Hierapolis, o cetate însemnată din Phrygia, este situată în valea râului Maeander (Büyük Menderes), în apropierea celebrului sit natural Pamukkale (castel de bumbac, în limba turcă), din provincia Denizli, Turcia, vizitat anual de milioane de turiști. Izvoarele termale vestite încă din antichitate au lăsat în curgerea lor un mineral carbonat datorită căruia au rezultat terase de travertin impresionante de un alb strălucitor.
Orașul antic a fost ridicat în partea de sus a formațiunii de travertin, ce măsoară 2700 m lungime și 600 m lățime, de unde supraveghează valea fertilă a râului Lycos înainte de vărsarea sa în Maender. Cei 50 de ani de săpături arheologice au evidențiat un polis de mari proporții, cu străzi late uneori străjuite de coloane, ca strada Frontinus, mărginită de poarta cu același nume, ce duceau spre agora sau teatrul impresionant ale cărui ruine pot fi văzute și astăzi. Au fost atestate urme ale unui templu ridicat aici încă din prima jumătate a sec. VII a.Chr., care va deveni centrul locuirii urbane. Însă orașul a fost construit abia la începutul sec. II a.Chr. în timpul Regatului Seleucid de către Antiochos cel Mare ca un centru de tratament datorită izvoarelor termale, unde este evidențiată o comunitate de evrei. În urma bătăliei de la Magnesia (190 a.Chr.) și înfrângerea lui Antiochos de către Roma republicană, el intră sub stăpânirea lui Eumenes II, regele Pergamului și aliatul romanilor. După domnia lui Attalus III, care va lăsa Regatul Pergamului moștenire Romei, orașul va intra din punct de vedere administrativ în cadrul provinciei romane Asia (133 a.Chr.). El reprezintă în această etapă doar un centru de tratament bazat pe izvoarele termale binefăcătoare.
Hierapolis va începe să se dezvolte abia din perioada Flaviilor, după ce un cutremur puternic îl va distruge în cea mai mare parte (60 p.Chr.). Orașul va fi reconstruit în stil roman cu sprijinul financiar al împăratului. Teatrul ce poate fi văzut și astăzi a fost construit în timpul lui Hadrian, cu prilejul unei vizite a acestuia în provincie (129 p.Chr.). El va fi renovat sub Septimius Severus, care va adăuga o serie de clădiri noi. Caracalla va vizita orașul în anul 215, moment în care îi va acorda orașului titlul de neocoros, anumite privilegii și dreptul de a acorda adăpost celor refugiați. Hierapolis cunoaște acum cea mai mare dezvoltare, devenind vestit pentru apele termale curative. Se inițiază construcția a două băi romane, a mai multor temple, a unui gymnasium, a unei fântâni la izvorul termal.
Atelierul monetar al cetății are o activitate însemnată abia din timpul lui Augustus, când acesta bate pe lângă emisiunile cu portret imperial și numeroase emisiuni pseudo-autonome, ce sunt imprimate pe avers cu personificări ale poporului (demos) și ale instituțiilor orașului (boulé, gerusia) sau ale imperiului (senatul roman). Acesta produce serii numeroase de monede cu teme variate, printre care și cu Apollo Lairbenos, o divinitate locală, până târziu în timpul lui Valerian. Orașul încheie mai multe alianțe monetare (homonoia) cu alte orașe ca: Aphrodisias, Cibyra, Ephesus, Laodicaea, Sardes, Smyrna și Synnada.
În colecția Maria și Dr. George Severeanu, se păstrează o emisiune pseudo-autonomă de tip Homonoia din perioada lui Valerian (253-260), ce menționează pe avers alianța dintre Hieropolis și Ephesus din Ionia: K ЄΦЄC–IΩN OMONV/A (sic) în jurul personificării Boulé-ului cetății, cu văl și cunună de lauri, în chiton și peplos. Pe revers este redată legenda IЄPAΠOΛЄITΩN NЄΩKOPΩN, amintind de neocoratul primit în timpul lui Caracalla, în jurul zeiței Nike înaripată, în chiton dublu lung, ce ține o cunună de lauri și o ramură de palmier.
Moneda are o stare avansată de uzură, ca urmare a unei îndelungate circulații. Un exemplar asemănător, dar cu o altă distribuție a legendei pe revers, este prezent în oferta online a caselor de licitație.
Dr. Steluța Marin
Sursa informațiilor Muzeul George Severeanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu