Unele surse indică perioada regulamentară ca fiind cea care a dus la atribuirea unor nume vechilor uliţe şi că, în cursul anului 1833, direcţia arhitectonică a oraşului ce fusese constituită în cadrul Vorniciei a cerut înscripţionarea acelor nume pe casele aflate în intersecţii. În 1848 administraţia avea încă dificultăţi ca urmare a lipsei numelor străzilor iar în 1854 ofiţerii austrieci care ocupau Bucureştii aveau probleme de orientare în oraş, motiv pentru care au dispus amplasarea de plăcuţe inscripţionate cu numele străzilor. În 1906 încă se mai căutau soluţii de reglementare a nomenclaturii străzilor bucureştene.
Prezintă Lect.dr.arh. Adrian Crăciunescu
Cadru didactic la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, Departamentul de Istoria şi Teoria Arhitecturii & Conservarea Patrimoniului. Venind dinspre ramura „conservării patrimoniului” am fost condus în timp mai mult spre aspectele administrative ale protecţiei patrimoniului. Asta poate şi ca urmare a câtorva ani importanţi din carieră în care am fost funcţionar public, cu funcţii mai mari sau mai mici în Ministerul Culturii. Aşa se face că sunt membru în Comitetul Internaţional Ştiinţific al ICOMOS pentru probleme legale, administrative şi financiare (ICLAFI), că ţin cursurile de „Evidenţa patrimoniului” şi de „Legislaţia patrimoniului” la filiala noastră de la Sibiu sau că teza mea de doctorat s-a ocupat de istoricul practicilor administrative ale urbanizării capitalei între 1859 şi 1914. Ca specialist atestat de către Ministerul Culturii, cea mai mare parte dintre solicitările pe care le primesc sunt de a întocmi evaluări istorico-arhitecturale ale imobilelor clasate sau aflate în zone protejate.
Sursa informaţiilor: https://www.facebook.com/events/454895441373011/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu