Cultul solar este una dintre cele mai vechi și răspândite credințe din istoria omenirii.

 

Cultul solar este una dintre cele mai vechi și răspândite credințe din istoria omenirii. În Epoca Bronzului (prima jumătate a mileniului III - sfârșitul mileniului II a.Chr. ) viața spirituală a comunităților europene gravita în jurul acestui cult.
Solstițiul de vară (cea mai lungă zi din an) avea o semnificație majoră pentru comunitățile preistorice. Se credea că în această zi Soarele atinge apogeul puterii sale, fiind un moment sacru în calendarul agrar și religios.
Pentru oamenii acestor comunități, solstițiul de vară era un eveniment extrem de important, marcat prin ritualuri și sărbători, dansuri, focuri sacre, ofrande și procesiuni sugerând o legătură profundă cu ritmurile naturii și cultul soarelui.
Soarele nu era doar o lumină pe cer - era o zeitate, simbol al fertilității, al puterii și al veșniciei, o sursă de viață și energie.
Specifice acestei perioade istorice sunt carele solare - artefacte realizate din lut, bronz (uneori și din aur sau alte materiale prețioase). Carul solar nu era o jucărie, ci un obiect ritualic, folosit în ceremonii sacre legate de solstițiul de vară.
Considerate obiecte sacre, carele solare din Epoca Bronzului sunt artefacte arheologice deosebit de importante, asociate adesea cu practici religioase sau ritualuri legate de astronomie.
Piese arheologice ce fac parte din cultul străvechi al soarelui pot fi descoperite în expozițiile muzeului nostru iar poveștile din jurul lor sunt fascinante.
Vă așteptăm

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.