Viata comunitară a saşilor a fost strâns legată de organizarea pe vecinătăţi, o formă de organizare între mai multe familii de pe aceeași stradă sau străzi alăturate, din care făceau parte doar bărbaţii.
Vecinătăţile au avut ca scop, pe de o parte, întrajutorarea (construcţia sau repararea caselor şi anexelor, îngrijirea cimitirelor ori desfăşurarea înmormântărilor), iar pe de altă parte, păstrarea şi transmiterea tradiţiilor prin organizarea peste an a unor evenimente legate de viaţa comunităţii.
Conducătorul fiecărei vecinătăţi - ”Tatăl de vecinătate” - cel mai în vârstă membru ales prin rotaţie, avea în păstrare, pe perioada cât ocupa funcţia, ”lada de vecinătate”. În ea erau ţinute semnele de vecinătate şi documente privind obligaţiile membrilor, listele cu încasările și cheltuielile vecinătății, precum și consemnări despre evenimentele importante de peste an.
Când trebuia să fie dusă la îndeplinire o anumită sarcină, ”Tatăl de vecinătate” anunţa comunitatea prin aşa numitul ”semn de vecinătate”. Acesta circula din casă în casă, odată cu el transmiţându-se pe cale orală şi obligaţia de realizat. Semnul de vecinătate, de obicei de forma unei inimi, avea pe o faţă înscrise numele meşterului şi anul confecţionării, iar pe revers, o serie de simboluri specifice colectivităţii căreia îi aparţinea.
Vă invităm să vizitaţi Muzeul Etnografic ”Gheorghe Cernea” din Rupea, pentru a descoperi şi alte detalii privind organizarea comunităţilor săseşti din zona Rupea.
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu