Tezaurul de la Stâncești a fost descoperit în anul 1961, sub podeaua unei locuințe construite din lemn și izolate cu lut, materiale care, ca urmare a incendierii, deveniseră chirpic. Piesele de aur se aflau inițial într-un vas ceramic depozitat sub podea, într-o mică groapă. (Fotografia alb-negru de mai jos redă artefactul in situ, imediat după descoperire.)
Arheologul Adrian Florescu, descoperitorul, descrie cea mai mare piesă din tezaur astfel: „Lucrată din foaie de aur – foarte subţire – reprezentând o figură zoomorfă fantastică, în linii generale ea apare sub forma unui peşte, cu cap de mistreţ şi coadă de pasăre, realizată în tehnica presiunii. Foaia de aur, destul de subţire pentru a avea o mare maleabilitate, a fost presată pe un tipar din lemn (probabil cu ajutorul unui obiect tot din lemn). Modelată astfel, foaia s-a aplicat peste un suport dintr-un material mai rezistent. N-ar fi exclus să fie vorba de acelaşi tipar de lemn, având însă o grosime de 15 mm, fixarea foii modelate făcându-se prin îndoirea sa de jur împrejur peste suportul respectiv. Maniera stilistică în redarea trăsăturilor specifice acestei reprezentări zoomorfe, sub aspectul anatomic, dovedeşte un nivel artistic superior, fiind vorba de un produs al unui atelier de specialitate. În afară de originalitatea pe care o întruchipează, obiectul în discuţie atrage atenţia prin valoarea dimensiunilor din punct de vedere zoomorf”.
Piesa este lungă de 478 de mm şi lată de 96 de mm. În expoziția permanentă a Muzeului de Istorie Botoșani se poate vedea o replică în mărime naturală a artefactului. Piesa originală, împreună cu tot tezaurul, poate fi admirată la Muzeul Național de Arheologie din Madrid, în cadrul expoziției temporare „Tezaure Arheologice din România. Rădăcini dacice și romane”, până la data de 27 februarie 2022.
Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu