Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2023 - VIDEO

1. Vase de lut, vechi de 6500 de ani, rămase pe podeaua unei locuințe, împreună cu alte obiecte specifice culturii Precucuteni, în situl de la Topolița, din județul Neamț.

Se presupune că, periodic, aceste comunități preistorice își abandonau casele și se mutau în alte zone. Așa cum o arată descoperirile de până acum, aceste construcții erau incendiate, însă, după cum am observat noi pe șantierul de la Topolița, comunitatea umană supraveghea ,,distrugerea", care se încheia cu posibile ritualuri de abandonare.

#archaeology #prehistory #pottery #science #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. Toamna se numără recolta...de cioburi, de fibule, de monede și ce alte minunății vor mai descoperi colegii noștri care desfășoară în perioada 4-29 septembrie cercetări arheologice în așezarea de epoca fierului de la Crivina-Leopoldsberg (com. Nădrag, jud. TIMIȘ). VIDEO

3. 𝗙𝗮𝗶𝗮𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻 𝗠𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗕𝗿𝗶𝘁𝗮𝗻𝗶𝗲 𝗶̂𝗻 𝘀𝗮̆𝗽𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗮𝗿𝗵𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗨𝗻𝗶𝘃𝗲𝗿𝘀𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲

În toamna anului 2022, au fost organizate săpături arheologice în curtea interioară a Palatului Universității din București, coordonate de Muzeul Muncipiului București.
Cercetările arheologice din zona de vest a curții interioare, în dreptul Facultății de Matematică, au condus la identificarea a două clădiri care figurează pe planul Borroczyn (1847), anterioare momentului construirii Universității, între 1857 și 1869, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Clădirea nr. 1 este alcătuită din 7 camere. În zona camerei nr. 2 au fost descoperite o serie de fragmente din faianță de import.
În anumite cazuri, am putut stabili modelul sau producătorul. De exemplu, au fost identificate fragmente de farfurii cu modelul „Willow”, realizate cu albastru, ce redau o poveste de dragoste din China. De asemenea, a fost descoperit un fragment de farfurie cu modelul „Florentine China”-varianta Pearl, atribuit S. Alcock&Co. Hill Pottery Burslem din Staffordshire, Marea Britanie, produs între 1830-1840.
Se disting două fragmente de mărci de producător: „S ALCOCK CO“ (utilizată de Samuel Alcock & Co. între 1828 – 1859) și „MALING” (utilizată de Maling Collectors Society între 1817-1853).
Cercetările arheologice din curtea interioară a Universității din București au fost reluate în primăvara acestui an, urmând să revenim cu alte descoperiri inedite.
Dr. Adelina-Elena Darie, Conservator, Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie #MMB.
Text preluat de pe pagina Muzeul Curtea Veche.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

4. Sarmizegetusa Regia - Ziua porților deschise

Sursa informațiilor Radu Barb.

5. Victoria de Pojejena ️- statueta de bronz descoperită într-un castru roman din Caraș-Severin

6. Sarmizegetusa Regia, șantier arheologic uriaș. Cele mai ample lucrări din ultimele patru decenii

7. Campania arheologică organizată la Tibiscum în anul 2023

Campania arheologică organizată la Tibiscum în anul 2023 de către Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș în colaborare cu Misiunea Româno-Italiană și Academia Română, Filiala Timișoara se apropie de sfârșit. Rezultatele sunt peste așteptări și vin să confirme ipotezele mai vechi privind existența unui templu la 50 m nord de castru. Este un templu cu dimensiunile de 8 X 8 m închinat lui Liber Pater, așa cum menționează inscripțiile și care a fost refăcut de două ori în timpul lui Antoninus Pius (138-161) și mai apoi la Severus Alexander (222-235) când a fost ridicat în piatră.
Si conclude la campagna archeologica organizzata a Tibiscum nel 2023 dal Museo Etnografico Regionale e dal Reggimento di Frontiera di Caransebeș in collaborazione con la Missione Italo-Romana e l'Accademia Rumena, Sezione di Timișoara. I risultati vanno oltre le aspettative e arrivano a confermare le ipotesi più antiche riguardo l'esistenza di un tempio 50 ma nord del forte. Si tratta di un tempio di 8 x 8 m dedicato al Liber Pater, come ricordano le iscrizioni, e che fu ricostruito due volte sotto Antonino Pio (138-161) e ancora sotto Severo Alessandro (222-235) quando fu innalzato in pietra.

Sursa informațiilor Municipium Tibiscum.

8. Shocking news: al doilea palat Alexandru cel Bun de la Mănăstirea Bistrița? „O, tu nici visezi Bătrâne (arheolog), câte-n cale mi s-au pus!”

Dau lămuriri: pe profilul din stânga se observă urma primei secțiunii din 2018. Care, de grija unui canal colector de apă, nu a ajuns până la zidurile din dreapta. Pe fundații se disting urme de bârne verticale, la fila paramentului. Ceea ce arată că interiorul a fost lambrisat și explică puternicul incendiu care s-a marcat și pe pietre. Dar, în plus! la colțul exterior, de sud-est, avem o superbă mică nișă închisă în arc frânt (altă dată, în altă poză).

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

9. STRĂLUCITORII SOLDAȚI AI ROMEI

Soldatul roman reprezenta coloana vertebrală a mașinăriei de război care, vreme de aproape un mileniu, a stăpânit o bună parte din zona bazinului Mării Mediterane și anume armata Imperiului Roman. Pentru omul de rând din acea perioadă, o întâlnire cu un astfel de soldat, fie el legionar sau auxiliar, trebuie să fi lăsat o impresie puternică. Pe lângă echipamentul tipic constând dintr-un scut, lance sau suliță, gladius, cuțit (pugio), cască sau armură (în cazul nord-vestului Daciei romane fiind vorba de o cămașă de zale sau din solzi de metal), acești soldați obișnuiau să-și decoreze echipamentul, printre altele, cu o serie de garnituri realizate din tablă de bronz.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

10. Cum își decorau echipamentul soldații romani?

11. După un traseu administrativ sinuos, un important artefact medieval, o barcă de tip monoxilă, descoperită întâmplător în vara anului 2015 la Ostrov, jud. Constanța, de un grup de pescari a intrat în administrarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța în vara anului 2020. - VIDEO

Vechimea lemnului din care este construită barca a fost atestată prin analize de C14, realizate la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, astfel că datarea bărcii a fost stabilită în secolele XII – XIII (o vechime de aprox. 800 de ani). Obiectul face parte din patrimoniul cultural național, ca bun de importanță tehnică, fiind în procedură de clasare în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național.
Amabarcațiunea are formă albiată și este realizată prin scobirea unui trunchi de arbore, având o lungime de aprox. 8,80 m, lățime maximă de 0,80 m și înălțime de aprox. 0,70 m. Prezintă trei praguri de lemn, constituite din același trunchi de copac, structura pupa începând de la aprox. 0,40 m de la ultimul prag.
Etimologia cuvântului „monoxilă” este de origine greacă, provenind din cuvintele monos = unic, singur; xylos = lemn. Aceste ambarcațiuni erau realizate printr-un anumit procedeu: se nivela, prin cioplire, partea de sus, apoi se puneau legături de paie cărora li se dădea foc. Jăraticul era îndepărtat și se continua procesul de ardere, până la un anumit moment, când trebuia delimitată zona de la pupa, unde se sprijineau picioarele marinarilor, pentru a avea stabilitate, apoi se finisa prin cioplire cu tesla, barda sau cuțitoaia.
În țara noastră, acest tip de ambarcațiune s-a folosit din cele mai vechi timpuri pe cursurile apelor curgătoare, mai ales pe Dunăre, si până târziu în secolul XIX.
Din momentul descoperirii (2015) și până în vara anului 2023, monoxila a fost depozitată în bolta XI a Edificiului roman cu mozaic. Intrarea în proces de reabilitare a acestui monument (prin proiectul Restaurarea, conservarea, amenajarea și punerea în valoare a Edificiului roman cu mozaic, cod SMIS 116049, implementat de Consiliul Județean Constanța) a determinat necesitatea identificării unui nou loc de depozitare și, eventual, de expunere a acestui valoros artefact, fapt deloc ușor, având în vedere dimensiunile acestuia (9 m lungime).
Pornind de la o idee a unui cunoscut om de presă, printr-un efort conjugat și un dialog constructiv purtat între conducerile a trei instituții emblematice pentru județul Constanța, Administrația Porturilor Maritime S.A., Consiliul Județean și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, s-a găsit soluția de depozitare și expunere a monoxilei în incinta Gării Maritime din Constanța. Spațiul generos, bine luminat și bine climatizat, fără variații majore de temperatură și umiditate, fac ca soluția identificată să fie optimă. În prezent, în muzeele din România, sunt expuse monoxile la Muzeul Național al Marinei Române din Constanța, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din Ploiești, Muzeul de Artă din Satu Mare, Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași și Palatul Cultural din Arad, cea din Gara Maritimă fiind cea mai veche descoperită în România, până în prezent.
Pe lângă ajutorul oferit, conducerea Administrației Porturilor Maritime S.A. a înțeles pe deplin, și a acționat în consecință, importanța cooperării în vederea sprijinirii culturii și patrimoniului, local, dar de importanță națională. În acest sens, domnul Florin Vizan, director general al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, a declarat:
„Barca tip monoxilă și-a găsit cea mai potrivită gazdă – Portul Constanța. Cât va fi nevoie, Gara Maritimă îi va fi casă celui mai vechi obiect plutitor făcut de mâna omului și descoperit pe teritoriul României, strămoș al navelor de acum. Înțelegem importanța acestui bun care face parte din patrimoniul cultural național și suntem încântați că am putut să îl aducem, chiar și temporar, în sediul companiei”.
Operațiunea de mutare a monoxilei, deși a durat numai 3 ore, a fost complexă și laborioasă, necesitând luni bune de pregătire - fie și dacă ne referim numai la construirea suporturilor de metal, special concepute pentru a susține barca, identificarea unui vehicul de transport cu dimensiuni corespunzătoare, întocmirea documentației aferente și, mai ales, identificarea oamenilor potriviți pentru această operațiune. Și aici am apelat la ajutor, și am găsit, și mulțumim acelor oameni și în acest mod.
Astfel, un fapt aparent banal (mutarea unei bărci) a coagulat în jurul ideii de protejare a patrimoniului cultural și a moștenirii nostre istorice, a istoriei noastre, în esență, instituții și oameni, care au colaborat în vederea unui scop comun. Odată deschis acest drum, sperăm ca și pe viitor să existe această colaborare și această deschidere spre colaborare, atât a instituțiilor implicate în acest caz, cât și a altora. Relaționat cu acest aspect, prezentăm declarația domnului Mihai Lupu, președintele Consiliului Județean Constanța:
„Avem responsabilitatea și datoria de a ne proteja mărturiile istorice și de a valorifica și promova întreaga moștenire culturală dobrogeană. Un astfel de artefact merită să fie conservat și expus într-un spațiu cultural adecvat, care să îl protejeze și să îl pună în valoare. Am încercat, împreună cu specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, să găsim cea mai bună soluție privind expunerea acestei piese arheologice, pe cât de valoroasă, pe atât de capricioasă din punct de vedere al condițiilor exigente de conservare și protejare. Găzduirea monoxilei în incinta Gării Maritime Constanța este o soluție provizorie, dar care respectă cu strictețe aceste condiții. Mulțumesc reprezentanților Administrației Porturilor Maritime S.A. și tuturor celor care au înțeles importanța protejării acestei moștenirii culturale și ne-au acordat suportul lor necondiționat. Cu siguranță, următoarea decizie pe care o vom lua, va pune capăt acestui traseu anevoios și va oferi, pe lângă protecția artefactului, și posibilitatea de a fi admirat de public la justa lui valoare.”
Încă o dată, mulțumim public Administrației Porturilor Maritime S.A. Constanța, Consiliului Județean Constanța, Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța și Grupului pentru Jurnalism, Cultură și Comunicare Constanța, pentru ajutorul acordat și pentru colaborare.
Conducerea MINA Constanța

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

12. Arheologia cutremurelor: turla dispărută de la Biserica Manea Brutaru

Biserica Manea Brutaru cu turnul clopotniță pe planul Borroczyn (1846).

Trotuarul care a acoperit fundația turnului.

Fundația turnului de acces în clopotnița bisericii.

Impresiunea turnului pe zidul de N al bisericii.

În anul 2022, cercetările arheologice de la Biserica Manea Brutaru au continuat în afara lăcașului, fiind deschise secțiuni paralele cu zidului perimetral al bisericii.
De-a lungul zidului nordic a fost descoperit un trotuar realizat din pietre de râu care deservea accesul de la poartă la ușa bisericii. Sub trotuar a fost identificată o fundație absidă. Cercetând planurile vechi ale orașului și arhivele am descoperit că biserica avusese inițial două turle, iar într-una, cea de deasupra pronaosului, se ajungea printr-un turn cu scară spiralată la clopotniță.
Cutremurul din 1838 a afectat grav biserica, dărâmând ambele turle. Parohia nu a avut suficienți bani pentru refacerea lor, de aceea au renunțat la cea cu clopotniță, au mascat lipsa ei cu un tavan fals la interior și au demantelat turnul. Ulterior, a fost adăugat trotuarul care a șters complet urmele acestui turn până anul trecut când am descoperit fundația și chiar impresiunea sa pe zidul de nord al bisericii.
Fundația absidei are forma literei U, raza exterioară de 2,40 m și raza interioară de 1,34 m. La zidire au fost utilizate cărămizi rectangulare (0,25 x 0,12 x 0,04 m), iar ca liant a fost folosit mortar realizat din nisip și var alb. În centrul arcului descris de absidă se păstrează un pilon de formă pătrată realizat din cărămidă, care cel mai probabil susținea podeaua turnului.

Drd. Diana Sonu, muzeograf
Biroul Arheologie Preventică și Sistematică, Secția Istorie #MMB

Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.

13. Cea mai veche barcă de tip monoxilă din România, expusă în Gara Maritimă din Portul Constanța

14. Noi descoperiri arheologice la Sălnița, comuna Vima Mică

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, instituție publică de cultură care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Maramureș, a continuat și în acest an cercetările arheologice la Sălnița, com. Vima Mică, jud. Maramureș, începute în anul 2019.
Șantierul arheologic s-a desfășurat în perioada 22-30 august 2023, în colaborare cu Clubul de Speologie Montana din Baia Mare și Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie.
Localitatea Sălnița este situată în sudul județului Maramureș, în Defileul Lăpușului și este atestată documentar în anul 1566. Punctele de hotar „Dealu cseteczi, hegy, egykor vár” (Dealu ceteţii, munte, odinioară cetate) și „Csetecze” (Ceteţe) sau „Cseteczele dealu” (Dealu Ceteţele) sunt amintite în anul 1903 de Josef Kádár în monografia Szolnok-Dobokavármegye.
Punctul Custura Cetățelei se află la 15 km în aval de intrarea râului Lăpuș în defileu, după localitatea Răzoare, la 1 km nord-est în linie dreaptă de la biserica din satul Sălnița. O șa relativ netedă leagă Custura de Cetățea/Dealul Cetății, spre sud Cetăţeaua este continuată de locul numit Sub Coastă și Dealul Pogor.
Reamintim că primele cercetări arheologice la Sălnița au fost întreprinse de arheologul clujean István Ferenczi, la finalul anilor ´60 ai secolului trecut, în cadrul unui amplu proiect de identificare și cartare a turnurilor de pază și semnalizare romane din zona Someșului Mare. Cu prilejul perieghezelor pe șaua de legătură dintre „Custura Cetăţelei” și „Cetățea”, acesta a descoperit câteva fragmente ceramice mărunte, cu pietricele de cuarț în compoziție pe care le-a considerat ca fiind preistorice, sugerând astfel o locuire mai veche in această zonă.
În cursul anului 2013, o parte din membrii Clubului de Speologie Montană Baia Mare (Ioan Pop, Traian Minghiraș și Alexandru Mureșan), Viorel Coroianu și Leon Lazăr, împreună cu arheologul Carol Kacsó și Zamfir Şomcutean (conservator la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie) au cercetat locul numit „Custura Cetățelei” în vederea verificării informaţiei cu privire la existenţa unui zid realizat din blocuri de piatră. Cercetările întreprinse au relevat existența zidului, acesta fiind documentat arheologic (fotografii, desene, planuri), datarea lui fiind plasată, cu probabilitate, în secolele de mijloc ale mileniului II d.Chr. Totodată, au fost făcute și câteva observații privind structura celor trei porțiuni de zid vizibile atunci. În cursul acestor cercetări nu au fost descoperite alte tipuri de vestigii arheologice (ceramică, obiecte de metal etc.).
În anul 2018, cu prilejul unor noi cercetări arheologice de suprafață în zonă, Marius Ardeleanu (arheolog la MJIA), a descoperit pe pantele nord-estică, estică și sud-vestică a Custurii numeroase artefacte: fragmente ceramice din epoca târzie a bronzului (a doua jumătate a mileniului II î.Chr.), respectiv perioadei medievale (secolele XIII-XIV d.Chr.).
Pornind de la informațiile menționate mai sus, muzeul băimărean a întreprins, în perioada 2019-2022, săpături arheologice pe dealul „Custura Cetățelei” (campaniile din 2019-2020), peștera Șura Dracului (campaniile 2021-2022), peștera Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică (2022), cu mențiunea că cele două peșteri sunt situate arealul Custurii Cetățelei.
Bunurile culturale mobile descoperite în urma acestor investigații aparțin eneoliticului final/epocii timpurii a bronzului (cultura Coțofeni, 3.500-2.500 î.Chr.), epocii târzii a bronzului (cultura Suciu de Sus, a doua jumătate a mileniului II î.Chr.), perioadei medievale (sec. XIII-XIV d.Chr.), precum și secolelor XVII-XVIII. Zidul de incintă ridicat în evul mediu a fost documentat pe întreaga porțiune păstrată, constatându-se că în mai multe locuri pietrele fasonate erau legate între ele cu mortar.
Cercetările din anul 2023 s-au desfășurat pe șaua de legătură dintre punctele Cetățea și Custura Cetățelei. Locul se găsește la 450 m est-nord-est de podul peste râul Lăpuș, care face legătura între localitățile Sălnița și Dealul Corbului.
Investigațiile arheologice au urmărit determinarea prezenţei sau absenţei materialelor arheologice, a structurilor și a complexelor arheologice în acest punct. Pentru aceasta au fost deschise și cercetate două suprafețe cu dimensiuni diferite, una situată în capătul nord-estic al șeii de legătură, la intrarea pe Custura Cetățelei, iar cealaltă în capătul sud-vestic, spre Cetățea.
În prima suprafață a fost descoperită, în poziție secundară, în solul vegetal, o așchie de silex. În cea de-a doua au ieșit la iveală mai multe fragmente ceramice preistorice corodate, realizate din pastă grosieră și semifină, nedecorate. Alături de acestea s-au mai descoperit o aschie de silex și un fragment de mici dimensiuni de la un obiect nedeterminabil de cupru sau bronz. Atribuirea culturală a descoperirilor rămâne deocamdată neclară în lipsa unor elemente de datare sigure. Având însă în vedere faptul că pe Custura Cetățelei, dar și în cele două peșteri amintite mai sus, au fost identificate materiale aparținând culturilor Coțofeni și Suciu de Sus putem presupune că artefactele preistorice descoperite în această campanie arheologică aparțin uneia dintre acestea. Prezența materialelor arheologice preistorice pe șaua de legătură dintre Custură și Cetățea confirmă că și aceasta a fost locuită la începutul sau la finele epocii bronzului.
Săpături arheologice de mai mare întindere, care să releve intensitatea locuirilor, sunt preconizate pentru anul 2024, când intenționăm investigarea punctului Cetățea/Cetățuie.
Finanțarea săpăturilor arheologice din 2023 a fost asigurată din bugetul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (manager: dr. Viorel Rusu). Cercetările au fost coordonate de dr. Dan Pop, echipa fiind compusă din: dr. Tudor Tămaș, Codruța Valea (Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie), dr. Alexandru Mureșan, Dragoș Conțiu, Tamás Pandi, Teodora Tămaș, Traian Minghiraș (Clubul de Speologie Montana din Baia Mare). O contribuție importantă la cercetările arheologice au avut elevii: Tudor Câmpeanu, Andrei Mureșan (Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare), Mara Tămaș (Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Cluj-Napoca) și Eliza Neacșu (Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca), precum și voluntarii Maria Magdalena Tămaș, Ramona Mureșan și Mădălin Erhan.
Mulțumim gazdelor noastre din Sălnița pentru posibilitatea organizării bazei arheologice pe terenul din gospodăria acestora: familia Bodea Ioan și Semida, precum şi inegalabilei amfitrioane Mara Mariţa (cunoscută ca tanti Marița).
Dan Pop
Dragoș Conțiu, Eliza Neacșu, Alexandru Mureșan, Teodora Tămaș, Tudor Tămaș și Zamfir Șomcutean.

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

15. Ceramică din Epoca Bronzului şi o brăţară, posibil din epoca romană, descoperite în Cetatea Târgu Mureş

16. Noi descoperiri arheologice la Sălnița, comuna Vima Mică

17.Sub soarele de septembrie, ultimele fotografii cu pavimentul roman (opus spicatum) care va fi conservat in situ și restaurat în spațiul viitorului hotel. #ALTIP23

Sursa informațiilor Anca Timofan.

18. Încă o fortificație recent aflată în pădurile din județul Neamț așteaptă să își spună povestea. Două șanțuri barau accesul către incinta principală.

Retrasă, de dimensiuni reduse, fortificația mai are în apropiere un sit asemănător. Dacă vom reuși să stabilim contemporaneitatea lor, vom puteam vorbi despre un adevărat sistem de fortificații.
Cine le-a edificat, ce păzeau și de când datează sunt obiective pe care vrem să le atingem în curând. Avem bunăvoință și știință....ceva resurse ne-am mai fi de ajutor.

#archaeology #fortifications #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

19. 𝙋𝙤𝙥𝙚𝙨̦𝙩𝙞-𝘼𝙧𝙜𝙚𝙙𝙖𝙫𝙖 –> 𝙅𝙪𝙧𝙣𝙖𝙡 𝘿𝙚 𝙎𝙖̆𝙥𝙖̆𝙩𝙪𝙧𝙖̆ –> 𝙕𝙞𝙪𝙖 9

Cercetările arheologice de la Popești-Argedava, la care participă colegul nostru, Liviu Iancu, pentru a studia influențele mediteraneene asupra civilizației getice, se desfășoară în sectorul B al sitului, ce ocupă partea mediană a promontoriului de pe cursul râului Argeș unde este situată așezarea.
Spre deosebire de sectorul A, unde straturile de locuire umană ating și o adâncime de 2,5 m, în sectorul B ele coboară doar până la circa 1,5 m, atestând o ocupare mai sporadică, perioada cu cele mai intense urme de locuire fiind de departe perioada La Tène târzie (150-1 î.e.n.). Plecând de la aceste observații, s-a postulat de-a lungul timpului că în această vreme de locuire getică, sectorul A ar fi avut funcția de centru politic și religios, în timp ce în sectorul B s-ar fi ridicat doar clădiri cu funcție de locuire. Ipoteza a fost însă pusă sub semnul întrebării de cercetări mai recente. Cercetările din acest an au ca scop tocmai realizarea unei mai bune aprecieri a funcționalității așezării din sectorul B al cetății.
În subsidiar, cercetările răspund unei probleme practice generată de faptul că așezarea getică din sectorul B este suprapusă de un cimitir modern, ale cărui începuturi datează încă din perioada brâncovenească. Cercetările vizează recuperarea de informații arheologice din zonele cele mai expuse de extinderea cimitirului, pentru care până în prezent autoritățile abilitate nu au fost în măsură să identifice o soluție alternativă, mai puțin dezavantajoasă pentru patrimoniul arheologic.
Participarea lui Liviu la cercetări se desfășoară în cadrul săpăturilor arheologice efectuate până la finalul lunii septembrie de Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din București, în zona B a sitului.
Explicația ultimei imagini: Fotografie editată după Nona Palincaș, „The archaeological site at Popeşti (Co. Giurgiu) at the crossroads between research, conservation, and public archaeology”, Caiete Ara 2, 2011, fig. 2.

#cercetăriarheologice #Popești_Argedava #ISACCL

Sursa informațiilor Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.

20. Descoperire remarcabilă în Banat. Un templu impresionant de pe vremea Imperiului Roman, scos la suprafață de arheologi

75. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2023 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

duminică, 8 octombrie 2023

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2023 - VIDEO - Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu