O monedă unicat din sticlă a fost vândută cu 70.500 dolari

Un penny din sticlă, singurul exemplar cunoscut ( care a supravietuit intact până în zilele noastre ) al unui experiment din Al Doilea Război Mondial, a fost vândut la licitație ( pentru suma de 70.500 dolari ) unui cumparator premium. Suma este mai mult decat dublă comparativ cu estimarea inițială de 30.000 dolari. Prețul a fost ridicat printr-un confruntare dintre un cumpărător prin telefon și altul prezent la licitatie. Ofertantul prin telefon, un colectionar american, a câștigat moneda unicat.

 
În anul 1942, Trezoreria a experimentat cu monede realizate din materii prime alternative, altele decat cupru, staniu și nichel. Contractori privați, printre care opt producători de mase plastice, dar si o fabrică de produse din sticlă ( Blue Ridge Glass Corporation din Tennessee) au primit comenzi pentru a realiza monede dintr-o varietate materiale de bază non-critice, inclusiv bachelită, materiale plastice, cauciuc dur, lemn și desigur, pentru eroul nostru de astăzi, sticlă.

Gravorul șef John R. Sinnock a creat modelul de matrițe, folosind modele simple. Matrițele au fost trimise către acesti fabricanti, care au realizat cu ele monede prototip, utilizand materialele lor experimentale.

 
Blue Ridge a avut dificultăți considerabile în realizarea acestor monede de probă. Sticla și matrițele trebuiau să fie foarte calde, chiar sub temperatura de topire a sticlei, apoi moneda trebuia să se răcească rapid pentru a păstra detaliile. Dar Blue Ridge nu a fost capabilă sa realize perfect monedele, iar rezultatele experimentale au fost puțin detaliate și au avut multe imperfecțiuni de suprafață. Suprafața monedelor de sticlă a fost susceptibilă de microfisuri, în mod clar vizibile pe reversul monedei care tocmai a fost vândută. Blue Ridge a descris rezultatele acestor experimente într-un raport de 6 pagini, care a fost păstrat printre documentele din Arhivele Naționale.

 
La un moment dat, compania au fost informată de către Trezorerie că proiectul a fost anulat, fără ca decizia să fie motivată complet. Documentele oficiale indică motivul că Trezoreria a crezut că monedele de sticlă ar fi "prea fragile", dar aceasta a fost doar o perdea de fum. Adevăratul motiv a rămas relativ secret. Monedele de sticlă trebuiau sa fie realizate pe o linie de producție care ar fi conținut urme de oxid de uraniu, care ar fi facut monedele fluorescente sub lumină ultravioletă, un sistem ingenios împotriva falsurilor. Ulterior, Blue Ridge a trebuit să trimită toate stocul său de uraniu pentru a fi utilizat în Proiectul Manhattan.

Nici unul dintre experimentele cu monede din plastic, cauciuc și sticlă nu au ajuns in producția de masă. Trezoreria se îndoia că monedele din plastic ar fi vreodată acceptată de către public ca bani legitimi și oricum materialele plastice cu cel mai mare succes în aceste experimente ( urea formaldehidă si rășina fenol formaldehidă ) deveneau chiar ele materiale rare.

Penny-ul din sticlă, cu detaliile sale slab definite și cu urmele de uraniu, care devenise deja un material de neprețuit, nu a avut nicio șansă. Metalele alternative au câștigat batalia. Penny-ul din timpul războiului era din oțel acoperit cu zinc. Începând cu anul 1944, a fost din nou un mix cu zinc.

Foarte puține dintre aceste monede experimentale mai există astăzi. Monetăria a distrus pe cele mai multe dintre ele. Câteva exemplare au reușit să evite această soarta, mai ales cele din plastic roșiatic.

Sursa informaţiilor Harta Comorii.