𝐒𝐄𝐂𝐓̦𝐈𝐀 𝐃𝐄 𝐒̦𝐓𝐈𝐈𝐍𝐓̦𝐄𝐋𝐄 𝐍𝐀𝐓𝐔𝐑𝐈𝐈
𝐌𝐮𝐟𝐥𝐨𝐧𝐮𝐥
𝐎𝐯𝐢𝐬 𝐦𝐮𝐬𝐢𝐦𝐨𝐧 𝐏𝐚𝐥𝐥𝐚𝐬, 𝟏𝟕𝟔𝟐 𝐎𝐫𝐝. 𝐀𝐫𝐭𝐢𝐨𝐝𝐚𝐜𝐭𝐲𝐥𝐚, 𝐅𝐚𝐦. 𝐁𝐨𝐯𝐢𝐝𝐚𝐞
„𝐑𝐞𝐥𝐚𝐭𝐢𝐯 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐛𝐢𝐥 𝐬̦𝐢 𝐭𝐢𝐧𝐳𝐚̂𝐧𝐝 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐞𝐱𝐩𝐚𝐧𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞”
Animal masiv, cu picioare destul de înalte, muflonul degajă din toată fiinţa lui o impresie puternică de calm, dezinvoltură şi putere.
Muflonul, strămoșul oii domestice, numit și oaia sălbatică, are un aspect general asemănător cu cel al berbecului. Masculul poartă pe gât şi piept un păr lung numit barbă, are coarne puternice și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge la 90 cm. Femela poartă uneori şi ea coarne, mai mici, de până la 10–12 cm. Culoarea dominantă a muflonului variază între brun și brun-roșcat, însă botul și partea inferioară a membrelor sunt albe. Pe fiecare latură a corpului se găsește o pată de culoare deschisă care se împreună pe spate formând un fel de șa. Are lungimea de 130 cm, greutatea poate atinge 50 kg iar longevitatea depășește uneori 20 de ani.
Literatura de specialitate menționează prezența muflonului în România încă din perioada interbelică în țarcul de vânătoare de la Balc - Bihor. În timpul celui de-al doilea război mondial acest țarc a fost desființat iar populația de muflon braconată în totalitate.
În anul 1966 cu exemplare aduse din Austria și din diferite grădini zoologice a fost reintrodus, după mai multe încercări de aclimatizare, în primul rând în Dobrogea, centrul Munteniei, dar și în judeţele Argeş şi Alba.
S-a acomodat foarte bine în special în pădurile din zonele colinare şi de câmpie cu umiditate relativ crescută, spre deosebire de arealul originar, stâncos şi destul de arid din Corsica şi Sardinia. Cu toate acestea evită zonele cu prea multă apă şi nu înoată decât atunci când este în pericol. În ceea ce privește hrana care este exclusiv vegetală, formată din ierburi, lăstari și frunze, animalul se arată foarte tolerant, mulțumindu-se adesea cu ceea ce găsește.
Muflonul este înzestrat cu simţuri foarte bune, surprinzătoare pentru cei ce se lasă înşelaţi de înfăţişrea sa aparent greoaie.
𝐒̦𝐭𝐢𝐚𝐭̦𝐢 𝐜𝐚̆……? *
𝐌𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐢𝐢 𝐛𝐚̆𝐭𝐫𝐚̂𝐧𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐚𝐩𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐨𝐭𝐝𝐞𝐚𝐮𝐧𝐚 𝐬𝐨𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫𝐢. 𝐄𝐱𝐩𝐨𝐧𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐭̦𝐢𝐧𝐞 𝐟𝐨𝐧𝐝𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐯𝐞𝐜𝐡𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐦𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐥 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐢𝐚𝐫 𝐜𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐞𝐧𝐢𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐦𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭𝐞 (𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐙𝐨𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐉. 𝐇𝐨𝐞𝐧𝐢𝐜𝐤𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚𝐧𝐢𝐢 𝟏𝟗𝟐𝟗 , 𝟏𝟗𝟑𝟏).
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: dr. Claudia Ionelia Goga, muzeograf - Secția de Științele Naturii.
Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu