Insula Malaita e unul dintre puținele locuri de pe Pământ unde încă prosperă comerțul de cochilii.
De Nick Sas translated by Oana Maria Zaharia
Nu mulți dintre noi vom ajunge să punem întrebarea: „Mă scuzați, câte scoici costă chestia asta?” Dar în insulele Solomon, scoicile sunt o valută cât se poate de reală, așa că oamenii pun zilnic întrebarea asta.
„În funcție de culoarea și forma cochiliilor, poți primi pe ele o cantitate mai mică sau mai mare de ton”, mi-a explicat Mary Bruno, patrona unui magazin din Auki, un orășel provincial de pe insula Malaita, la jumătate de oră cu avionul de capitala Solomon. „Cu un colier de sidef închis la culoare poți lua două conserve de ton, dar coliere din sidef roșu valorează mai mult. Cu un șirag lung de sidef roșu poți hrăni o familie mare o perioadă destul de lungă.”
Șiragul roșiatic din dreapta valorează mai mult.
Sunt cochilii obișnuite, culese din ocean, tăiate, lustruite și puse pe ață. Cu șiragurile astea poți cumpăra diverse lucruri din magazine. De obicei, șiragurile au între 1 m și 1,5 m și vin în mai multe culori. Cele mai scumpe sunt cele roșii, pentru că scoicile roșii sunt cel mai greu de găsit. Utilizarea cochiliilor drept valută e concentrată în zona insulei Malaita, cea mai populată insulă Solomon. Deși scoicile nu sunt acceptate la bănci, majoritatea magazinelor de pe insulă le acceptă în schimbul unor produse.
Serah Kei. Data viitoare când mergi în Langa Langa, cazează-te la ea. E superb.
Gustav insistă că, într-o bună zi, n-o să mai existe decât foarte puține scoici, iar el va înota într-o mare glorioasă de scoici prețioase. S-ar putea să aibă dreptate, pentru că, în ultima vreme, locuitorii din Langa Langa importă scoici din alte zone, pentru că producția în masă a scăzut enorm numărul scoicilor din lagună. Gustav nu mi-a zis exact câte cochilii are, dar a zis că sunt foarte numeroase.
„Sunt comoara mea”, mi-a zis el cu un accent nemțesc influențat de anii de umiditate tropicală și izolare. „Pe majoritatea le-am cumpărat acum douăzeci sau treizeci de ani și știu sigur că vor valora mult mai mult într-o bună zi.” Pe de altă parte, văd că n-a știut să-și facă un site pentru pensiunea turistică și mi-a mai și explicat că nu din cauza asta e mereu goală. Așa că nu știu ce să spun despre spiritul lui de afaceri.
Insule artificiale în lagună.
Lăsând la o parte banii din scoici, Langa Langa e un loc incredibil. Acum 150 de ani, localnicii au construit insule artificiale pe lagună ca să scape de canibalii care coborau adesea din munți. Dar, deși canibalilor le plăcea să ucidă, ca sport, se temeau foarte tare de ocean.
Dar după ce s-au izolat pe insule, localnicii aveau nevoie de comerț, așa că s-au apucat să șlefuiască scoici. La începutul anilor 1900, comerțul cu scoici era la ordinea zilei în Pacificul asiatic. Dar deși culturile din zonă au renunțat pe parcurs la comerțul cu scoici, oamenii din Langa Langa au continuat și acum sunt una dintre ultimele culturi care le folosesc drept valută.
Tot scoicile se dau și ca zestre, cât și drept compensație dacă cineva fură ceva din alt sat. Și chiar dacă nu au ajuns la nivel de bitcoin, localnicii spun că valoarea scoicilor a crescut de cinci ori în ultimii treizeci de ani.
Dar după ce s-au izolat pe insule, localnicii aveau nevoie de comerț, așa că s-au apucat să șlefuiască scoici. La începutul anilor 1900, comerțul cu scoici era la ordinea zilei în Pacificul asiatic. Dar deși culturile din zonă au renunțat pe parcurs la comerțul cu scoici, oamenii din Langa Langa au continuat și acum sunt una dintre ultimele culturi care le folosesc drept valută.
Tot scoicile se dau și ca zestre, cât și drept compensație dacă cineva fură ceva din alt sat. Și chiar dacă nu au ajuns la nivel de bitcoin, localnicii spun că valoarea scoicilor a crescut de cinci ori în ultimii treizeci de ani.
Mary în magazinul ei.
Dar cum restul lumii face comerț cu bancnote și cu click-uri, ce viitor pot avea scoicile drept valută?
În prezent, majoritatea scoicilor sunt vândute turiștilor pe post de bijuterii în piața centrală din capitala Honiara. Iar pentru persoanele ca Mary Bruno, scoicile vor fi mereu un mod de viață.
„Sunt răspândite pe toată insula”, a zis ea. „Cred că așa va fi mereu. Copiii mei, copiii copiilor mei, patru sute de ani de acum încolo vor folosi scoicile drept valută. Așa cred eu.”
În prezent, majoritatea scoicilor sunt vândute turiștilor pe post de bijuterii în piața centrală din capitala Honiara. Iar pentru persoanele ca Mary Bruno, scoicile vor fi mereu un mod de viață.
„Sunt răspândite pe toată insula”, a zis ea. „Cred că așa va fi mereu. Copiii mei, copiii copiilor mei, patru sute de ani de acum încolo vor folosi scoicile drept valută. Așa cred eu.”
Sursa informaţiilor VICE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu