𝗢𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝘂𝗹 𝗹𝘂𝗻𝗶𝗶 #𝗜𝘂𝗹𝗶𝗲- 𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝗮 𝗱𝗲 Ș𝘁𝗶𝗶𝗻ț𝗲𝗹𝗲 𝗡𝗮𝘁𝘂𝗿𝗶𝗶, #𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝗢𝗹𝘁𝗲𝗻𝗶𝗲𝗶
𝗙𝗟𝗨𝗧𝗨𝗥𝗜𝗜 𝗖𝗔𝗣 𝗗𝗘 𝗕𝗨𝗙𝗡𝗜ȚĂ 𝗗𝗜𝗡 𝗚𝗘𝗡𝗨𝗟 𝗖𝗔𝗟𝗜𝗚𝗢
𝗥𝗲𝗴𝗻: Animalia; Phylum: Arthropoda; 𝗖𝗹𝗮𝘀𝗮: Insecta; Ordin: Lepidoptera; 𝗙𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲: Nymphalidae; Trib: Brassolini; 𝗚𝗲𝗻: Caligo Hübner, [1819]
𝘍𝘭𝘶𝘵𝘶𝘳𝘪𝘪 „𝘤𝘢𝘱 𝘥𝘦 𝘣𝘶𝘧𝘯𝘪ţă” fac parte din Colecţia de lepidoptere exotice „Claudia Stănoiu” a Secției de Științele Naturii a MOC (1.200 de exemplare din zone biogeografice diferite, conservând specii rare de importanţă ştiinţifică şi estetică).
Pădurile tropicale și amazoniene sunt pline de viață, iar insectele locale au găsit multe mecanisme care să le protejeze de inamici. Cel mai eficient dintre acestea este camuflarea. Aripile molilor tropicale sunt acoperite cu desene asemănătoare cu păsări de pradă sau șerpi.
𝘍𝘭𝘶𝘵𝘶𝘳𝘦𝘭𝘦 𝘤𝘢𝘱 𝘥𝘦 𝘣𝘶𝘧𝘯𝘪ță și-a primit numele pentru că imită aspectul unui cap de pasăre. Doi ochi mari de pe spatele aripilor posterioare și modelele din jur seamănă vizual cu ochii unei bufnițe, iar prădătorii se retrag, văzând în locul moliei, un inamic formidabil.
Reprezentanții genului 𝘊𝘢𝘭𝘪𝘨𝘰 includ peste 20 de specii de 𝘧𝘭𝘶𝘵𝘶𝘳𝘪 𝘤𝘢𝘱 𝘥𝘦 𝘣𝘶𝘧𝘯𝘪ță diferiți ca mărime, culoare și preferințe gustative ale omizilor. Lungimea corpului este de 120-160 mm (rar 200 mm) iar culoarea principală este maron. Această caracteristică este reflectată în numele genului Caligo, care înseamnă „sumbru”. Dar nu toate speciile sunt așa, există și exemplare eleganțe cu o nuanță purpurie, pete bej și portocaliu.
Corpul este fusiform, dens acoperit cu fire de păr iar antenele sunt filiforme.
În mediul natural, insectele se hrănesc în principal cu fructe, favoritele dintre acestea fiind bananele înnegrite.
𝗗𝗶𝘀𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂ț𝗶𝗲: 𝘧𝘭𝘶𝘵𝘶𝘳𝘪𝘪 𝘤𝘢𝘱 𝘥𝘦 𝘣𝘶𝘧𝘯𝘪ță trăiesc în America Centrală și de Sud, în pădurile dense și umede ale Amazonului (Brazilia, Venezuela, Nicaragua, Ecuador, Columbia, Peru și în Mexic (în număr mai mic). Insectele preferă pădurile plane, dar pot fi întâlnite și la munte, la o altitudine de până la 1.500 m.
𝗖𝘂𝗿𝗶𝗼𝘇𝗶𝘁ăț𝗶: este menționat în literatura de specialitate faptul că acest fluture poate fi ținut acasă, ca și ”animal de companie”. Nu este timid, se obișnuiește repede cu prezența unei persoane, stă pe mâna ei. Se zice că în captivitate, este suficient să pui portocale tocate, banane coapte, piersici, prune pe un suport și acesta vine pentru a se hrăni. Hrănirea are loc o dată pe zi și durează cam 5-15 minute.
O altă ”ciudățenie” ar fi aceea că acesta adoră băuturile zaharoase precum vinul de casă.
Respectarea regimului de umiditate este extrem de important pentru sănătatea lepidopterei. Membrele și aripile se usucă rapid și se sfărâmă, de aceea este necesară menținerea umidității prin pulverizarea periodică a insectei în sine, de la o distanță de aproximativ 1 m sau lăsarea unui prosop umed în recipientul în care va fi așezat fluturele.
Adulții din genul 𝘊𝘢𝘭𝘪𝘨𝘰 trăiesc în condiții naturale timp de 20-21 de zile. Cu o îngrijire corespunzătoare, în captivitate vor trăi 2-3 luni.
Material realizat de: Dr. 𝘓𝘪𝘭𝘢 𝘎𝘪𝘮𝘢, muzeograf Secția de Științele Naturii, 𝘔𝘶𝘻𝘦𝘶𝘭 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦𝘪
𝗣𝗵𝗼𝘁𝗼: Muzeul Olteniei
Mențiune
𝗣𝗵𝗼𝘁𝗼: piese entomologice prezente în Colecția lepidoptere exotice „Claudia Stănoiu”, Secția de Științele Naturii.
Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu