𝙎̦𝙩𝙚𝙧𝙜𝙖𝙧𝙪𝙡 𝙙𝙚𝙘𝙤𝙧𝙖𝙩𝙞𝙫

 

𝙎𝙚𝙘𝙩̦𝙞𝙖 𝙙𝙚 𝙀𝙩𝙣𝙤𝙜𝙧𝙖𝙛𝙞𝙚 (𝘾𝙖𝙨𝙖 𝘽𝙖̆𝙣𝙞𝙚𝙞)
#MuzeulOlteniei
𝙎̦𝙩𝙚𝙧𝙜𝙖𝙧𝙪𝙡 𝙙𝙚𝙘𝙤𝙧𝙖𝙩𝙞𝙫
Ș𝘁𝗲𝗿𝗴𝗮𝗿𝘂𝗹 sau prosopul este una dintre cele mai importante piese din categoria țesăturilor de interior. Cuvântul ș𝘵𝘦𝘳𝘨𝘢𝘳 provine din latinescul 𝘦𝘹𝘵𝘦𝘳𝘨𝘦𝘳𝘦, care stă la rădăcina verbului „a șterge”. A doua denumire, „𝘱𝘳𝘰𝘴𝘰𝘱”, ar avea originea în limba neogreacă „𝘱𝘳𝘰𝘴𝘰𝘱𝘰𝘯” însemnând „𝘧𝘢ță”. Cele două denumiri circulă în paralel în lumea satului, existând o mare mobilitate în folosirea celor doi termeni.
Este de remarcat faptul că, începând cu sfârșitul secolului al XX-lea, sunt numite „ș𝘵𝘦𝘳𝘨𝘢𝘳𝘦” numai obiectele lucrate artistic și care au rol funcțional-ritualic, în timp ce țesăturile simple, de șters pe mâini sau pe față, sunt numite „𝘱𝘳𝘰𝘴𝘰𝘢𝘱𝘦”.
Î𝗻 𝗰𝗮𝗱𝗿𝘂𝗹 𝗴𝗼𝘀𝗽𝗼𝗱ă𝗿𝗶𝗲𝗶 ță𝗿ă𝗻𝗲ș𝘁𝗶, ș𝘁𝗲𝗿𝗴𝗮𝗿𝘂𝗹 î𝗻𝗱𝗲𝗽𝗹𝗶𝗻𝗲ș𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗼𝗯𝗶𝗰𝗲𝗶, 𝗽𝗮𝘁𝗿𝘂 𝗳𝘂𝗻𝗰ț𝗶𝗶: 𝘀𝘁𝗿𝗶𝗰𝘁 𝘂𝘁𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝗿ă, 𝗱𝗲𝗰𝗼𝗿𝗮𝘁𝗶𝘃ă, 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗺𝗶𝗷𝗹𝗼𝗰𝗶𝘁𝗼𝗿 î𝗻 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗺𝗼𝗻𝗶𝗶 ș𝗶 𝗿𝗶𝘁𝘂𝗮𝗹𝘂𝗿𝗶 ș𝗶 𝗼𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁 𝗱𝗲 𝗽𝗼𝗿𝘁.
Ș𝘁𝗲𝗿𝗴𝗮𝗿𝘂𝗹 𝗱𝗲𝗰𝗼𝗿𝗮𝘁𝗶𝘃 𝘀𝗮𝘂 ș𝘁𝗲𝗿𝗴𝗮𝗿𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝗿𝗲𝘁𝗲 - foarte răspândit în Oltenia, dar și în întreaga țară, ștergarul s-a întâlnit și continuă să se întâlnească și azi în orice casă țărănească.
Deși unitar în privința formei, precum și a structurii, ș𝘵𝘦𝘳𝘨𝘢𝘳𝘶𝘭 𝘥𝘦𝘤𝘰𝘳𝘢𝘵𝘪𝘷 se remarcă printr-o mare diversitate ornamentală de o mare valoare artistică și decorativă. De formă dreptunghiulară, cu lățime de aproximativ 50 cm și lungimea de aproximativ 1,5 m, cu motive decorative la cele două extremități ale ștergarului, cu sau fără ciucuri, ștergarul era expus, până la începutul secolului al XIX-lea, în camera bună, la icoană. El se spăla separat cu leșii speciale de pelin şi rozmarin. Când ștergarul de icoană se învechea sau se rupea, el nu era folosit în bucătărie, ci era ars pentru că se considera sfânt. Ștergarul de icoană era mândria casei cu flori ca soarele și alte motive vesele. De lângă el era nelipsită chita de busuioc. După anul 1950, ștergarul a complinit decorativ ceramica și alte obiecte.
Realizat din bumbac, in, borangic, ștergarul a cunoscut în spațiul oltenesc valențe artistice deosebite.
Elementele decorative întâlnite pe ștergarele oltenești și în special pe cele ce fac parte din colecția „Ț𝘦𝘴ă𝘵𝘶𝘳𝘪 𝘥𝘦 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘳” a Muzeului Olteniei din Craiova sunt: motive fitomorfe (flori, frunze, muguri, pomul vieții), motive avimorfe (cocoși, păuni, cuci, porumbei), zoomorfe (cai, cerbi), antropomorfe (femei, copii, bărbați), motive cu valoare de simbol exprimând esența spirituală a unui popor întreg.
În interiorul locuinței tradiționale, ștergarele își păstrează și astăzi deplina funcționalitate alcătuind un ansamblu decorativ de o mare valoare estetică în perfectă armonie cu elementele de decor ale arhitecturii și ale pieselor de mobilier tradiționale.
𝗕𝗶𝗯𝗹𝗶𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲: Dunăre, Nicolae, 𝘉𝘳𝘰𝘥𝘦𝘳𝘪𝘢 𝘱𝘰𝘱𝘶𝘭𝘢𝘳ă 𝘳𝘰𝘮â𝘯𝘦𝘢𝘴𝘤ă, Ed. Meridiane, București, 1985
Marinescu, Marina, 𝘈𝘳𝘵𝘢 𝘱𝘰𝘱𝘶𝘭𝘢𝘳ă 𝘳𝘰𝘮â𝘯𝘦𝘢𝘴𝘤ă. Ț𝘦𝘴ă𝘵𝘶𝘳𝘪 𝘥𝘦𝘤𝘰𝘳𝘢𝘵𝘪𝘷𝘦, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975
Petrescu, Paul, 𝘔𝘰𝘵𝘪𝘷𝘦 𝘥𝘦𝘤𝘰𝘳𝘢𝘵𝘪𝘷𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘦𝘣𝘳𝘦, Ed. Meridiane, București, 1971
Petrescu, Paul, Secoșan, Elena, Doagă, Aurelia, 𝘊𝘶𝘴ă𝘵𝘶𝘳𝘪 𝘳𝘰𝘮â𝘯𝘦ș𝘵𝘪, Consiliul Național al Organizației Pionierilor, București, 1973
Stoica, Georgeta, 𝘐𝘯𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘳𝘶𝘭 𝘭𝘰𝘤𝘶𝘪𝘯ț𝘦𝘪 ță𝘳ă𝘯𝘦ș𝘵𝘪, Ed. Meridiane, București, 1973
Obiecte din Colecția „Ț𝘦𝘴ă𝘵𝘶𝘳𝘪 𝘥𝘦 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘳” a Muzeului Olteniei, Colecția ‘’𝘈𝘳𝘵𝘦𝘧𝘢𝘤𝘵𝘦 𝘙𝘦𝘭𝘪𝘨𝘪𝘰𝘢𝘴𝘦’’, Icoană de perete, pictată pe lemn.
𝗣𝗵𝗼𝘁𝗼: 𝘊𝘰𝘭𝘦𝘤ț𝘪𝘢 𝘔𝘶𝘻𝘦𝘶𝘭 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦𝘪
Material realizat de: 𝘈𝘭𝘪𝘯𝘢 𝘉ă𝘭𝘢𝘯, muzeograf Secția de Etnografie, 𝘔𝘶𝘻𝘦𝘶𝘭 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦𝘪

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.