marți, 6 octombrie 2020

Temple la Tomis pe monede

 

 

Temple la Tomis

Suprapunerea orașului modern Constanța peste ruinele cetății antice nu a făcut posibilă până în acest moment identificarea construcției vreunui templu în cetatea milesiană. Dar cu toate aceste impedimente, există în inscripțiile tomitane câteva mențiuni ale existenței lor sau ale personajelor care le-au slujit în funcția de preoți.

O altă sursă pentru cunoașterea edificiilor religioase care ar fi existat la Tomis mai ales în perioada imperială este iconografia monedelor bătute de atelierul cetății. Astfel, o primă imagine a unui templu tetrastil, cu coloane cu capiteluri bogate, probabil corintice, cu trei trepte, cu cornișe și un acoperiș în formă de cupolă apare pentru prima dată pe monedele cu portretul Agrippinei Junior pe avers, în vremea lui Claudius (41-54).

Reprezentarea unui edificiu, ușor modificat, cu patru coloane și doar o treaptă, cu cornișă, cu fronton triunghiular și acoperișul ascuțit, apare pe o primă emisiune din prima parte a domniei lui Nero (54-68), așa cum sugerează chipul tânăr al împăratului de pe aversul monedei. Ea va fi urmată după un oarecare interval de timp de o altă emitere, cu portretul lui Nero cu trăsături mult mai mature, pe reversul căreia va fi redat un alt templu, tetrastil, fără capiteluri bogate, cu două trepte, cornișe și acoperișul ascuțit.

După Vespasian, prezent în iconografia monetară doar prin monede ce au pe revers portretele fiilor săi, Titus și Domitian, abia în vremea lui Titus (79-81), orașul emite o altă serie monetară cu un templu tetrastil, cu coloane cu capiteluri și postamente reliefate, uneori cu fronton dublu, cu cornișe și acoperiș ascuțit, înălțat cu patru rânduri de trepte.

Mai târziu, sub Domitian (81-96), reprezentarea edificiului religios este imprimată, dar acesta are doar un rând masiv de trepte, iar deasupra la cornișe și pe apex câte un vultur, cel din vârf având aripile desfăcute. Alături de vultur, element al cultului imperial, deasupra acoperișului templului, sunt redate în câmp simbolurile orașului: o bonetă, precum și o stea a Dioscurilor, eroi ai cetății. Linia frontonului este dublată cu un șir de globule, acesta având în mijloc un punct.

Așa cum reiese din literatura numismatică din acest moment, pentru o lungă perioadă, până în timpul lui Septimius Severus (193-211), pe monede nu mai apare imaginea vreunei construcții religioase. Este surprinzător pe de o parte acest fapt, pentru că ne-am fi așteptat poate ca imaginea unui edificiu dedicat cultului imperial să apară în vremea lui Antoninus Pius, când orașul se bucură de o atenție deosebită din partea autorităților imperiale, câștigând titlul de metropola Pontului Stâng.

La Septimius Severus, avem în colecția Dr. George Severeanu o piesă de patru assaria, pe care este imprimată reprezentarea unui templu, piesă care este deocamdată singulară în literatura de specialitate. Spre deosebire de edificiile anterioare, care erau figurate doar cu elemente imperiale ca vulturul sau simboluri ale orașului (boneta și steaua Dioscurilor), în interiorul acestui templu, este redată pentru prima dată o zeitate, și anume Tyche, ce reprezintă zeița cetății. Ea poartă kalathos pe cap și este îmbrăcată în chiton și himation; ține în mâna dreaptă o cârmă și pe brațul stâng cornul abundenței.

Reprezentarea unui templu apare acum deseori pe reversul emisiunilor monetare ale membrilor dinastiei Severilor, având în interior diferite divinități. La Caracalla (211-217), acesta este tetrastil, cu capiteluri și postamente reliefate, cu un rând de trepte, în interiorul căruia stă spre stânga Sarapis, cu kalathos, în himation, ce înalță mâna dreaptă în semn de salut și ține pe brațul stâng un sceptru. O altă imagine îl arată pe Dionysos în interiorul templului, acesta fiind identificat datorită kantarosului pe care îl ține în mâna dreaptă și a tyrsosului pe care își sprijină brațul stâng. Uneori, este însoțit de pantera sa la picioare, înfățișată doar parțial (protomă), care îl privește cu adorație. Reprezentarea templului lui Dionysos este imprimată și pe monedele soției sale, Plautilla, care preiau pe o altă emisiune și imaginea anterioară de la Septimius Severus, cu Tyche, zeița cetății.

Edificiile dedicate cultului lui Dionysos, lui Sarapis și celui al lui Tyche sunt reprezentate și pe reversul monedelor cu efigia lui Geta. De la acesta, apare și un templu în interiorul căruia se distinge Zeus ce ține în mâna dreaptă o pateră și pe brațul stâng un sceptru. În vremea lui Elagabal (218-222), pe monedele emise de cetate cu chipul lui, precum și pe cele cu busturile împărăteselor Iulia Maesa și Iulia Cornelia Paula, apar edificiile de cult dedicate lui Zeus și lui Tyche. Situația se schimbă la Severus Alexander (222-235), când pe reversul unora dintre emisiunile sale alături de locul de cult dedicat lui Zeus, este redat un templu tetrastil, cu coloane cu capiteluri de stil ionic și postamente reliefate, cu două rânduri de trepte, cu cornișe și fronton triunghiular, cu acoperișul ascuțit în interiorul căruia este figurată Concordia (Homonoia). Aceasta poartă kalathos pe cap și este îmbrăcată în chiton și himation; ține în mîna dreaptă o pateră și pe brațul stâng un corn al abundenței. Imaginea templului zeiței, personificare a armoniei și unității, nu mai apare la nici un alt împărat.

Ultima reprezentare a unei construcții religioase este imprimată pe reversul monedelor de la Maximinus (235-238), ea fiind dedicată cinstirii zeului Dionysos.

Toate aceste reprezentări sunt mărturii ale existenței unor edificii de cult și ale desfășurării unei activități religioase diverse în cetatea milesiană în perioada romană, ale cărei ecouri se pot distinge și în inscripțiile tomitane ale vremii.

Monedele ilustrate fac parte din colecția Muzeului Municipiului București.

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului București.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu