Cu ce se colorau fibrele textile?

 

Cu ce se colorau fibrele textile?

Din vechime, femeile au vopsit fibrele textile (lâna, inul, cânepa, etc.) folosind coloranți vegetali, vopseaua rezultată fiind durabilă și în nuanțe cromatice moderate.
Colorarea consta în două etape: prima dată, se fierbeau în apă anumite plante sau componente ale acestora (frunze, coajă, fructe, rădăcini, tulpini, muguri). Se obținea o „fiertură de plante” colorată, care se lăsa la răcit și se strecura, urmând ca fibrele textile să fie apoi fierte în ea.
Totodată, pentru fixarea culorii, zeama se „împietrea”, adică i se adăuga o cantitate de mordant (piatră acră, drojdie depusă pe butoiul de vin, apă sărată sau zeamă de varză).
Albul „de culoarea untului” era foarte des întâlnit în zona Țării Bârsei ca și în restul țării, și rezulta prin folosirea firelor de lână în culoarea naturală, albă, ori se obținea prin albirea firelor sau țesăturilor de cânepă sau in, accentuată prin expunerea la soare.
„Din Pietroșița-Prahova, unde încă din sec. al XIX-lea, au plecat prin căsătorie multe femei din zona Bran, reținem procedeul albirii lânii cu ajutorul laptelui de var.”
Negrul se obținea prin pisarea cărbunelui din lemn ars și amestecarea lui cu zeamă de coajă de arin, sau doar cu ajutorul unei soluții mai dense din coajă de arin (Alnus) și gogoși de ristic (formate pe frunzele de stejar).
Dintr-o cantitate mai mică de scoarță de arin se prepara albastrul închis.
Roșul se prepara din șovâr (șovârf sau șovârv, Origanum vulgare), roșu ruginiu, din coajă de ceapă, gălbuiul din alior (laptele cucului, laptele stâncii, Euphorbia helioscopia) iar galbenul din frunze de gutui (Cydonia vulgaris), etc.
Se cunoaște un mare număr de rețete de prepare a coloranților vegetali folosite la vopsirea textilelor. Doar pentru obținerea culorii negre au fost identificate și studiate peste 50 de rețete, variind de la zonă la zonă.
Coloranții vegetali au fost înlocuiți treptat cu culorile chimice preparate pe bază de anilină, procurată din comerț.
În Brașovul medieval și în întreaga zonă a Țării Bîrsei, vopsitul meșteșugăresc a cunoscut o amplă dezvoltare. Meșterii foloseau un mordant (substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile) adus din Țara Românească, „alaunul” (sulfat dublu de aluminiu și potasiu), denumit popular piatră acră, și coloranți din Turcia, precum „scumpia”, preparată din coaja și frunzele plantei cu același nume.
În epoca modernă și contemporană s-a generalizat vopsitul firelor cu coloranți industriali.
Vă prezentăm câteva piese din colecțiile textile/port ale Muzeului, pentru a vedea varietatea și armonia cromatică a acestora și vă invităm totodată să vizitați Muzeul de Etnografie Brașov și filialele sale, Muzeul Etnografic Săcele , Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea și Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, pentru a admira și alte piese de costum tradițional sau textile de interior.

Surse:
Georgeta Stoica, Paul Petrescu, „Dicționar de artă populară”, 1997
Marina Marinescu, „Arta populară românească. Țesături decorative”, 1975„Țara Bârsei”, vol. II, București, 1974

#MuzeuldeEtnografieBrașov #patrimoniultextil #țesături #coloranținaturali #plantepentruvopsit

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.