BARITINA (Baryt)

Pentru a permite accesul la colecțiile Complexului Muzeal Național Neamț, în perioada în care vizitele sunt suspendate, colegii noștri au pregătit o serie de postări, legate de obiecte speciale din expoziții sau depozite.

BARITINA (Baryt)

Numele de baritină provine din limba greacă, “baryos” însemnând “greu”.
Baritina a fost descoperită pentru prima dată, în anul 1602, în regiunea Bologna Italia, de alchimistul Vincenzo Casciarolo. Acesta era cunoscută ca „piatra de Bologna” atrăgând atenția suveranilor vremii, Galileo Galilei și Johann Wolfgang Von Goethe.

Legendele cherokee spun că trandafirii de baritină reprezintă sângele vitejilor și lacrimile femeilor care au căzut pe” Drumul lacrimilor” (1838-1839), atunci când au fost mutați spre vest în Oklahoma. „Trandafirul de piatră” este roca simbol al statului Oklahoma încă din anul 1968.

Morfologie

Baritina formează cristale tabulare, prismatice sau lamelare subțiri care se adună în formațiuni asemănătoare unei creste de cocoș. Aceste formațiuni amestecate cu nisip și colorate în roșu de prezența fierului, poartă denumirea de“trandafirii deșertului”.

Baritina apare alături de cuarț, fluorină în minereurile din filoanele hidrotermale, sub formă de noduli în argilă sau în straturi masive, care sunt principala sursă de baritină industrială din lume.

Răspândire

Alston Moor ( Cumbria ), M-ții Penini de Nord (Anglia), Strontian ( Scoția), M-ți Harz și Pădurea Neagră (Germania), Bologna (Italia), Japonia, Maroc, Oklahoma, Austria.
În România se găsește în regiunea Baia Mare, Baia Sprie, Băiuț, M-ții Țibleșului, M-ții Rodnei, M-ții Apuseni.

Utilizări:
- Producerea betonului greu;
- Substanță de contrast în radiografia gastrică;
- Fabricarea cimenturilor și cărămizilor special pentru ecranarea surselor radioactive din spitale;
- Producerea hârtiei fotografice;
- Extragerea elementului chimic Ba;
- Folosită în compoziția noroaielor de foraj.

Proprietăți fizice
Sistem de cristalizare: ortorombic
Formula chimică: BaSO4
Duritate: 3-3,4
Densitate: 4,5
Clivaj: perfect
Spărtură: neregulată
Culoarea: incoloră, albă, galbenă, roșu, albăstruie
Urmă: albă
Luciu: sticlos

Bibliografie:
- Enciclopedia ilustrată a rocilor și mineralelor, Editura Aquila, Oradea 2008.
- N.Lupei și V. Barna , Zestrea minerală a lumii, Editura Științifică, București 1971.
- Ion C.Popescu, Cristalografie Mineralogie, Editura Didactică și Pedagogică, București 1968.


Sursa informațiilor Complexul Muzeal Național Neamț.