Poveştile celor mai preţioase tezaure din Evul Mediu găsite în România. Unde se află comoara de 10 kilograme de aur

Tezaurul găsit la Sânnicolau.

 

 

Un tezaur de vase şi potire de aur, descoperit la Sânnicolau Mare se numără printre cele mai preţioase comori datate în Evul Mediu şi descoperite pe teritoriul ţării. 

 

Nenumărate comori îngropate de medievali au fost scoase la iveală în ultimele decenii pe teritoriul României.

Cel mai preţios tezaur medieval descoperit pe teritoriul actual al României este compus din 23 de obiecte din aur care cântăresc împreună peste 10 kilograme. Artefactele care datează dinainte de secolul al X-lea, au fost găsite în vara anului 1799 la Sânnicolau Mare şi se află în prezent la muzeul Kunsthistorisches din Viena. În timp ce săpa în curtea casei sale, Nera Vuin, un ţăran din localitate ar fi dat peste comoara care cuprindea ulcioare, vase, farfurii, boluri, pocale şi potire de aur, bogat ornamentate şi inscripţionate în greacă. Pe unele dintre ele bijutierii au scris: ,,Prin apa curată Doamne spre viaţă veşnică”.

Tezaurul de la Ţifneşti, întors de la Moscova

Un alt tezaur de obiecte medievale preţioase a fost descoperit în anul 1912 în satul Ţifneşti, pe malul râului Putna. Comoara conţine monede de argint, podoabe de argint, două perechi de cercei, opt nasturi din sârmă filigranată de argint şi alţi doi nasturi din semisfere din foiţă de argint, decoraţi cu granule. Piesele de podoabă şi accesoriile vestimentare sunt unele dintre cele mai bine păstrate de pe teritoriul României şi sunt reprezentative pentru arta prelucrării argintului în secolul al XV-lea, susţin istoricii. Monedele au fost emise în Imperiul Otoman, în timpul sultanilor Mahomed al II-lea (1451-1481) şi Baiazid al II-lea (1481-1512), precum şi în Regatul Ungariei, în vremea regilor Matia Corvin (1458-1490) şi Vladislav al II-lea (1490-1516). Tezaurul a fost achiziţionat de către Cabinetul Numismatic al Academiei Române, apoi a ajuns la Moscova în timpul Primului Război Mondial. A fost înapoiat României în anul 1956.

Comoara de la Bălţaţi

Aproape 1.000 de monede medievale de argint, din vremea regelui Sigismund al doilea Augustus, şi de obiecte de podoabă lucrate din argint fac parte din tezaurul medieval de la Bălţaţi, judeţul Vaslui, scos la iveală în 1995. Comoara a fost găsită într-o carieră de nisip aflată în curtea unei gospodării. Monedele şi podoebele se aflau într-un vas, pe care localnicii l-au spart în timp ce săpau pământul cu hârleţul. Toate piesele din tezaurul de la Bălţaţi au fost confecţionate din argint, un metal maleabil şi uşor de lucrat, doar câţiva bumbi fiind şi auriţi. Au fost datate în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea (1550 – 1600). Ele au intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean „Ştefan cel Mare” din Vaslui.

Tezaurul de la Voineşti

Tezaurul de la Voineşti a fost descoperit în anul 1926 şi este format din 31 de piese de podoabă şi accesorii vestimentare, întregi sau fragmentare, confecţionate din argint şi argint aurit. Tezaurul cuprinde două loturi de piese, unele de tradiţie bizantină şi altele de tradiţie veche rusească. Brăţările torsionate, executate din argint şi decorate în tehnica granulaţiei şi filigranului, au fost cunoscute pe un spaţiu extrem de întins (România, Bulgaria, Serbia), în special în secolele XIII-XIV.

Sabia lui Ştefan cel Mare a ajuns la turci

O altfel de comoară medievală este sabia de luptă a lui Ştefan cel Mare, unul dintre puţinele obiecte care ar fi aparţinut voievodului medieval şi s-au păstrat până în prezent. Artefactul din oţel de bună calitate poate fi văzut în colecţia de arme a muzeului Topkapî din Istanbul, fostul palat al sultanilor otomani. Spada medievală are gravate pe discul mânerului stema Moldovei şi inscripţia în slavonă „Io Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei”. Potrivit unor istorici, arma folosită în luptă de voievodul moldovean a fost primită în dar de la Papa Sixtus al IV-lea, cel care, în 1475, după lupta de la Vaslui împotriva otomanilor, i-a conferit şi titlul de „athleta christi”. Mai multe controverse a iscat şi modul în care sabia, simbol al puterii, a ajuns la turci. Unii istorici susţin că Ştefan cel Mare a predat-o de bună voie, în momentul în care a acceptat să plătească tribut. Abia ar fi fost furată în momentul jefuirii vistieriei domneşti, susţin alţi cercetători.


Sursa informațiilor Adevărul.