Moda în România anilor 1925 -1935, în toate fanteziile ei, era totuşi moderată: accentele de maximă extravaganţă, dintre anii 1925 – 1930 nu depăşeau talia lungă până la şolduri şi fusta până la genunchi.... (Amelia Pavel, Un martor în plus, 1997)
Arheologia magazinelor evreiești din strada Lipscani se referă la încercarea de cartografiere, prin reclame, fotografii și alte indicii a ceea ce a fost Lipscaniul în anul 1925, un loc la modă și de mode (legat în special de comerțul de haine).
Una dintre sursele de imagine folosite, Anuarul Socec din 1925, este un ghid extrem de util pentru contemporani, care punea toţi profesioniştii laolaltă, pe specializare, alfabetic, cu adresă şi numere de telefon, la care se adăugau contra cost reclame sau litere îngroşate. Este o bază de date care reflectă perfect participarea economică evreiască şi cea a majorităţii. Ca element caracteristic, reclamele sunt gândite sobru, cu o prezentare tip portvizit de diferite dimensiuni şi probabil cu diferite costuri. Din selecţia profesioniştilor evrei (pe criteriul numelui) listaţi în cele 688 de pagini şi aranjarea lor pe zone de locuire, am avut în vedere reconstituirea ocupaţională a străzilor (un procedeu laborios, cu rezultate inedite, ale cărui rezultate sunt publicate pe larg în cartea mea Coduri vizuale. Evreii din București (1881 – 1941), Hasefer, 2013). Am rearanjat aceste nume şi adrese după arterele principale şi străzile comerciale vechi, pentru o vizualizare ocupaţională evreiască a anului 1925.
Alt marker interesant este chiar firma magazinului, care oferă indicii preţioase despre ceea ce atrăgea un potenţial cumpărător în 1925. Ca tendinţă surprinsă de numele firmelor evreieşti (şi a firmelor în general), conform selecţiei menţionate se remarcă o creştere a influenţei modei englezeşti şi americane, mai ales în ceea ce priveşte moda masculină (probabil datorată filmelor la modă). Moda franceză rămâne un etalon în ceea ce priveşte magazinele pentru femei şi copii şi în zonele centrale şi conservatoare.
Vedem o segregare din acest punct de vedere pe CALEA VICTORIEI (ca punct de reprezentare socială al elitei), pentru confecţii şi galanterie de dame: „Fin de Siécle“ (Saul Israelovici & Fiu), „Au Gout Parisien“ (Alexandru Zilberman), „Carnaval de Paris“ (Iosef M. Fischer), „Chic Mondaine“ (Nissim Athias & Leon Benaroyo), „Luvru“ (Blumer, Gani, Elias), „Maison Suzanne“ (R. Roth), „Magazin de Paris“ (I. Goldstein) şi respectiv pentru confecţii şi galanterie pentru bărbaţi: „Intim Club“ (Goldenberg & Weinberg), „Derby“ (Anton Kaufman), „Perfect House“ (Safir Isac & Cohn), „High Life“ (Jean Bally), „Grand – Leader“ (Spachner & Co), „Phillips“, (Phillippe Rubinştein), sau încălţăminte: „Old England“ (V.A. Hertz).
Preponderenţa spre firmele de galanterie şi stofe cu nume franceze se manifestă şi în centrul vechi comercial precum în strada LIPSCANI: „Paris chic“ (Amalia Zucherman), „Au Monde Elegant“ (Moritz – Traian Schnirer), „ Ville de Nice“ (Katz & Mănescu Grunberg), „Très Parisien“(Jaccques Benaroyo), „Au Sans Pareil“ (Herman Mathias & Co) etc.
Ecourile acestui vechi prestigiu comercial european nu sunt la fel de utile şi în arterele industriale sau de acces în oraş (Rahovei, Moşilor, Griviţei) unde sunt din ce în ce mai frecvente firmele în limba română, pe înţelesul cumpăratorului de rând. Firmele, care se aflau în competiţie directă chiar una lângă cealaltă apelează la reclame şi firme pictate uşor de recunoscut sau de ţinut minte. Anca Tudorancea (Ciuciu)
Prezintă Anca Tudorancea - cercetător în istorie la Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România - Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi lector asociat la Centrul Goldstein Goren – Universitatea Bucureşti. Publicaţii recente: Coduri vizuale. Evreii din Bucureşti (1881 – 1941), (teza de doctorat), Bucureşti, Hasefer, 2013; Istorii si imagini din Bucureştiul evreiesc, Felicia Waldman, Anca Ciuciu, Bucureşti, Noi Media Print, 2011; Acţiunea Credinciosul. Şef Rabinul dr Moses Rosen şi comunitatea evreiască în arhivele CNSAS, Bucureşti. Hasefer, 2008.
Sursa informaţiilor Muzeul Municipiului Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu