Comoară de 300.000 de monede, cântărind 5,6 tone

Pe 13 octombrie 2017, în timpul lucrărilor de renovare a fundației unei case vechi din satul Chalian, în provincia Jiangxi din China de Est, a fost descoperită o comoară masivă ce conține aproximativ 300.000 de monede din cupru, cu o greutate totală de 5,6 tone. Acestea sunt monede wén din timpul dinastiei Song (960-1279). Arheologii de la Institutul de Arheologie au început săpăturile în sit o săptămâna mai târziu, începând cu 22 octombrie.

Casa are o suprafață de 100 de metri pătrați și este înconjurată de alte locuințe rurale. După ce au fost descoperite monedele, s-a născut un interes intens din partea localnicilor care doreau să găsească niște comori îngropate, chiar dacă experții le-au spus că monedele respective au valoare de vânzare mică și că valoarea lor nu se regăsește în conversia la moneda modernă, prin vânzările de pe piața neagră, ci mai degrabă în semnificația lor istorică. 

Se știe că monedele datează din timpul dinastiei Song (960-1279). Dinastia a mutat capitala la Lin'an (astăzi Hangzhou), după ce orașul Kaifeng a fost cucerit în anul 1127. Lin'an este aproape de locul în care au fost găsite monedele. Problema este că nu a existat o sursă locală de cupru, de aceea au fost produse monede de calitate inferioară celor emise de dinastia Song-ului de Nord. Acest fenomen a determinat de asemenea apariția banilor de hârtie, pe măsură ce monedele din cupru au devenit puține. Au fost emise și monede din fier, dar datorită coroziunii și problemelor de fabricație nu au fost niciodată populare. Unii numismatici au denumit acest fenomen "foametea banilor".

Guvernul sudic redusese salariile militare la jumătate, până în anul 1161, din cauza lipsei de monede wen. În anul 1170, banii de hârtie din Huizi au devenit o monedă permanentă, deoarece a fost impus ca jumătate din toate taxele să fie plătite cu bancnote. Aceasta a determinat creșterea cererii pentru banii de hârtie, precum și pentru moneda din ce în ce mai rară de bronz. Inflația a determinat, în cele din urmă, sa fie utilizate mici monede, denumite Qian Pai.

Cu toate acestea, de îndată ce arheologii guvernamentali au plecat, sătenii s-au întors în sit-ul arheologic cu uneltele lor de săpat, pentru a descoperi orice monedă pe care cercetătorii ar fi ratat-o. Persoanele care au reușit să găsească alte monede, înainte și după săpăturile oficiale, au fost convinse să le predea, după ce au fost avertizați că prin păstrarea obiectelor încălcau legile patrimoniului cultural.

Folclorul local povestea că exista o comoara pe care un proprietar a îngropat sub fundația casei sale, cu 1.000 de ani în urmă. Nu existau dovezi că acest lucru este adevărat. Dintre cele trei pivnițe găsite în timpul săpăturilor, două au fost umplute cu monede și una cu diverse obiecte. Cea de-a treia pivniță a inclus unele artefacte care pot fi datate în perioada dinastiei Yuan.

Legenda comorii pare inexactă, deoarece spunea ca tezaurul a fost ascuns în timpul dinastiei Ming. În plus, este foarte puțin probabil ca un proprietar, un comerciant sau un individ să fi avut acces la o rezervă de bani atât de mare. Și chiar dacă ar fi avut asa multi bani, i-ar fi transformat în argint sau lingouri de aur. Potrivit directorului Muzeului Județean Fuliang Feng Ruqin, monedele au fost probabil ale unei organizații private sau ale unei bănci. Totuși, legenda a păstrat un sâmbure de adevăr și s-a dovedit destul de reală.

Cercetătorii trebuie să înceapă acum sarcina de curățare, clasificare, cântărire, catalogare și studiere a 5,6 tone de monede. Se așteaptă ca procedurile să dureze cel puțin doi sau trei ani.


Sursa informaţiilor Harta Comorii.