Exponatul săptămânii: 27 august-02 septembrie 2018 - Taler olandez

Exponatul săptămânii: 27 august-02 septembrie 2018

Taler olandez:

Pe scurt:
Taler olandez, emis în anul 1690 în orașul Kampen (Campen), parte a unui tezaur compus din 8 taleri. Monedele au fost găsite întâmplător în apropiere de satul Prăjești, com. Traian, jud. Bacău, în primăvara anului 1960, în urma efectuării unor lucrări agricole. Din aceeași zonă provine și un cercel din argint, datat în sec. XVI-XVII, expus împreună cu tezaurul monetar.
Avers: CONFIDENS DNO NON MOVETUR 1690 („Credința în Domnul nu este/nu poate fi zdruncinată”). Pe avers este reprezentat un cavaler în picioare, susținând un scut, pe al cărui câmp se afla un leu rampant.
Revers: MO AR CIVI IMP BEL CAMPEN („Monedă de argint din orașul imperial begian Kampen” – desemnarea orașului ca „belgian” face referire la provincia romană Belgica, nu la realități ale secolului al XVII-lea). Pe revers este înfățișat un leu rampant. În rândurile de mai jos va fi prezentată legătura dintre această imagine și numele monedei naționale a României.

Talerii și circulația monedelor la sfârșitul Evului Mediu și în prima parte a Epocii Moderne
Acum jumătate de secol piața monetară era în mod fundamental diferită de cea din astăzi. Deoarece monedele erau din metal prețios, valoarea acestora depindea de cantitatea și puritatea metalului. Astfel, „pilirea” instrumentului monetar și tocirea în urma uzului duceau la scăderea valorii monedei. În plus, nu de puține ori, emitenții scădeau gramajul și/sau gradul de puritate, ceea ce determina scăderea valorii acelui tip de monedă și creșterea inflației. Adăugând că existau multiple monede în spațiul european (statele băteau tipuri diverse în diferite monetării), arătăm că – în pofida încercărilor de standardizare – „schimbul banilor” nu era un proces simplu.
Din secolul al XVI-lea încep să fie tot mai mult preferate monedele de argint de valoare (greutate și puritate) mai mare. Un astfel de tip a fost bătut pentru prima oară în anul 1518 în orașul Joachimsthal din Boemia, parte a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (azi Jáchymov, în Republica Cehă). Numele orașului venea de la Sfântul Ioachim (tatăl Sfintei Maria) – „Joachim” și de la un cuvânt pentru vale – „thal”.
Moneda nou-apărută, de 27 g de argint de calitate bună, a început să fie numită după locul de proveniență, prin adăugarea sufixului „-er” (folosit în germană, printre altele, pentru a arăta proveniența sau locul de domiciliu): Joachimsthaler. Odată cu circulația ei pe scară largă, prescurtarea „thaler” a devenit uzuală.
Moneda de acest tip se răspândește în centrul Europei destul de rapid, fiind bătută în Imperiu în mai multe monetării. Ea ajunge și în Olanda, unde primul taler este bătut în 1575, în contextul rebeliunii împotriva spaniolilor. Acești taleri avea înfățișat pe revers un leu rampant, ei fiind numiți „Leeuwendaalder” („taleri cu leul”).

De la Taler la Leul românesc:
Olanda a cunoscut o perioadă de înflorire de-a lungul celei mai mari părți a secolului al XVII-lea, noua țară fiind o putere comercială, bancară și maritimă. Astfel, „talerii cu leul” (de o bună calitate – fapt important, după cum a fost menționat anterior) au devenit una dintre monedele preferate în multe zone ale lumii (printre care și Estul Europei).
Cu timpul, oamenii au început să utilizeze cuvântul „leu” pentru a se referi la talerul olandez (fie ca o prescurtare a numelui, fie direct după animalul aflat pe revers). Datorită calității, stabilității și răspândirii sale, „leul” a ajuns să fie în Moldova și Țara Românescă o monedă de calcul și un fel de sinonim pentru cuvintele „monedă”, „bani”. Astfel, atunci când a apărut moneda noastră națională, ea a fost denumită după „porecla” talerului olandez.
Prin aceasta, leul „se înrudește” cu o serie de alte monede. O situație identică celei de la noi s-a petrecut la sud de Dunăre, în Bulgaria, unde „leva” are aceeași origine. Unii vor fi, poate, uimiți că și numele dolarului are o proveniență similară, el fiind o variantă a denumirii de „taler”.

Pentru mai multe informații:
Artimon, Alexandru, Circulația monetară din zona de sud-est a Moldovei în epoca medievală, în „Carpica”, XXVII/2, 1997, p.42-49.
Butnariu, Viorel (ed.), Corpus Nummorum Moldaviae, vol. VI.1, Découvertes Monétaires du Complexe Muséal Iulian Antonescu Bacău, Editura Magic Print, Onești, 2016, p. 122-123.
Florescu, Marilena; Căpitanu, Viorel, Cercetări arheologice de suprafață în județul Bacău, în „Arheologia Moldovei”, VI, 1969, p. 216.


Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău.