Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2023 - VIDEO

1. Situl cucutenian de la Vorniceni, judeţul Botoşani (Cod RAN: 39845.01; cod LMI BT-I-s-B-01845)

Situl cucutenian de la Vorniceni, judeţul Botoşani (Cod RAN: 39845.01; cod LMI BT-I-s-B-01845) se află la cca. trei kilometri est de sat, pe un bot de deal, pe malul drept al pârâului Ibăneasa, în stânga şoselei Vorniceni – Săveni. Primele cercetări de suprafaţă au fost făcute de prof. Aristotel Crâşmaru şi colectivul Repertoriului arheologic. Aşezarea de la Pod Ibăneasa se află la egală distanţă de cunoscutele aşezări cucuteniene (zece kilometri) de la Drăguşeni şi Corlăteni, încadrându-se în Câmpia Jijiei superioare. Săpăturile preventive au început în anul 2001, sub coordonarea doamnei Maria Diaconescu, arheolog în cadrul Muzeului Județean Botoșani, care timp de mai mult de un deceniu a efectuat o serie de campanii de săpături, alături de colegi din cadrul instituției.
Ca urmare a cercetărilor invazive, faza de mijloc a Culturii Cucuteni este mult mai bine cunoscută, aducând informații prețioase cu privire la modul de amenajare a spațiului, de construire a locuințelor, de manufacturare a ceramicii, precum și de realizare și folosire a diferitelor unelte și arme.
Cele mai frumoase vase ceramice, care au putut fi restaurate, au fost clasate în patrimoniul cultural național și au făcut parte dintr-o serie de expoziții internaționale, sau naționale, dedicate Culturii Cucuteni.
„Fără îndoială că purtătorii culturii Cucuteni sunt realizatorii unor opere de artă incontestabile, însă cronica vieţii lor este incompletă fără analiza aspectelor ce ţin de spiritualitate, dezvoltarea socială, evidenţiate de multe descoperiri arheologice. Cercetarea pluridisciplinară a diferitelor staţiuni îmbogăţeşte datele arheologice cu cele mai concludente puncte de reper ce pot conduce la reconstituirea trăsăturilor fundamentale ale societăţii cucuteniene, a structurilor economice, a vieţii sociale, cu formele sale de manifestare, ce reflectă concepţiile despre viaţă şi moarte, univers, perpetuarea şi evoluţia tradiţiilor - aspecte a diverselor manifestări a diferenţierilor sociale. De o atenţie sporită în ultima vreme, în cadrul cercetărilor arheologice se bucură manifestările magico - religioase, ce pot întregi imaginea tradiţiilor, transformărilor sociale, culturale ca proces dinamic, permanent.
În acest ansamblu de preocupări se înscriu şi cercetările de la Vorniceni, Pod lbăneasa, staţiune deosebit de complexă, bogată în resturi de locuire şi manifestări magico-religioase specifice acestei culturi.” (Maria DIACONESCU, Acta Moldaviae Septentrionalis, XI, 2012-https://biblioteca-digitala.ro/.../Acta.../dl.asp...).

#MuzeulJudeteanBotosani #SitArheologic #Vorniceni #cercetare #patrimoniu #arheologie #ceramica #arta #CulturaCucuteni

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

2. Existau conflicte acum 6000 de ani?

Cel mai probabil existau, iar acest fenomen social nu este argumentat numai de existența armamentului, care putea fi folosit și pentru vânătoare, ci mai ales de prezența așezărilor fortificate.
Dar cum interpretăm prezența armelor în șanțul de apărare al unei așezări cucuteniene? Au ajuns acolo întâmplător? A trecut comunitatea respectivă printr-o situație conflictuală? Sunt întrebări ale căror răspunsuri ne duc pe tărâmul ipotezelor.
Vârfurile de săgeată din imaginea alăturată provin, în majoritate, din unul de șanțurile de apărare ale așezării de la Răucești, jud. Neamț, cercetată de noi în perioada 2015-2018.

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. O nouă descoperire arheologică în cimitirul din Alba Iulia, în timpul săpării unei gropi. Ce au descoperit arheologii

4. Capodoperele Culturii Cucuteni din Muzeul Județean Botoșani.

Vasele binoclu reprezintă o categorie de artefacte ceramice misterioase, fiind compuse din două părți simetrice, în formă de pâlnie, fără fund, unite prin punți. Vasul-binoclu descoperit la Vorniceni-Pod Ibăneasa, aflat în patrimoniul Muzeului Județean Botoșani a fost descoperit de arheologul botoșănean Maria Diaconescu. Artefactul este format din două corpuri unite prin trei punți. Decorul este bicrom, cu brun pe fond alb. Pâlniile sunt decorate cu spirale recurente la exterior și motive foliacee însoțite de benzi arcuite în interior. Cele trei registre decorative sunt separate prin linii orizontale. Zona de mijloc și puntea mediană sunt pictate cu motive arcuite așezate opus. Decorul este executat extrem de precis și creează impresia vizuală a unui decor oglindit, care se separă în zona mediană. A fost modelat din pastă semifină, ars oxidant. Artefactul a fost restaurat în laboratoarele Muzeului de Istorie Botoșani de către dr. Aurel Melniciuc.
Piesa se încadrează în Cultura Cucuteni, faza A-B, fiind clasată la categoria Tezaur. Nr. inventar 17225.

#muzeuljudeteanbotosani #PiesaZilei #Vorniceni #cercetariarheologice #arheologie #Cucuteni #cucutenitrypilianculture #capodopere

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

5. Arheologii amatori de la Dacia Crisius au participat la cercetarea unui mormânt de războinic dac, membru al elitei societății de acum mai bine de 2000 de ani, cu un inventar impresionant

6. Mormântul unui războinic dac, descoperit în judeţul Giurgiu. Echipa TVR a filmat în exclusivitate momentele importante din timpul săpăturilor

7. Mormântul unui războinic dac, descoperit în judeţul Giurgiu

Sursa: Youtube Utilizator: Stirile TVR Online

8. Comoară descoperită de un detectorist, la Prigoria!

9. Sunt cam 100 de de descoperiri ale unor pumnale sica în nordul Dunării.

Pleiada de situații contextuale este foarte largă, de la morminte fastuoase la unele extrem de simple, de la contexte prelevate meticulos la piese găsite, pur și simplu.
De la pumnale redescoperite prin lăzile unor depozite la unele aflate în vitrine de zeci de ani, zăcând anonim (până am dat de ele!).
De la arme descoperite în timpul unor cercetări arheologice la unele recuperate de către Poliția de patrimoniu de pe rafturile unor magazine de antichități.
Și, nu în ultimul rând, o parte însemnată a acestui peisaj este completată de fenomenul detecției metalelor, unde cea mai recentă contribuție a avut loc zilele trecute, după un scurt travaliu.
Am zis și atunci că modul în care a fost tratată descoperirea de către cei care au găsit micul arsenal este unul de vis.
Pentru că dacă privim din nou suma de descoperiri o să vedeți că crunta majoritate a pumnalelor de acest fel este una de orfani, una în care pumnalele pe care le vedem nu au poveste.
Când spun poveste mă refer la locul descoperirii, la modul de așezare a pieselor în pământ, la restul conținutului acelui context și multe alte detalii pe care o astfel de descoperire le poate oferi atunci când este nederanjată.
Sigur, numărul mare de descoperiri - cumva la paritate cu Bulgaria, patria curentului cultural care a dus în final la crearea Regatului dac - ne arată demografia acelor războinici aristocrați, ne arată forța tehnică și economică (ateliere, artă, artizani, meșteri, resurse) pe care o aveau, ne arată, parțial, dispersia, imaginea și modelul comportamental pe care l-au impus lumii lor.
Dar dincolo de aceste chestiuni importante, dar generale, la firul ierbii, răspunsurile sunt cam puține.
Descoperirea de zilele trecute contribuie sănătos la nuanțarea detaliilor fine, punctuale și mai ales de conținut spiritual al comportamentului individual și de grup al comunităților pe care acești războinici le dominau.
O zonă de investigație foarte greu de pătruns. O dată pentru că acei oameni erau foarte discreți cu privire la ideologia și spiritualitatea lor. Ceea ce știm despre această parte importantă a societății lor sunt doar ecouri ale scriitorilor antici, invariabil la a doua sau chiar a treia mână. Nesigure în descrieri, frugale și mai ales incapabile din varii motive să priceapă resorturile interne ale dacilor. Că despre ei vorbim.
O altă parte sunt interpretări ale cercetătorilor de astăzi, care se străduie să descifreze din puținele surse rămase, literare, arheologice sau iconografice, câte ceva despre spiritualitatea epocii și regiunii.
Lucru greu și anevoie de făcut, căci sărăcia surselor și fragilitatea datelor contribuie esențial la subțirimea ipotezelor valide.
Doar că uneori, așa cum este cazul și în acest complex nederanjat, avem norocul de a privi detaliile unui act petrecut acum două milenii și putem derula un pic întâmplarea acelui moment.
Spre exemplu, avem aceste trei cazuri, două în care descoperitorii au chemat arheologii și unul descoperit în cadrul unei cercetări sistematice. În toate trei se observă ca pumnalul a fost așezat deasupra celorlalte arme sau lucruri depuse în micul mormânt.
Dacă ar fi doar un caz, ar putea fi socotit întâmplare, dacă ar fi doar două, ar putea fi considerată o coincidență, dar la trei deja avem un fenomen, o practică, un tipar.
Dacă socotim distanțele, mari pentru epoca aceea (unul în Giurgiu, unul în Gorj și unul în Hunedoara), proiecția și caracterul pandacic al imaginarului sunt și mai evidente.
Pumnalele sica, arme definitorii pentru războinicii în discuție, închideau depunerea, sigilau mormântul. Așezate cu partea decorată spre cer, decoruri care adesea erau reprezentate din siluetele unor păsări asociate cu cultele solare, aceste arme jalonau calea războinicului către cerul unde zeii, neîndoielnic, îl așteptau ca să-i răsplătească faptele de arme săvârșite cât fusese în viață.
Asta o zic eu, astăzi, și foarte probabil atunci omul acela, oamenii lui credeau astfel sau cu totul diferit. Recompunerea gândurilor, credințelor și trăirilor lor interioare rămâne un exercițiu delicat, fragil și nesigur, motiv pentru care istoricii, deși profesioniști ai umanismului, fug ca dracul de tămâie, refugiindu-se după meterezele sigure al măsurătorilor fizice. Ceea ce nu mai e chiar istorie vizibilă, ci mai mult o fundație bolovănoasă.
Revenind, ne rămâne constanta observată în acest caz și ne mai rămâne gustul amărui dat de celelalte aproape 100 de contexte care nu ne spun nimic despre momentul și cutumele îngropării lor. Tot constantă rămâne și faptul că acest moment, al morții unui astfel de individ, era unul cu totul special. Pentru decedat, în primul rând, căci acesta încheia (doar) un ciclu al existenței lui, partea telurică și pornea către o altă parte, care avea să fie în post-existență, acolo între zeii lui, loc în care nu doar tovarășii care l-au petrecut și i-au săvârșit ritualurile sacre îl vor urma, ci chiar și noi, astăzi, credem că vom merge.
Zilele trecute, petrecând un om drag către neființă, am luat seama nu doar că acesta, încă de când trăia, și-a rânduit cele cuvenite a se face după ce el va muri, cum s-a și făcut, ci și tovarășii lui, familie, preoți, comunitate, i-au închis și sigilat mormântul.
Cu alte gesturi, desigur, cu alte cuvinte, cu alte cântece și cu alte lacrimi.
Dar, în esență, lucrurile au curs la fel ca acum două milenii, semn că n-am schimbat prea mult din fiorul interior, din imaginarul colectiv, din speranțele muritorilor.
Cea mai fierbinte dintre acestea este setea de nemurire, dorința și credința că după ce trecem pragul acestei lumi, vom păși într-o alta, mai bună, neviciată, eternă. Un loc unde doar sufletele pot accede și și acestea doar cu condiția săvârșirii ritualurilor potrivite.
Iar aici ne vom lăsa doar oasele, lucrurile și un loc căruia îi vor zice , o vreme, mormânt, semn că am fost aici și am făcut ceea ce trebuia făcut.
Am schimbat doar zeii și templele; năzuințele sunt tot alea, doar le trăim puțin altfel.

Sursa informațiilor Cătălin Borangic.

10. Când ajungeți într-un muzeu și în spațiile expoziționale vedeți obiecte frumos restaurate, să stiți că doar mâinile pricepute și răbdarea colegilor noști restauratori pot transforma niște simple cioburi în vase interesante.

În imaginile de mai jos puteți vedea un vas restaurat de colegul nostru Dumitru Bostan, care a reușit să asambleze și să stabilizeze fragmente ceramice extrem de slab conservate, provenite dintr-o mormânt de acum 2500 de ani.
De aceea, pentru toți cei care cred că oamenii din muzee doar contemplă și meditează pe banii statului, aș recomanda o revizuire drastică a acestor opinii. Dar mai ales după ce vor vizita mai multe muzee.

#archaeology #restauration #pottery #museum #heritage #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

11. Un bărbat din Gorj a descoperit șase brățări tracice din aur îngropate la 30 de centimetri în pământ

12. Încă din zorii omenirii reprezentarea feminină a dominat, vreme de zeci de mii de ani, panteonul religios al vechilor comunități umane.

Desemnată de arheologi și istorici ai religiilor drept ,,Zeița-Mamă", personajul feminin modelat în os, piatră și lut s-a aflat în centrul spiritualității ancestrale.
Cele mai variate și complexe reprezentări antropomorfe feminine apar în mediul culturii Cucuteni, acum 5-6 milenii.
P.S. - acesta poate fi un mesaj original transmis doamnelor și domnișoarelor din contemporaneitate.

#archaeology #prehistory #women #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

13. Deseori, atunci când arheologii au abordat problematica prezenței statuetelor din așezările Culturii Cucuteni, aceștia au integrat obiectele în categoria inventarelor de cult.

De cele mai multe ori acestea au fost decorate, iar decorul acestora depinde de tipul de reprezentare. Uneori decorul a fost interpretat drept tatuaj sau marcaj corporal, care ar putea oferi indicii asupra anumitor detalii de ordin social, precum vârstă, sex, poziţie socială. Vestimentaţia statuetelor, în afară de reprezentarea prin tehnici decorative, este posibil să fi cuprins şi elemente perisabile.
Cele mai multe prezintă elemente vestimentare şi piese de podoabă. Profesorul Dumitru Boghian consideră că există o interdependenţă a sacrului cu profanul, iar coordonatorii cultului şi-ar fi însuşit practici sau posturi în acţiunile ritualice precum zeităţile, într-un complex de cult al fertilităţii şi fecundităţii, redat şi prin decorul statuetelor.
Remarcăm o covârşitoare prezenţă feminină, comparativ cu prezenţa masculină, ceea ce ar putea da un indiciu asupra faptului că femeia ocupă un loc central în cadrul panteonului neolitic, fiind o diferenţă de 20-1 între statuetele feminine şi cele masculine, pentru perioada neolitică, raportându-ne la teritoriul european.
Chiar dacă statuetele sunt realizate stilistic în aceeaşi manieră, fiecare în parte este diferită. Deocamdată nu există un consens în ceea ce priveşte folosirea statuetelor în cadrul ritualurilor, nici modul în care acestea erau efectiv utilizate. Mai mult, încă se discută dacă acestea sunt obiecte de cult, aspect ferm afirmat de M. Gimbutas în mai multe studii, jucării sau modalităţi de afirmare ale unei identităţi de grup. Statuetele au fost văzute şi ca imagini ale unor oameni obişnuiţi, nefiind nici o reprezentare ale unor fiinţe supranaturale sau divine.
Interpretările cele mai frecvente asupra statuetelor feminine sunt legate de imaginea ancestrală a unei Zeiţe-Mame, cu atribute de fertilitate şi fecunditate, asociate în general cu o mitologie a pământului ca sursă de viaţă.
Cu ocazia zilei de 8 Martie, Muzeul Județean Botoșani urează La mulți ani și o primăvară cât mai frumoasă tuturor colegelor, colaboratoarelor și femeilor din viața noastră.

#MuzeulJudeteanBotosani #statuete #feminine #plastica #Drăgușeni #arheologie #ritualuri #descoperiri

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

14. Brățări tracice de tezaur, descoperite într-o pădure din Gorj / ”Le-am găsit lângă un pârâu plin de gunoaie. La câteva sute de metri de sediul Primăriei Prigoria”

15. 𝙄𝙣𝙨𝙩𝙧𝙪𝙢𝙚𝙣𝙩𝙖𝙧𝙪𝙡 𝙙𝙚 𝙡𝙖𝙗𝙤𝙧𝙖𝙩𝙤𝙧 𝙞𝙙𝙚𝙣𝙩𝙞𝙛𝙞𝙘𝙖𝙩 𝙞̂𝙣 𝙨𝙖̆𝙥𝙖̆𝙩𝙪𝙧𝙞𝙡𝙚 𝙖𝙧𝙝𝙚𝙤𝙡𝙤𝙜𝙞𝙘𝙚 𝙙𝙚 𝙡𝙖 𝙐𝙣𝙞𝙫𝙚𝙧𝙨𝙞𝙩𝙖𝙩𝙚𝙖 𝙙𝙞𝙣 𝘽𝙪𝙘𝙪𝙧𝙚𝙨̦𝙩𝙞

Palatul Universității din Bucureşti a fost construit între 1857 și 1869 după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Detalii arhitecturale au fost realizate cu măiestrie de către Karl Storck și Joseph Waibel. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912-1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești.
Bombardamentul anglo-american din 15 aprilie 1944 a afectat grav edificiul, cu excepția aripii estice, care găzduiește și în prezent Facultatea de Chimie. Restul clădirii a fost reconstruit în anii ’60, respectând stilul arhitectural original.
Întorcându-ne în prezent, proiectul de restaurare și consolidare a Palatului Universității din București a presupus desfășurarea cercetărilor arheologice preventive, conduse de Muzeul Municipiului București și Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” în 2017-2018 și 2022.
Acest demers ne permite cercetarea integrală a curții interioare a Universității din București, în spațiul în care, acum 300 de ani, a funcţionat Academia Domnească de la „Sf. Sava”, prima şcoală de învățământ superior din Ţara Românească, înființată de Constantin Brâncoveanu la 1694.
O descoperire inedită a fost făcută în partea de sud a curții interioare, în dreptul Facultății de Chimie: o groapă menajeră datată post 1934, la nivelul căreia a fost identificat instrumentarul unui laborator de chimie și farmacie organică care a funcționat până în anii '30 în cadrul Universității din București. Cu mare grijă am recuperat conținutul gropii ce consta în recipiente de sticlă, întregi și fragmentare, fragmente de eprubete, resturi de circuite electrice, becuri, prize, resturi metalice.
Între toate aceste descoperiri se remarcă o plăcuță metalică inscripționată pe care s-a putut distinge:
𝙐𝙣𝙞𝙫𝙚𝙧𝙨𝙞𝙩𝙖𝙩𝙚𝙖 𝙙𝙞𝙣 𝘽𝙪𝙘𝙪𝙧𝙚𝙨̦𝙩𝙞
𝙁𝘼𝘾𝙐𝙇𝙏𝘼𝙏𝙀𝘼 𝙙𝙚 𝙁𝘼𝙍𝙈𝘼𝘾𝙄𝘼
𝙇𝙖𝙗. 𝙙𝙚 𝙘𝙝𝙞𝙢𝙞𝙚 𝙛𝙖𝙧𝙢. 𝙊𝙧𝙜𝙖𝙣𝙞𝙘𝙖̆
𝙇𝙪𝙘𝙧𝙖̆𝙧𝙞 𝙥𝙧𝙖𝙘𝙩𝙞𝙘𝙚 𝙖𝙣𝙪𝙡 𝟭𝟵𝟯𝟯-𝟭𝟵𝟯𝟰
𝙋𝘼̆𝘾𝙐𝙍𝘼𝙍𝙐 𝘼𝙐𝙍𝙀𝙇
Urmând firul istoriei în Muzeul Virtual al Universității din București (https://muzeu.unibuc.ro), am descoperit că Facultatea de Farmacie a fost înființată prin Legea nr. 2889 din 7 iunie 1923 și a format specialiști în domeniul farmaceutic până în anul 1948. Mărturie peste timp a importanței practicii în chimie și în știința farmaceutică acordată de Universitatea din București stă instrumentarul de laborator scos la lumină de către arheologi, iar plăcuța metalică reprezintă o ancoră în timp. Cine a fost Păcuraru Aurel, nu știm, dar putem să ne imaginăm cum studenții căutau pe holurile Facultății ușa laboratorului pe care această plăcuță fusese cu mândrie pusă.
Dr. Adelina-Elena Darie, Conservator
Biroul de Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

16. Această săptămână a stat sub semnul prospecțiunilor geofizice pentru specialiștii de la Muzeul Județean Botoșani, secția Istorie-Arheologie, care alături de studenți de la Universitatea Friedrich Alexander din Erlagen-Nürnberg, Germania (Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg), desfășoară activități de identificare în teren a urmelor de locuire preistorică.

Magnetometria este o metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor prin care se pot obține imagini cu așezările preistorice de o acuratețe incredibilă. În zilele noastre instrumentele de prospectare geofizică ne pot oferi o hartă cu structurile arse care se află la adâncime, contribuind la o mai bună cunoaștere a trecutului îndepărtat al comunităților umane. Împreună cu dr. Alexandru Berzovan de la Institutul de Arheologie din Iași, au fost demarate cercetările în zona a două dintre cele mai mari fortificații getice de pe teritoriul județului Botoșani, respectiv Stâncești-Cetatea I (La Bobeică), comuna Mihai Eminescu și Victoria-Șanțul Caterinei, comuna Stăuceni. Au fost abordate parcelele agricole lipsite de vegetație sau cele care nu prezentau arătură adâncă. Rezultatele extrem de promițătoare ne determină să continuam investigațiile într-o altă perioadă a anului când vor fi disponibile și alte parcele.
Cetățile getice de la Stâncești, respectiv Cetatea I (22 ha) şi Cetatea II (23 ha), se datează în intervalul sec. VI-sec. III î. Hr. și au fost cercetate în perioada 1960-1967 de către Adrian C. Florescu și Marilena Florescu de la Institutul de Arheologie din Iași. Având în vedere mijloacele tehnice ale vremii, a fost cercetată sub 2% din suprafața urmelor antropice aflate în această zonă. În cadrul Muzeului Județean Botoșani se află o serie de artefacte provenind din această zonă, dintre care menționăm vase ceramice de diferite tipuri, unelte, arme și bijuterii specifice epocii. Între bunurile de patrimoniu remarcabile sunt numeroasele vârfuri de săgeți. Cetățile getice de la Stâncești sunt celebre și datorită faptului că aici au fost descoperite obiecte din aur care faceau parte dintr-un tezaur ascuns într-o groapă de sub locuință. Obiectele originale din material prețios se află la Muzeul Național de Istorie a României și au făcut parte din numeroase expoziții naționale și internaționale.
Săptămâna viitoare, alături de studenții coordonați de profesorul dr. Carsten Mischka din Germania, vom aborda așezări aparținând Culturii Cucuteni, în cadrul unui proiect de cercetare arheologic non-invaziv.
Lucrările de la Stâncești-Cetatea I s-au bucurat de sprijinul Primăriei Mihai Eminescu.

#MuzeulJudețeanBotoșani #arheologie #cercetare #geofizică #gradiometru #magnetometrie #cetate #getica #Stâncești

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

17. Ieri am ieșit cu arheologii MJ Mureș în urma unei descoperiri cu potențial arheologic

Vă salut! Ieri am ieșit cu arheologii MJ Mureș în urma unei descoperiri cu potențial arheologic, bănuiam eu la momentul respectiv, deoarece deasupra acelui fragment de seceră se aflau bucăți de ceramică. Acum, abordarea aceasta fiind una corectă din pct. meu de vedere, nu vreau să fiu un exemplu de conduită sau vreun îndreptar de bune practici, fiecare fiind liber să facă ce vrea. Totuși, există printre noi mulți pasionați dispuși la gesturi de punere în practică a detecției responsabile, mai ales că în jud. Mureș avem cu cine, și spun asta de ceva ani, pe care îi ăncurajez să ia legătura cu profesioniștii! Revenind la descoperire, pot spune că în prima fază nu a fost cine știe ce, dar uimirea tuturor a fost când în urma săpăturilor, a ieșit la iveala acel vas ceramic superb din epoca bronzului la ~20 cm de piesa fragmentară. Îmi pot imagina că dacă luăm piesa de bronz și plecăm mai departe, chiar și cu o predare ulterioară locul nu ar fi fost cercetat iar vasul putea fi pierdut pe veci. Final fericit...pt vas. Concluzii de aici pot fi trase de toată lumea chiar și de profesioniștii din zonele fără o abordare amicală față de pasionați. Mulțumirile nu le voi adresa doar protagoniștilor zilei de ieri, Boti, Keve și Dani cu care se râde, se discută, se schimbă păreri pro și contra și se muncește....aa...era invers...se muncește întai...sau cum era....în fine, cât și celorlalți din "cerc" cu care orice pasionat din județ și nu numai va avea contact la un moment dat. Îl menționez și pe secretarul DJC-ului Sergiu Stere, un băiat de nota 10, deoarece lui îi predăm noi direct sau primăria ulterior de fapt, orice descoperire. Faptul că le mulțumesc azi nu înseamnă că nu-i pot "înjura" mâine, totul depinde de context!!! A și să nu uit, în luna mai în cadrul evenimentului Noaptea Muzeelor, piese descoperite de noi vor fi expuse în clădirea muzeului din cetate, voi reveni cu subiectul! Tare sau ce?!

Sursa informațiilor Narcis-George Cartis.

50. Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2023 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

duminică, 2 aprilie 2023

Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2023 - VIDEO - Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu