Apariţie editorială: "Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea unei identităţi culturale"

"Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea unei identităţi culturale"

Cartea românească veche, periodizată în spaţiul românesc între 1508–1830, nu a constituit până acum obiectul cercetării în context european, cu excepţia unor sondaje comparative cu ţările învecinate. Aceste sondaje sugerează concluzia conform căreia evoluţia culturii, ilustrată
prin producţia de carte, s-a desfăşurat între anii 1691–1830 (de la începutul dominaţiei habsburgice asupra Transilvaniei şi până la limita convenţională de sus a literaturii româneşti vechi), în context cultural sud-est şi vest-european. Istoricul francez Pierre Chaunu include spaţiul carpatin
între „teritoriile de recuperare din est”, adică limita până unde a avansat spiritualitatea europeană în perioada istorică avută de noi în vedere. Datorită imaginii statornicite de secole, spaţiul cultural românesc – transilvănean – poartă amprenta tradiţională a slavonismului creată din cauza grafiei slavo-chirilice din cărţile româneşti vechi (1508–1830). Prin cercetarea de faţă
dorim să nuanţăm punctul de vedere asupra amprentei slavone aplicate tradiţional cărţii româneşti din Transilvania şi să demonstrăm, prin argumente reprezentate chiar de cărţi, temperarea influenţelor slavone şi apropierea conceptuală de spiritul european. (din Argument)

Sursa informaţiilor Editura MEGA.