Beatrice Ciută, Plant species within the diet of Prehistoric
communities from Transylvania, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2012, 144 p.
Autoarea
acestei lucrări este cercetător ştiinţific la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, în
cadrul Institutului de Arheologie Sistemică „Iuliu Paul”, din 2001 până în
prezent. Preocupările sale pentru cerecetarea paleobotanicii sunt mai vechi, în
anul 2006 publicând primul studiu în domeniu, referitor la alimentaţia dacilor.
De asemenea, teza de doctorat susţinută în anul 2008 la Universitatea „Lucian Blaga”
din Sibiu a avut ca subiect Cultivarea
plantelor în pre- şi protoistoria bazinului intracarpatic din România.
Lucrarea de faţă conţine rezultatele proiectului
de cercetare intitulat Reconstruction of
vegetal diet of prehistoric communities based on paleobothanical revelators
recovered from archeological sites, derulat între anii 2010-2012.
Autoarea începe lucrarea printr-o scurtă
introducere (Introduction, p. 7-9) în
care ne sunt prezentate principalele obiective avute în vedere pentru
realizarea ei, cum ar fi continuarea noului drum deschis în cercetarea
transilvăneană, pentru studiile paleobotanice, care sunt esenţiale pentru
reconstituirea dietelor vegetale ale omului preistoric.
În primul capitol, Geographical location and geomorphology for the study area and their
natural resources (p. 11-33), autoarea localizează rolul mediului ambiant
pentru comunităţile preistorice. Subcapitolul întâi, Major characteristics of the ecosystem (p. 13-21), aduce în
discuţie geomorfologia depresiunii Transilvaniei, oferind detalii referitoare
la bazinele râurilor, dealuri, platouri, formarea lor, precum şi aspectul
actual al acestora. Următorul subcapitol, The
hydrographical network (p. 21-24), prezintă reţeaua hidrografică a râului
Mureş, precum şi principalul său traseu, arătând şi importanţa pe care o au
afluenţii, cel mai important fiind Târnava. Al treilea subcapitol, The geomorphological specificity of
Transylvania (p. 24-33), abordează resursele naturale din zonă (sare,
cărbune, bitumină, gips şi oxizi de fier), climatul, sistemul hidrografic,
solurile, precum şi vegetaţia. Climatul zonei este unul de deal, mai exact unul
temperat. Solurile sunt cernoziomuri, podzoli maro, soluri maro, soluri maro
foriestere şi cele care conţin loess. Cernoziomurile au fost căutate şi
cultivate încă din preistorie, fiind cele mai fertile soluri. Vegetaţia zonei
este una tipică de silvo-stepă.
În capitolul al II-lea, Holocen vegetation an climate reconstruction for the Transylvania area (p.
35-41), se relatează că de-a lungul Holocenului au avut loc schimbări
climatice, câteodată destul de bruşte care, desigur, au afectat şi influenţat
vegetaţia. În continuare sunt abordate principalele specii arboricole care au
populat teritoriul Transilvaniei în Holocen, fiind corelate cu date absolute.
Ne este prezentată şi importanţa analizelor de polen pentru reconstituirea
mediului înconjurător din această perioadă.
Capitolul al III-lea, Emergence of plant cultivation and pathways of penetration in
Transylvania (p. 43-56), ne arată că la 6.500 cal BC anumite specii de
graminee (în special grâul) şi fructe specifice au fost aduse în sud-estul
Europei. Acei agricultori care au venit din Anatolia fără concurenţă din partea
„localnicilor” vânători-culegători au început să remodeleze mediul înconjurător,
după bunul plac, neglijând resursele locale şi bazându-se pe produsele lor
agricole. În a doua parte a capitolului, The
emergence of cultivation in Transylvania (p. 52-56), se explică
introducerea agriculturii în culturile neolitice intracarpatice.
Capitolul al IV-lea, Archaeobothanical data regarding vegetal diet of prehistoric
communities from Transylvania (p. 57-130), este împărţit în trei
subcapitole, reprezentând perioade istorice şi culturi arheologice: 1. Neolithic culture: Starčevo-Criş, Vinča,
Iclod (p. 64-84); 2. Aeneolithic and
bronze age cultures: Petreşti, Tiszapolgar, Toarte Pastilate, Bodrogkeresztur,
Zau, Coţofeni (p. 85-120) şi 3. Late
Bronze age: Cultural group Cehăluţ-Hajdúbogos (p. 121-130). Subcapitolele
au pentru fiecare cultură arheologică analizată din punct de vedere al
speciilor de plante analizate cel puţin câte o aşezare. Primele specii
cultivate în perioada avută în vedere sunt: Triticum
monococcum, Triticum dicoccum, Triticum aestivum, Hordeum vulgare nudum, Lens
culinaris şi Pisum sativum.
Primul subcapitol, începe prin analiza sitului de
la Şeuşa-La cărarea morii. Astfel, în
acesta se pot observa urme ale cultivării primitive a cerealelor, prin
descoperirea de râşniţe, seceri cu lame din silex şi plantatoare din corn. Al doilea
sit analizat este cel de la Limba (Oarda de Jos). Aici în trecut, precum şi în
prezent, zona era populată de specii de copaci, arbuşti precum Fagus, Acer platanoides, Ulmus minor,
Quercus robus, Alunus glutinosa, Cornus mas
şi Sambucus nigra, dar şi de plante
erbacee, cum ar fi Rosaceae, Artemisia şi Urtrica. Prin studierea vegetaţiei actuale şi analize de sol s-a
putut reconstitui mediul ambiant din preistorie. Al treilea sit este necropola
de la Iclod (jud. Cluj), aici într-un mormânt de copil fiind descoperite,
într-un mic vas, mai multe bucăţi de usturoi (Allium sativum), probabil depus în scopuri magico-religioase.
Al doilea subcapitol debutează cu situl de la
Leşmir „Kuhn hill/Kuhnhégy” unde au
fost scoase la lumină seminţe de T.
Dicoccum carbonizate. Acestea au fost descoperite într-o săpătură din 2010
sub o râşniţă. Următoarele aşezări prezentate sunt siturile din Cheile Turzii,
în special cel din Peştera Ungurească,
care a fost cercetată în mai multe campanii, fiind găsite resturi carbonizate ale
mai multe specii de cereale şi fructe. Nivelurile de locuire din peşteră
aparţin culturilor Petreşti, Toarte Pastilate, Bodrogkeresztúr şi Coţofeni. În
campania din 2010 au fost realizate noi analize paleobotanice, fiind
descoperite şi resturi de legume. Penultima aşezare analizată în acest
subcapitol este cea de la Şeuşa-Gorgan.
După analizele arheobotanice au fost descoperite aproximativ 3,1 kg de seminţe
carbonizate aparţinând specilor T.
Dicoccum şi T. Monococcum. Ultima
aşezare prezentată este cea de la Cetea-Picuita,
din comuna Galda de Jos. După flotaţie au fost găsite aproximativ 500 cariopse
de T. Dicoccum.
Cel de-al treilea subcapitol este dedicat
aşezărilor de la Tăşnad-La Sere (jud.
Satu Mare) şi Şimleul Silvaniei-Observator
(jud. Sălaj), aparţinând epocii bronzului. În primul sit au fost găsite în
săpătură cariopse de T. Dicoccum şi Hordeum sp. Al doilea a conţinut
cariopse de T. Monococcum şi T. Dicoccum.
Cartea are la final o bibliografie consistentă (References, p. 133-144). Ea se bucură de
o ilustraţie foarte bogată, de tabele, toate având explicaţii sugestive,
intercalându-se perfect în text. Un alt avantaj al acesteia îl constituie
editarea într-o limbă de circulaţie internaţională.
Lucrarea continuă demersurile autoarei în acest
domeniu, având în vedere că cercetarea paleobotanică transilvană este numai la
început, fiind un bun exemplu pentru cercetările viitoare.
Prezentare de carte apărută pentru prima dată în Caietele CIVA, II, 2013, p. 241-243.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu