𝗔𝗽𝗲𝗹 𝗹𝗮 𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲 - 𝗥𝗲𝘃𝗶𝘀𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝗔𝗻𝘁𝗿𝗼𝗽𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲 𝗨𝗿𝗯𝗮𝗻𝗮̆, 𝗻𝘂𝗺𝗮̆𝗿𝘂𝗹 𝟮𝟯 (𝟮𝟬𝟮𝟰) | 𝗘𝘅𝗽𝗹𝗼𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗶𝗻 𝗖𝗮𝘂𝗰𝗮𝘇

 

𝗔𝗽𝗲𝗹 𝗹𝗮 𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲 - 𝗥𝗲𝘃𝗶𝘀𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝗔𝗻𝘁𝗿𝗼𝗽𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲 𝗨𝗿𝗯𝗮𝗻𝗮̆, 𝗻𝘂𝗺𝗮̆𝗿𝘂𝗹 𝟮𝟯 (𝟮𝟬𝟮𝟰) | 𝗘𝘅𝗽𝗹𝗼𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗶𝗻 𝗖𝗮𝘂𝗰𝗮𝘇
Revista de Antropologie Urbană / Journal of Urban Anthropology vă invită să contribuiți la un număr tematic dedicat explorării culturilor din Caucaz, cu un accent deosebit pe Georgia și Azerbaidjan, evidențiind, în același timp, bogăția culturală și specificitatea altor popoare și grupuri etnice din această complexă regiune geografică. Numărul e coordonat de antropologul Cătălin D. Constantin, profesor al Facultății de Litere de la Universitatea din București, ca urmare a călătoriilor sale recente în Caucaz și a colaborărilor cu Universitatea de stat „Shota Rustaveli” din Batumi, Georgia, și cu Universitatea de Limbi Străine din Baku, Azerbaidjan.
Spațiul geografic dintre Marea Neagră și Caspica, mărginit la nord de Caucazul Mare, cu Elbrus, cel mai înalt vârf al Europei, iar, la sud, de Caucazul Mic, cuprinde trei țări cu întindere relativ redusă – Georgia, Azerbaidjan și Armenia, la care se adaugă, pe pantele nordice ale Caucazului, câteva republici, chiar mai mici, din Federația Rusă. Dar mult mai multe culturi, etnii, istorii. O diversitate culturală absolut uluitoare și greu de descris. E acea zonă a lumii în care Europa devine Asia, iar Asia devine Europa, fără ca geografii să cadă vreodată de acord unde anume poate fi trasată fără echivoc granița dintre cele două continente.
𝗖𝗼𝗻𝘁𝗲𝘅𝘁 𝘀̦𝗶 𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃𝗮𝘁̦𝗶𝗲
„În martie 2023, în Azerbaidjan, am urcat la Khinalug, una dintre cele mai înalte așezări permanent locuite din Europa. Un sat izolat, cu puțin peste 2000 de locuitori, care vorbesc propria lor limbă, neînrudită cu limbile din jur, cu tradiții distincte față de restul țării. Istoricii au formulat diverse ipoteze asupra originii locuitorilor din Khinalug, niciuna convingătoare și cu suficiente mărturii în sprijin, iar lingviștii nu găsesc nicăieri originile graiului vorbit aici. Așezarea, care a primit ceva faimă turistică în ultimul timp, din motive de record de altitudine, unde nu poți ajunge decât cu 4×4, rămâne un mister din acest punct de vedere. Exemplul nu e unic, Caucazul oferă, de fapt, destule. În Georgia, provincia Tușeti, unde am ajuns în vara anului trecut, e și astăzi ruptă complet de restul țării în iarnă, pentru că singurul drum care urcă acolo, prin pasul Abano, trece pe la aproape 3000 de metri altitudine. Prin contrast, orașele mari, precum Baku, Tbilisi sau Batumi, oferă călătorului o priveliște urbană extrem de interesantă, de lumi suprapuse în palimpsest, în plină expansiune, ce amestecă vechi bazare de pe drumul mătăsii cu o superbă arhitectură europeană de fine de sec XIX și început de sec XX, cu blocuri sovietice, dar și cu arhitectură contemporană de ultima oră.
Peste 50 de etnii, cam tot atâtea limbi sau chiar mai multe – în funcție de cum le numeri, inclusiv limbi doar orale, nescrise și nestudiate în școli, încă vii, totul pe un spațiu geografic foarte redus, ca să încapă atâta diversitate. Caucazul nu suportă comparație cu nicio altă parte a lumii la acest capitol. Creștinism, islam, zoroastrism, budism – la kalmâci, altare animiste pe pante de munte, în Tușeti și în alte părți, în lungă continuitate cu practici religioase din preistorie. Până într-un trecut nu prea îndepărtat, comunicarea dintre o zonă și alta a Caucazului a fost extrem de anevoioasă, rămâne de fapt dificilă și astăzi. Văile sunt adânci, cel mai adesea culmile munților nu pot fi tăiate la pas, pentru că sunt prea înalte și abrupte. Practic, fiecare regiune a avut în istorie un grad de izolare mare, așa că a căpătat în timp diferențe cutumiare și nuanțe culturale pregnante, distincte de cele ale văilor vecine. Și, totuși, la simpla călătorie prin diferitele zone ale Caucazului, ochiul călătorului sesizează suficiente elemente comune de cultură materială. Lumi diferite și legate între ele în același timp. Caucazul e argumentul clasic al antropologilor îndreptat împotriva arheologilor care îndeobște presupun că, dacă din situri arheologice diferite ies la iveală elemente de cultură materială similare, siturile respective au aparținut cândva aceleiași culturi. În Caucaz, etniile pot să nu aibă limbă și origini în comun, pentru a nu mai vorbi despre religie, dar totuși un fir roșu al culturii materiale există între ele.
Deloc departe de România, fix peste Marea Neagră, la o mie de kilometri în linie dreaptă, Caucazul e o zonă care ne seamănă în multe privințe. Privirea călătorului reține destul de repede ceva asemănător cu acasă, pentru că țările de acolo au trecut prin comunismul sovietic, pentru că „tranziția” de după comunism urmează acolo cam aceleași praguri, uneori cu pași în urmă, alteori cu pași înainte față de România. Ne seamănă lumea de dincolo de mare, pentru că parte din ea e ortodoxă, pentru că influențele otomane sunt aceleași sau similare cu cele din România, de la mâncare la unele năravuri, pentru că europenizarea culturală, vizibilă imediat în arhitectura orașelor, s-a întâmplat și acolo rapid și convingător, în secolul XIX, spre final, și la început de secol XX. E bizar, de aceea, cât de puține lucruri se știu în România despre Georgia și despre Caucaz, în general. În lumea întreagă țările Caucazului sunt mult prea puțin cunoscute, aduse în atenție din când în când de răbufnirea conflictelor militare mocnite ale erei post-sovietice.
Dincolo de un prezent în rapidă schimbare și modernizare, Caucazul rămâne o regiune a începuturilor. Spre deosebire de publicul larg, lumea științifică internațională are deseori ochii ațintiți asupra mărturiilor care ies la iveală din țările acestui colț de Europă și de Asie. În Georgia începe, cel mai probabil, povestea vinului și tot în Georgia, la Dmanisi, s-au descoperit la începutul anilor ‘90 – remarcabilă descoperire! – cele mai vechi resturi de schelete umanoide din Europa, cu o vârstă estimată la nu mai puțin de 1 800 000 de ani.”
Conf. univ. dr. Cătălin D. Constantin
𝗦𝘂𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗽𝘂𝘀𝗲
Temele propuse sunt orientative, orice contribuție interesantă cu privire la spațiul istoric și cultural caucazian e bine-venită. Articolele vor fi scrise într-o limbă de circulație internațională (engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană), cu precădere în engleză.
* Identitate și diversitate etnică și lingvistică. Așteptăm contribuții care analizează diversitatea limbilor și grupurilor etnice din regiune.
* Antropologie urbană. Urbanism și arhitectură contemporană în orașele din Caucaz. Centrele urbane din Caucaz, cum ar fi Tbilisi, Baku, Batumi, concentrează schimbări sociale și culturale semnificative și au devenit scena unui noi arhitecturi, de o modernitate uluitoare. Urbanismul și influențele globalizării asupra urbanismului sunt subiecte de cercetare din ce în ce mai importante. Cum se adaptează comunitățile urbane la schimbări economice și tehnologice, cum sunt modificate modurile de viață tradiționale, acestea sunt întrebări relevante în cadrul unei abordări antropologice.
* Antropologie literară. Literatură și teatru astăzi. Așteptăm articole despre preluarea vechilor mituri și teme literare din țările Caucazului în creația literară contemporană și în montarea spectacolelor de teatru actuale.
* Etnologie și practici sociale arhaice și contemporane. Articole care examinează tradițiile culturale, obiceiurile și practicile locale. Articolele pot aborda aspecte ale vieții cotidiene, tradițiile, ceremoniile și practicile sociale specifice culturilor caucaziene. Tradițiile sociale, cum ar fi cele legate de familia extinsă, ceremoniile de nuntă și riturile de trecere, constituie un alt domeniu important de cercetare antropologică în Caucaz. Cum evoluează aceste tradiții în contextul schimbărilor sociale și al modernizării este esențial pentru înțelegerea dinamicii sociale actuale.
* Arta și cultura materială tradițională. Contribuțiile care explorează arta tradițională (cum ar fi icoanele georgiene sau covoarele azere) și modul în care acestea reflectă aspecte ale identității. Articolele propuse pot analiza semnificația simbolurilor, tehnicile artistice și rolul artei în procesul de transmitere a valorilor culturale de la o generație la alta.
* Impactul modernității. Analiza modului în care schimbările sociale și economice, precum și globalizarea, au modelat rapid culturile tradiționale din Caucaz.
* Patrimoniul UNESCO din țările Caucazului.
Articolele selectate vor fi anunțate până la 15 mai 2024.
Lucrările complete trebuie să fie trimise până la 1 iunie 2024. Normele de redactare vor fi trimise simultan cu acceptul rezumatului.
Detalii despre criteriile de selecție și procedura de trimitere a propunerilor vă rugăm că citiți pe site-ul revistei:
https://rev-antropologieurbana.ro/

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.