𝘼𝙨𝙩𝙚𝙧𝙞𝙖𝙨 𝙧𝙪𝙗𝙚𝙣𝙨 𝙇𝙞𝙣𝙣𝙖𝙚𝙪𝙨, 1758

 

#MuzeulOltenieiCraiova
𝗘𝘅𝗽𝗼𝗻𝗮𝘁𝘂𝗹 #𝗹𝘂𝗻𝗶𝗶 #𝗺𝗮𝗶 𝗹𝗮 𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝗮 𝗱𝗲 Ș𝘁𝗶𝗶𝗻ț𝗲𝗹𝗲 𝗡𝗮𝘁𝘂𝗿𝗶𝗶
𝘼𝙨𝙩𝙚𝙧𝙞𝙖𝙨 𝙧𝙪𝙗𝙚𝙣𝙨 𝙇𝙞𝙣𝙣𝙖𝙚𝙪𝙨, 1758
Î𝗻𝗰𝗿𝗲𝗻𝗴ă𝘁𝘂𝗿𝗮: 𝘌𝘤𝘩𝘪𝘯𝘰𝘥𝘦𝘳𝘮𝘢𝘵𝘢 𝘉𝘳𝘶𝘨𝘶𝘪𝘦𝘳𝘦, 1791
𝗖𝗹𝗮𝘀𝗮: 𝘈𝘴𝘵𝘦𝘳𝘰𝘪𝘥𝘦𝘢 𝘉𝘭𝘢𝘪𝘯𝘷𝘪𝘭𝘭𝘦, 1830
𝗢𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹: 𝘍𝘰𝘳𝘤𝘪𝘱𝘶𝘭𝘢𝘵𝘪𝘥𝘢 𝘓𝘪𝘯𝘯𝘢𝘦𝘶𝘴, 1758
𝗙𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗮: 𝘈𝘴𝘵𝘦𝘳𝘪𝘪𝘥𝘢𝘦 𝘎𝘳𝘢𝘺, 1840;
𝗚𝗲𝗻𝘂𝗹: 𝘈𝘴𝘵𝘦𝘳𝘪𝘢𝘴 𝘓𝘪𝘯𝘯𝘢𝘦𝘶𝘴, 1758
Cunoscută sub denumirea de steaua de mare comună, este ușor de recunoscut după cele cinci brațe care ajung până la 10-30 cm diametru și culoarea portocalie spre maroniu, având un aparat acvifer dezvoltat care le ajută să se deplaseze prin apă. Beneficiază de o placă exterioară osoasă denumită exoschelet, alcătuit din carbonat de calciu.
Aparatul acvifer este reprezentat de un sistem de canale pline, ramificate dintr-un canal inelar care înconjoară stomacul. Canalele ajung la picioruşele tubulare, care sunt apendice ca nişte ventuze, pe care steaua de mare le folosește pentru a se mişca, pentru a săpa în substrat sau să manipuleze obiecte. Aceste picioruşe sunt extinse şi retractate de presiunea hidraulică din aparatul acvifer. Orificiul bucal este situat la mijlocul părții ventrale. Nu are ochi dezvoltați ca ai noștri, ci o reminescență, un ochi simplu, situat la extremitatea fiecărui braț, care nu asigură un câmp vizual, dar pot percepe lumina și întunericul.
Originară din nord-estul Oceanului Atlantic își extinde aria de răspândire prin Marea Nordului, în jurul coastelor Marii Britanii, Franței, Spaniei și Portugaliei și spre sud de-a lungul coastelor Africii până în Senegal, fiind absentă în mare parte din Marea Mediterană. Trăiește pe substraturi stâncoase și pietriș, numai în apă sărată, deoarece în apă dulce nu poate beneficia de cantitatea de calciu de care are nevoie ca să-și mențină exoscheletul.
Au abilitatea de a-și regenera părți ale corpului. În cazul în care o stea de mare este prinsă în năvod sau de către un prădător aceasta poate renunța la unul dintre membre ca să scape, dar durează aproximativ un an să își regenereze complet membrul. Se hrănește cu moluște și alte nevertebrate bentice, având posibilitatea unică de a digera hrana în afara corpului.
Este dioică, având sexe separate. Primăvara, femelele își eliberează ouăle în mare. Se estimează că o stea de mare de dimensiuni moderate poate produce 2,5 milioane de ouă, iar fertilizarea are loc în coloana de apă. Larvele sunt planctonice și după 87 de zile de metamorfoză apar formele juvenile. Durata de viață a acestei specii variază între șapte până la opt ani.
Pentru a respinge prădătorii, produce o substanță asemănătoare saponinei, care le provoacă convulsii și chiar moartea acestora.
Material documentar: muzeograf 𝗱𝗿. 𝗢𝗹𝗶𝘃𝗶𝗮 𝗖𝗶𝗼𝗯𝗼𝗶𝘂, #SecțiadeȘtiințeleNaturii, 𝘔𝘶𝘻𝘦𝘶𝘭 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘯𝘪𝘦𝘪 𝘊𝘳𝘢𝘪𝘰𝘷𝘢

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.