seamă, capabile să se administreze și dezvolte pe baza averii și arenzilor moșiilor brâncovenești cu care au fost înzestrate.
Proiectul Asociației Istoria Artei vizează reconstituirea istoriei Așezămintelor Domniței Bălașa și Brâncovenești, a căror moștenire a dăinuit din veacul al XVIII-lea până la 1984-1985. Prima conferință, ce va avea loc la Curtea Veche, în 14 octombrie, de la ora 19:00, are în vedere reconstituirea istoriei Așezămintelor Brâncovenești, a căror moștenire a dăinuit din veacul al XVIII-lea până la 1984. Biserica (1742-1744), Azilul de văduve, femei bătrâne și sărace și Scoala primară de băieți (înființată în 1745) se constituie intr-o prima ctitorie, la inițiativa Domniței Bălașa Brâncoveanu Lambrino. Biserica cu hramul Botezul Domnului, ruinată de cutremurul din 1838, a fost reparată în 1842, dar a fost dărâmată în 1871, împreună cu casele vechi ale domniței. În 1750-1753, tot la inițiativa Domniței Bălașa, se înființează Azilul de femei bătrâne și sărace și se adaugă Biserica cu hramul Înălțarea Domnului, ulterior ruinată și ea.
Spitalul Brâncovenesc rămâne unul dintre complexele sanitare și filantropice model al secolelor al XIX-XX-lea, fiind construit între 1835 - 1838 de ctitora Băneasa Safta Brâncoveanu și extins ulterior în 1842, 1855-1857 și refăcut la începutul secolului al XX-lea. În perioada 1838 - 1842 Biserica Domnița Bălașa este construită din nou de Băneasa Safta Brâncoveanu, în stil neo-gotic, fiind pictată de Nicolae Polcovnic; căzută în ruină în perioada 1870-1880, este demolată în 1881.Între 1870-1876 se ridică un nou local pentru Azilul de femei și școală primară Domnița Bălașa (1875, desființată în 1898) în Calea Rahovei nr. 3. Perioada de glorie a lăcașului de cult datează din 1880 – 1885, odată cu rectitorirea Bisericii Domnița Bălașa (singura clădire existentă și astăzi, din întregul complex). Planurile li se datorează arh. Alexandru Orăscu, arh. Carol Beniș și arh. Fr. Hartmann, care au fost avizați de arh. Lecomte de Nouy. Antrepriză: Dobre Nicolau sub coordonarea arh. Carol Beniș.
Prezintă Oana Marinache - istoric de artă licenţiat al Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi și într-un program P.O.S.D.R.U. R.E.A.D. al Academiei Române. Lucrarea monografică de debut, „Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din Bucuresti” (Editura ACS), a fost lansată în 2012. În 2013 a publicat lucrarea de licență, „Reședințele Știrbey din București și Buftea: arhitectura și decorația interioară” (Editura ACS). În 2014 a tradus și editat Nadeja Știrbey, Jurnal de prințesă 1916-1919 și a scris „Louis Pierre Blanc, o planșetă elvețiană în serviciul României” (co-autor Cristian Gache, Editura Istoria Artei), precum și „Știrbey: reședințe, moșii, ctitorii” (Editura ACS). În 3 aprilie 2015 a lansat la Palatul Suțu albumul „Arhiva de arhitectură 1830-1860: o colecție unică de planuri și schițe”, al cărei co-editor este, alături de Cristian Gache, lucrare care cuprinde și o parte din proiectele publice din domnia lui Bibescu Vodă (Editura Istoria Artei). Ultima aparitie editoriala este "Edmond Van Saanen-Algi, de la Baletele rusești la Palatul Telefoanelor", o lucrare semnata de istoricii de artă drd. Oana Marinache și dr. Gabriel Badea-Păun, fiind al doilea volum din colecția „Arhitecți de neuitat” și apare într-o concepție grafică a lui Cristian Gache.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.
Intrarea 3 lei. În preţ este inclusă vizitarea expoziţiei organizate la Palatul Voievodal Curtea Veche.
Sursa informaţiilor: https://www.facebook.com/events/916882905060965/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu