EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE
PIEPTENE DE OS (sec. IV p. Ch.)
Obiectele din os au constituit o parte însemnată și nelipsită din inventarul mormintelor din sec. IV. Dintre acestea se desprinde ca frecvență și ca element caracteristic- pieptenele. El constituie alături de fibulă și cataramă cel de al treilea tip de obiect specific culturii Sântana- Cerneahov. Pentru regiunea carpato-dunăreană, această cultură este atribuită în general populațiilor germanice aflate în migrațiune, în special cele gotice, alături de care continuă să viețuiască și populația locală daco-romană.
Pieptenele din os, aflat în colecția Muzeului Dunării de Jos a fost găsit într-un context databil din sec. IV p. Ch. în cadrul cercetărilor sistematice de teren la Alexandru Odobescu.
Forma sa este dreptunghiulară, L=8 cm, l= 4,5 cm, culoare alb-gălbuie, cu 40 de dinți bilaterali, prinși între două plăcuțe dreptunghiulare legate cu patru nituri din bronz, fără décor, stare de conservare bună.
Piepteni de acest tip au fost descoperiți și în cadrul necropolelor din sec. IV de la Spanțov și Independența.
Atestați încă din neolitic, pieptenii erau confecționați din corn de cerb ce era tăiat cu fierăstrăul, fragmentele mai mari sau mai mici fiind introduse în apă clocotită pentru atenuarea durității. Bucățile desprinse cu ajutorul toporului erau apoi netezite prin frecarea cu nisip ud sau pe piatră pentru îndepărtarea urmelor de la cioplire. Urma operațiunea de lustruire probabil cu o bucată din piele. Dinții erau tăiați după prinderea în
nituri a plăcii mediane între cele laterale, lama fierăstrăului crestându-le și pe acestea.
Încă din antichitate pieptenele era folosit nu numai pentru descurcatul, netezitul sau aranjatul părului ci și pentru îndepărtarea paraziților precum păduchii sau puricii.
În timp, pieptenului i-au fost atribuite diverse simboluri ale feminității; ciclicitatea, sângele sau apa curgătoare ce era simbol al succesului și abundenței.
Sursa informațiilor Muzeul Dunării de Jos Călărași.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu