni ale păsărilor răpitoare. Cuiburile sunt amplasate pe arbori bătrâni și înalți, deseori la o înălțime considerabilă (10-20 de metri), stânci sau alte suporturi similare.
𝐀𝐦𝐞𝐧𝐢𝐧ță𝐫𝐢 ș𝐢 𝐦ă𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐫𝐞: principala amenințare o constituie dispariția pădurilor bătrâne, nederanjate. Orice fel de lucrări forestiere, cu extragerea arborilor maturi și bătrâni au un efect negativ semnificativ asupra populației speciei. O altă amenințare este reprezentată de modificarea cursurilor de apă prin captări, care reduc debitul și implicit abundența ihtiofaunei - sursa principală de hrană a speciei.
SURSA https://pasaridinromania.sor.ro/specii
În muzeul nostru este expus un exemplar în sala a 3-a, alături de barza albă.
#QRCODE
Sursa informațiilor Muzeul de Științele Naturii Aiud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu