Monede antice din Erythrai, Ionia

 

Monede antice din Erythrai, Ionia

Erythrai este unul dintre cele 12 orașe ionice aflat pe coasta Mării Egee, pe o latură a peninsulei Erythrae, față în față cu insula Chios, ale cărui vestigii au fost identificate în localitatea Ildir, în provincia Izmir din Turcia. Astăzi pot fi văzute porțiuni ale zidului de incintă elenistic al cetății, prevăzut cu turnuri de apărare, dintre care cinci s-au păstrat, ziduri ale reședinței timpurii a regelui din Erythrai (din sec. VIII-VII a.Chr.), acropola în cadrul căreia a fost construit un amfiteatru pe panta sa nordică, precum și ruine ale unor locuințe bizantine. Pausanias (7.3.7) povestește că primii coloniști care s-ar fi așezat aici ar fi venit din Creta, sub conducerea lui Erythrus (cel Roșu), fiul lui Rhadamanthus, un legendar rege cretan, considerat în izvoarele antice ca fiind chiar semizeu. În sec. VII a.Chr., numele cetății este menționat într-un conflict împotriva insulei Chios (Herodot 1.18), ea fiind și membră a Ligii Pan-Ionice. Ea devine cunoscută încă de acum ca producătoare de piatră de moară. În sec. VI, se află când sub supremația Lydiei, când trece sub cea a Persiei, după anul 545 p.Chr.

În sec. V p.Chr., orașul devine membru al Ligii delio-attice condusă de Atena, căreia îi plătește un tribut de șapte talanți. În această calitate, Erythrai trimite opt corăbii împotriva armatei persane în bătălia de la Lade, care se încheie însă cu înfrângerea decisivă a aliaților săi greci și ocuparea persană a Miletului. Povara plății tributului determină cetatea să aibă mai multe încercări de a ieși din liga delio-attică, în 453 a.Chr. și mai târziu, spre 412 a.Chr. aliată cu Chios și Clazomene, încercări care au eșuat. În perioada următoare, ea va oscila între autoritatea Atenei și cea Persiei, în funcție de interesele sale imediate.

În anul 334 a.Chr., orașul își recâștigă libertatea datorită lui Alexandru Macedon, care voia să construiască un canal care să traverseze peninsula Erythrae, prin care să lege golful Smyrnei cu cel al Teos-ului, din sud (Pausanias 2.1.5). După dispariția regelui macedonean, cetatea intră în zona de influență a Attalizilor și a regatului Pergamului. În anul 133 a.Chr., după moartea lui Attalos III, când regatul este lăsat moștenire Romei, orașul rămâne liber în cadrul provinciei romane Asia (civitas libera).

Atelierul monetar al cetății debutează cu emisiuni timpurii de electrum (aliaj natural de aur cu argint), din sec. VI a.Chr. imprimate cu motive florale pe avers și un pătrat quadripartit incus pe revers. Ele sunt urmate în sec. V a.Chr. de monede de argint de etalon fenician și persic, pe care este redat eroul fondator al cetății, Erythrus, nud, călare pe un cal în galop. Odată cu eliberarea orașului de către Alexandru cel Mare, sunt bătute drahme și tetradrahme de argint, cu capul lui Herakles, purtând pielea leului din Nemeea pe avers și armele eroului pe revers, alături de diferite nume de magistrați, ce vor continua până mai târziu, în timpul diadohilor.
Începând cu sec. III a.Chr., monetăria emite o serie de monede de bronz, de nominal redus (AE 15-16 mm), cu capul lui Herakles pe avers și o inscripție pe revers, dispusă pe cinci rânduri care redă numele unui magistrat și prescurtarea titlului cetății: EPY(ΘΡAIΩN). O astfel de monedă este prezentă în colecția Maria și Dr. George Severeanu, pe ea fiind imprimat numele: AΠOΛΛΩ/NOΔOTOΣ / HPAKΛEI/TOY, al magistratului eponim al cetății: Apollonodotos, al lui Herakleitos. Uzura accentuată indică o circulație îndelungată a piesei, ceea ce permite să considerăm că ar fi putut să fie descoperită în zona țării noastre, fiind antrenată în circulația oamenilor în împrejurările evenimentelor de la sfârșitul sec. III-II a.Chr.

După intrarea în cadrul provinciei Asia, atelierul inițiază o serie de monede de aur, argint și bronz pe care apare, cu mici excepții, mai ales capul lui Herakles și numele magistratului eponim. În timpul Imperiului, acesta este foarte activ, producând pe lângă monedele cu portretul imperial, bătute de la Augustus până la Gallienus, serii de emisiuni pseudo-autonome, imprimate cu personificarea Senatului, cea a provinciei Asia sau cu zeița cetății, Tyche.

 

Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.