Coaja de nucă - FOCUS martie

Denumirea latină a genului botanic Juglans provine de la Jovisglans, fructul zeului Jupiter. Genul cuprinde 21 de specii, răspândite în emisfera nordică temperată, din Europa în Japonia şi America, iar nucile au fost folosite preponderent ca aliment, dar diferite părţi ale plantei au avut şi utilizări medicale sau în vopsirea ţesăturilor.

Sursa: Wikipedia

În Transilvania coaja de nucă verde era folosită ca remediu mai ales la nivel casnic, dar şi în vechile farmacii, pentru efectele sale puternice împotriva afecţiunilor de piele (eczeme), a scrofulozei (inflamare a ganglionilor), ca rezolutiv (substanţă care reduce inflamaţiile), ca emetic (util în eliminarea paraziţilor de exemplu) şi ca astringent.

Putamen Nucum Juglandis (coajă de nucă)

Colecţia noastră include două recipiente pentru produse farmaceutice obţinute din nucă. În masa de receptură din Officina este expus un recipient din lemn care conţine Putamen Nucum Juglandis (coajă uscată de nucă), păstrat din secolul al XVIII-lea de la farmacia din Baia Mare. Aici prezentăm un vas ceramic, cu smalţ verde, şi eticheta de hârtie cu signatura „Extr(actum) nucum j(uglandis) virid(is)” – extras din nucă verde. Cel din urmă recipient, de secol XIX, provine de la Farmacia Unicorn din Cluj-Napoca.

Vas ceramic cu eticheta Extr(actum) nucum j(uglandis) virid(is)

Sursa informaţiilor Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj.