STEMELE COMUNITĂȚII SECUIEȘTI

Dr. SZEKERES Attila István:
STEMELE COMUNITĂȚII SECUIEȘTI
Comunicare în cadrul celui de-al XVII-lea Congres Naţional de Genealogie şi Heraldică (Iaşi, 12–14 mai 2016) găzduit de Muzeul Unirii

Mărturii ale simbolurilor secuieşti s-au păstrat încă din secolul al 15-lea. După formarea Principatului autonom al Transilvaniei, – pe lângă alte elemente, ca acvila, şapte turnuri/bastioane, stema de neam al domnitorului – soarele şi semiluna au apărut pe sigiliile principilor, pe monedele emise de aceştia, încă din anul 1580. Legiferarea simbolului perechii de aştri, Soarele şi semiluna drept simboluri secuieşti s-a produs în anul 1659 de către Dieta Transilvaniei. Articolul 3 al legii emise după adunarea Dietei ţinută la Sebeş, între 24 mai şi 15 iunie 1659 precizează: „Sigiliul secuimii să prezinte soarele şi semiluna”, să fie circumscris: „Sigillum nationis Siculicae”. Tot atunci s-a legiferat, ca cele şapte cetăţi să reprezinte „naţiunea săsească”, iar acvila să simbolizeze comitatele din Ardeal, mai precis, nobilimea comitatelor. Aceste simboluri au alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor şi ale saşilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă în stema Regatului României, adoptată în 1921, apoi în stema României de azi, legiferată în 1992. Simbolurile secuieşti s-au păstrat şi în stemele unităţilor administrative de pe teritoriul „Terra Siculorum”. Astfel în stemele judeţelor Trei Scaune şi Ciuc din perioada interbelică, legiferate prin „Monitorul Oficial” nr. 222/08.10.1928, în stemele judeţelor Covasna şi Harghita din perioada socialistă, legiferate în 1972, s-au păstrat simbolurile aştrilor. În stema României de azi adoptată de Parlamentul ţării, în cartierul a 4-lea, care reprezintă Transilvania cu Maramureşul şi Crişana, apare perechea de aştri, Soarele şi semiluna. Acest simbol al perechii de aştrii, în câmp albastru un soare de aur şi o semilună de argint, s-a păstrat de-a lungul secolelor. Soarele şi semiluna nu sunt doar simboluri secuieşti, aştrii apar de exemplu în stema României în cartierele reprezentând Ţara Românească şi Moldova, apar frecvent pe monumente funerare din toată ţara, ca simboluri solare, dar în cazul prezentat ele sunt simboluri secuieşti. După un proverb latin: Sol omnibus lucet, în traducere: Soarele străluceşte pentru toţi.

Sursa informaţiilor aici.