Acest fragil fragment de sticlă azurie are aproape 2000 de ani și a fost descoperit pe un pisc stâncos, la 900 m altitudine!

 

 

Descoperirea acestui fragment, în 2007, de către un colectiv condus de arheologul Viorica Crișan de la Muzeul de Istoria Transilvaniei din Cluj-Napoca, ne arată că, în secolul de dinainte de cucerirea romană, triburile dacilor aveau acces (prin comerț, daruri sau pradă) la produse romane pe care le foloseau în viața lor de zi cu zi. Urmele arheologice descoperite în punctul fortificat cu ziduri de piatră de la Cetatea Zânelor sunt cele mai semnificative pentru perioada secolelor II a. Chr.-I p. Chr., din toată Depresiunea Brașovului. Prin poziția sa, aceasta putea controla tranzitul prin trecătorile montane care legau sud-estul Transilvaniei de zona orașelor grecești de pe litoralul Mării Negre - una din posibilele piețe de desfacere a acestor vase din sticlă.

Cam așa ar fi arătat vasul de la care provine fragmentul descoperit la Covasna, aflat în depozitul MNCR. Principalele tipuri de boluri cu coaste din sticlă romane (stânga - sticlă mozaic, centru - sticlă colorată natural, dreapta - sticlă colorată prin adăugare de pigment), imagine cu artefacte din colecțiile Metropolitan Museum. https://www.metmuseum.org/art/collection/search/245190 

Acest fragil fragment de sticlă azurie are aproape 2000 de ani și a fost descoperit pe un pisc stâncos, la 900 m altitudine!
Provine de la un bol - un mic castronel, cu un diametru la gură nu mai mare de 11 cm, produs în unul dintre numeroasele ateliere de sticlărie ale Imperiului Roman, din secolul I p. Chr., ajuns apoi, pe drumuri lungi și dificile, tocmai în cetatea dacică din punctul denumit Cetatea Zânelor, de lângă localitatea de azi - Covasna.
Tipul de vas de la care ni s-a păstrat fragmentul nostru este denumit de specialiști bol decorat cu coaste - datorită nervurilor paralele ce coboară vertical pe corpul vasului, de sub buză. Astfel de castroane cu pereți arcuiți erau produse prin turnare în forme și finisare ulterioară prin polișare pe roată. A fost un model de vas larg manufacturat și comercializat în Antichitate, fiind descoperit din Asia Mică, în Europa Centrală, ori în zona Crimeei.
Deși transparentă, sticla de la Covasna are o frumoasă nuanță albăstrie; aceasta provine de la prezența oxidului de fier aflat în mod natural în cristalele de siliciu folosite la obținerea materialului. Așadar, nu e rezultatul adăugării unui pigment. De fapt, în Antichitate, o sticlă cât mai puțin colorată era mai apreciată și mai greu de obținut.
Descoperirea acestui fragment, în 2007, de către un colectiv condus de arheologul Viorica Crișan de la Muzeul de Istoria Transilvaniei din Cluj-Napoca, ne arată că, în secolul de dinainte de cucerirea romană, triburile dacilor aveau acces (prin comerț, daruri sau pradă) la produse romane pe care le foloseau în viața lor de zi cu zi. Urmele arheologice descoperite în punctul fortificat cu ziduri de piatră de la Cetatea Zânelor sunt cele mai semnificative pentru perioada secolelor II a. Chr.-I p. Chr., din toată Depresiunea Brașovului. Prin poziția sa, aceasta putea controla tranzitul prin trecătorile montane care legau sud-estul Transilvaniei de zona orașelor grecești de pe litoralul Mării Negre - una din posibilele piețe de desfacere a acestor vase din sticlă.

 

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.