Biologia marină

 

Deschiși permanent pentru cunoaștere!

Proiectul cultural – expozițional „Valoarea cărții″ 

Biologia marină

„Cei care ard cărţile ajung, în cele din urmă, să ardă fiinţele umane.”
Heinrich Heine

Biologia marină este o ramură a biologiei care se ocupă cu studiul vieții în bazinele oceanice, a diversității viețuitoarelor marine. Ea se ocupă și cu studiul organismelor terestre și aeriene care depind direct de mediile de apă sărată pentru procurarea hranei și satisfacerea altor nevoi ecologice.
Primele informaţii despre viaţa acvatică din apele marine au fost rezultatul unor simple observaţii privind distribuţia, varietatea şi modul de viaţă al unor organism din apele litorale. Aristotel (384–322 î.Hr.) a făcut multe observații asupra vieții în mare şi a descris numeroase specii.
Navigatorii europeni (portughezi, spanioli, francezi, englezi, olandezi) au făcut numeroase călătorii de descoperire pentru a explora lumea. Deşi obiectivul lor era unul comercial, aceste expediții au încurajat dezvoltarea științelor naturii. Francezul Pierre Belon se numără printre primii naturalişti care, în timpul călătoriei sale în Levant (Grecia, Turcia, Egipt, Palestina, Arabia) din 1546 până în 1549, a făcut numeroase observații asupra naturii, istoriei și a obiceiurilor locuitorilor. În 1768, Samuel Gottlieb Gmelin- medic, naturalist și explorator (1744–1774) a publicat Historia Fucorum, prima lucrare dedicată algei marine și prima carte despre biologia marină, dar naturalistul britanic Edward Forbes (1815–1854) este în general considerat ca fiind fondatorul științei biologiei marine.
În dezvoltarea biologiei marine, un merit deosebit l-a avut Charles Darwin, fondatorul teoriei evoluționiste. Cercetările sale din 1831 și ipoteza lansată privind formarea atolilor și a insulelor de corali, au conturat direcţii noi spre cercetare, care au rămas deschise cunoașterii vieții marine și în zilele noastre.
În anul 1950, oceanograful Jacques-Yves Cousteau, a efectuat numeroase cercetări şi mii de ore de filmări subacvatice care au adus în atenţia lumii, uimitoarea biodiversitate a lumii submarine.
În România, Grigore Antipa face prima expediţie de cercetări în Marea Neagră în anul 1893 iar profesorul Ioan Borcea este cunoscut ca fiind savantul care a introdus oceanografia ca ştiinţă în ţara noastră şi cel care a fondat Staţiunea Zoologică Marină de la Agigea care a devenit, în timp, cea mai puternică şcoală românească de oceanografie în special..
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre biologia marină.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 februarie 2023.

1. Originea speciilor de Charles Darwin, ed. Academiei Române şi ed. Herald, Bucureşti, 2021 (Baza materialului pentru cartea Originea speciilor a fost adunată în călătoria efectuată de autor în jurul lumii pe vasul „Beagle” între 27 decembrie 1831 și 2 octombrie 1836);
2. Profesorul Ioan Borcea şi Staţiunea zoologică marină de la Agigea, Publicaţiile Academiei Republicii Socialiste România, Seria a III-a Memorii şi Monografii nr. 21, Bucureşti- (extrase, 1923-1947);
3. Opere, Vol. I - Ihtiofauna Mării Negre, Ioan Borcea, ed. Rovimed Publishers, Bacău, 2006 (reprezintă şi documente istorice ce atestă biodiversitatea ce a existat cu trei sferturi de veac în urmă în Marea Neagră);
4. Fauna ihtiologică a României, Grigore Antipa, colecţia Opera Omnia, ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2011 (a primit premiul Adamachi în anul 1906);
5. Marea enciclopedie a lumii vii, ed. Aquila, Oradea, 2007 (Informaţii fascinante şi realităţi extraordinare).

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.