Ametistul (SiO2) – este una dintre cele mai frumoase varietăți de cuarț.

 

Ametistul (SiO2) – este una dintre cele mai frumoase varietăți de cuarț.
Există două tipuri de ametist – oriental (cunoscut și sub denumirea de safir violet) și occidental.
Are duritatea 7 pe scara Mohs, luciu sticlos și cristalizează în sistemul trigonal; prezintă nuanțe de violet până la roșu-violet, datorate urmelor de Fe și Al. Varietatea violet închis și transparentă este cea mai valoroasă. Ametistul se găsește în roci metamorfice, filoane hidrotermale și aluviuni. Cristale mari de ametist se găsesc în geodele hidrotermale asociate cu calcedonie.
Denumirea provine din limba greacă, amethystos – împotriva beției. Cel mai vechi ametist gravat, descoperit la Micene, în sec. XIX, intr-un mormânt regal, datează din mileniul 2 î.Hr. și reprezintă o căprioară care își privește puiul pe care îl alaptează. Cupe de ametist au fost descoperite pe teritoriul Asiei Mici și Greciei; mici camee de ametist au fost realizate și în China Antică. În trecut, era supranumită piatra episcopală deoarece era dăruită episcopilor creștini atunci când erau învestiți. Se spune că preoții erau feriți de vicii, iar această nestemată îi ajuta să-și respecte jurământul de castitate. De asemenea, ametistul reprezenta în multe culturi pietatea, smerenia și sinceritatea.
Cristalele mari și limpezi, de peste 10 cm, sunt foarte rare. Unul dintre cele mai mari ametiste fațetate se află la Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Ametistele au fost adesea montate în bijuterii regale: sceptrul Ecaterinei cea Mare sau sceptrul regal britanic în care este încrustat ametistul numit Steaua Africii. În tezaurul Vaticanului este păstrat inelul cu ametist al Papei.
Brazilia este renumită pentru producția de ametist, încă din Evul Mediu. Ametistul Brazilian tapetează interiorul cavităților din rocile bazaltice. Amestistul se mai extrage și din SUA, Canada, Mexic, Bolivia, Sri Lanka, India, Japonia, China și Coreea, Madagascar, Rusia ( Munții Ural) etc..
Bibliografie selectivă:
Pietre și metale prețioase - Teofil Gridan, Editura Enciclopedică, București, 1996
Pietre prețioase – mică enciclopedie – Rudolf Ďud’a & Luboŝ Rejl, Enciclopedia RAO, 2001;
Enciclopedia ilustrată a rocilor și mineralelor – Editura Aquila, Oradea, 2008.
Muzeograf,
Oana Maria Balan

 

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Național Neamț.