Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2023 - VIDEO

1. 𝗦𝗮̆𝗽𝗮̆𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗮𝗿𝗵𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗲 𝗱𝗲 𝗽𝗲 𝘁𝗿𝗮𝘀𝗲𝘂𝗹 𝗔𝘂𝘁𝗼𝘀𝘁𝗿𝗮̆𝘇𝗶𝗶 𝗧𝗿𝗮𝗻𝘀𝗶𝗹𝘃𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗻𝗲-𝗮𝘂 𝗱𝗮𝘁 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝘀𝗮̆ 𝗱𝗲𝘀𝗰𝗼𝗽𝗲𝗿𝗶𝗺, 𝗶̂𝗻 𝗽𝗿𝗲𝗺𝗶𝗲𝗿𝗮̆, 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁̦𝗮 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗶𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝘁𝗶𝗽 𝗡𝗢𝗨𝗔 𝗽𝗲 𝘁𝗲𝗿𝗶𝘁𝗼𝗿𝗶𝘂𝗹 𝗮𝗰𝘁𝘂𝗮𝗹 𝗮𝗹 𝗷𝘂𝗱𝗲𝘁̦𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗦𝗮̆𝗹𝗮𝗷.

”Traseul Autostrăzii Transilvania a intersectat și o zonă periferică a unui sit arheologic aflat în proximitatea satului Sutor, în punctul numit Borșovei. Cele mai semnificative descoperiri din acest punct aparțin epocii bronzului, din a doua jumătate a mileniului II î. Chr. Este vorba despre o zonă cu o suprafață de circa 180 m2 unde au apărut în număr mare obiecte de os, corn și bronz folosite în diversele etape ale procesului de prelucrare a pieilor de animale. Au fost descoperiți numeroși omoplați din os crestați folosiți pentru a îndepărta carnea și grăsimea de pe pieile crude, străpungătoare pentru a găuri pielea, ace pentru cusut. Spre limita estică a zonei a fost cercetat un cuptor de mari dimensiuni, cu pereții consolidați cu lespezi mari de piatră. Toate aceste descoperiri atestă, în premieră, prezența pe teritoriul actualului județ Sălaj a unor comunități venite din zona de la est de Carpați a căror economie era bazată în mare parte pe creșterea animalelor. Apariția lor în Transilvania pe la mijlocul mileniului II î. Chr. pare să fi fost determinată într-o măsură importantă de resursele locale de sare, indispensabile pentru hrana și sănătatea animalelor, dar și pentru conservarea cărnii, a brânzeturilor ori prelucrarea pieilor” - 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐁𝐞𝐣𝐢𝐧𝐚𝐫𝐢𝐮, cercetător științific.
O parte dintre piesele descoperite de către arheologi le puteți vedea expuse la muzeu, în #Beciul_Cultural, în cadrul expoziției temporare ”𝗣𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁 𝘀̦𝗶 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁. 𝗜𝗻𝗳𝗿𝗮𝘀𝘁𝗿𝘂𝗰𝘁𝘂𝗿𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗔𝗿𝗵𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲”.
#Hai_la_muzeu!
*𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙 𝐽𝑢𝑑𝑒𝑡̦𝑒𝑎𝑛 𝑑𝑒 𝐼𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝐴𝑟𝑡𝑎̆ 𝑍𝑎𝑙𝑎̆𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑡̦𝑖𝑒 𝑠𝑢𝑏𝑜𝑟𝑑𝑜𝑛𝑎𝑡𝑎̆ 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑖𝑙𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐽𝑢𝑑𝑒𝑡̦𝑒𝑎𝑛 𝑆𝑎̆𝑙𝑎𝑗.

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă - Zalău.

2. Cum găsesc arheologii vestigii?

Este o întrebare pe care orice arheolog a auzit-o măcar odată.
Dacă până acum câteva decenii singurele modalități de a descoperi vestigii erau cercetările efective de teren, verificarea unor toponime, sau informații din tradiția locală, de ceva timp există și alte mijloace de a localiza diverse structuri arheologice.
Un astfel de mijloc este studierea vechilor hărți, corelate cu imaginile satelitare care pot fi accesate pe GoogleEarth.
Atașez un exemplu clar, cu detalii de pe hărți de la sfârșitul sec. XVIII și XIX, dar și imagine satelitară recentă, care confirmă existența unei structuri antropice.
După ce vom face și cercetarea în teren vom putea oferi mai multe date despre acest posibil obiectiv arheologic, deocamdată misterior.
O scanare geofizică ar putea rezolva o bună parte din mister...

#archaeology #oldmaps #research #science #GoogleEarth

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. Aşezarea fortificată medievală de la Corlăteni-Dealul Cetăţii, județul Botoșani.

Una dintre cele mai interesante cercetări ale secolului trecut de pe teritoriul județului Botoșani a fost efectuată în comuna Corlăteni de către Ion Nestor (doctor docent în istorie, arheolog, cu o intensă activitate în cadrul Muzeului Național de Antichități și a Institutului de Arheologie din București, membru corespondent al Academiei Române) . Ca urmare a unor cercetări de teren, acesta a observat o fortificație de formă pătrată, cu laturile de 73 m, care se observă inclusiv în zilele noastre pe hărțile digitale. După o serie de sondaje pe parcursul cărora nu a descoperit complexe arheologice, I. Nestor a concluzionat că fortificația este posibil să fi fost edificată în perioada medievală, cu scop militar, ca adăpost temporar a unei trupe cu efectiv redus. Cetatea de pământ arată, prin lipsa complexelor, faptul că nu a fost folosită, sau a fost abandonată la scurt timp după edificare. Trebuie precizat faptul că în continuare astfel de fortificații ridică semne de întrebare cu privire la rolul și rostul edificării lor, în condițiile în care arheologii secolului trecut nu au descoperit urme arheologice consistente care să aducă date suplimentare.
Bibliografie: Păunescu, Alexandru; Şadurschi, Paul; Chirica, Vasile, Repertoriul arheologic al ,judeţului Botoşani, Bucureşti, 1976, 75-76; Tudor, Dumitru şi colab., Studii și Cercetări de Istorie Veche, IV, 1-2, 1953, 934-408; Nestor, Ion şi colaboratorii, Studii și cercetări de istorie veche, I, 1, 1950, 30.

#MuzeulJudeteanBotosani #SitArheologic #fortificație #informații

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

4. Săpături vechi, interpretări noi.

În colecțiile instituțiilor muzeale se găsesc colecții arheologie provenite din săpături realizate de generații trecute de arheologi, iar unele sunt încă inedite.
,,Redescoperirea" unor asemenea vestigii nu este deloc un demers simplu, mai ales dacă se intenționează valorificarea știință.
În atare condiții, specialistul care dorește să le introducă în circuitul științific nu cunoaște decât într-o anumită măsură contextul descoperirilor, ceea ce, evident, îi face demersul mai dificil.
Cu toate acestea, este păcat că unele ,,comori" descoperite cu decenii în urmă să rămână doar în tăcerea depozitelor de arheologie și în amintirea specialiștilor.
În imagine, o frumoasă ,,zeiță" cucuteniană de la Petricani, jud. Neamț.
Promovăm județul Neamț prin cercetare!

#archaeology #prehistory #science #Cucuteni #humanrepresentation #art #religion #heitage #museum #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

5. Erau vasele culturii Precucuteni pictate?

Printre descoperirile arheologice atribuite culturii Precucuteni, de acum 6-7 milenii, se întâlnesc foarte rar și vase cu urme de pictură. Această civilizație preistorică are ca element caracteristic o ceramică decorată cu motive incizate, dar se pare că în cazuri excepționale se folosea și pictura.
Până de curând nu se știa aproape nimic despre pigmenții folosiți la decorarea vaselor comunităților Precucuteni. Din acest motiv, cu sprijinul unei echipe multidisciplinare, coordonată de prof. univ. dr. Rodica-Mariana Ion, s-a reușit publicarea unor date foarte interesante, pentru un lot ceramic descoperit în săpăturile noastre de la Topolița.
Articolul a apărut într-o publicație extrem de bine cotată - Coatings - și credem noi că deschide un drum în cercetarea ceramicii eneolitice timpurii.
Restaurarea vaselor din imagine: Dumitru Bostan.
Studiul poate fi consultat aici: https://www.academia.edu/97353839
Mulțumiri colaboratorilor care au dus greul în realizarea acestui studiu.

#archaeology #science #journal #Coatings #chemistry #pottery #Precucuteni #Prehistory #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. Statuetele feminine de acum șase milenii

Statuetele feminine de acum șase milenii fascinează prin dimensiuni, detaliile de redare și prin simțul deosebit al proporțiilor. Cultura Cucuteni, una dintre cele mai interesante civilizații preistorice de pe teritoriul județului Botoșani, cuprinde o serie de astfel de artefacte care ne fascinează și în același timp ne suscită semne de întrebare cu privire la rolul lor.
#PiesaZilei este o astfel de statuetă, realizată miniatural, de doar 77 mm înălțime, respectând proporțiile corpului feminin.
Statueta a fost descoperită la Dumeni-Dealul Coropcaru, comuna George Enescu, la suprafața terenului, de către colectivul de cercetare pentru întocmirea repertoriului arheologic al județului Botoșani, în anul 1978. Statueta este întreagă, fiind fracturată în zona taliei și a fost lipită în laborator. Poziție așezată, cu picioarele ușor flexate, profil curbat. Aspect gracil. Statueta este modelată dintr-o singură bucată de lut, modelată fusiform. Capul este conic, în directa prelungire a gâtului masiv, ovalizat. Capul a fost presat din două părți pentru a forma nervură nazală și două cavități oculare care au fost perforate. Perforațiile sunt deteriorate pe părțile laterale. Umerii sunt de tip amorsă, conici, trași în lateral, cel stâng fiind sensibil mai mare decât cel drept. Corpul este plat, cu talia subțiată, oval în secțiune, ușor aplecat în față. Sânii sunt reprezentați prin mici conuri ieșite în relief, trase din pasta corpului. Sânul stâng nu s-a păstrat. Corpul se lățește în zona șoldurilor, având aspectul general de clepsidră. Abdomenul nu este umflat. Șoldurile sunt ample, dar grațioase. Triunghiul pubian este demarcat printr-un triunghi incizat superficial. Picioarele sunt unite pe ambele suprafețe. În zona genunchilor picioarele se arcuiesc ca flexate în față, formând talpă conică comună, fără detalii anatomice, cu excepția unei mici linii incizate superficial în partea frontală a picioarelor. Piesa prezintă decor incizat în jurul gâtului, cu unealtă ascuțită. La baza gâtului a fost reprezentat un colier complex, format din șnur transversal cu mai multe accesorii atârnate între sâni, reprezentate prin linii scurte verticale. Piesa prezintă urme de angobă albă. Statueta a fost modelată din pastă fină, cu nisip fin. Arsă oxidant, culoare cărămizie.
Proveniență: Dumeni-Dealul Coropcaru, comuna George Enescu. Descoperire de la suprafața terenului, colectivul de cercetare al repertoriului arheologic al județului Botoșani, 1978. Încadrare: Cucuteni B. Număr inventar: 18590. Dimensiuni: înălțimea păstrată-77 mm; lățime șolduri-17 mm; grosime șolduri-12 mm.
Bibliografie: Maria Diaconescu, Plastica antropomorfă cucuteniană din colecțiile muzeelor din județul Botoşani, în Hierasus XI; 2001, p. 29, planșa 9/1; Senica Țurcanu, Podoabe pentru gât reprezentate pe statuetele antropomorfe ale complexului cultural Cucuteni –Tripolie, Cercetări Istorice XXVII-XXIX (2008-2010), Iaşi, 2011, p. 35, fig. 12/4.

#MuzeulJudeteanBotosani #PiesaZilei #Dumeni #statueta #antropomorfa #feminina #PlasticaAntropomorfa

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

7. În 2019 am început un nou șantier arheologic, la Topolița, la 6 km față de Târgu Neamț.

Și în fiecare an am lucrat doar cu tineri, cu adolescenți din Târgu Neamț și din localitățile învecinate. Au venit și studenți care au deslușit cu noi din tainele arheologiei.
Chiar dacă munca de pe șantierul arheologic nu e deloc ușoară, rezultatele compensează. După câte o etapă a muncii noastre, facem câte o mică ședință pe marginea săpăturii, așa cum se vede și în imaginea de mai jos.
Am învățat de la profesorii mei, și de la colegi buni profesioniști, că o săpătură trebuie să fie îngrijită și să arate frumos. Poate nu ne reușește mereu, dar ne străduim.
Voi ați fost vreodată pe un șantier arheologic?

#archaeology #prehistory #excavation #Neamț #Precucuteni

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. Depuneri funerare dacice

Din păcate în zonă nu a fost semnal bun pentru transmisie live. A încercat unul dintre colegi ce părea să stea mai bine cu recepția datelor, dar nu s-a reușit menținerea live-ului.
Încă nu știm în detaliu totalul inventarului, unele piese fiind foarte fragile au fost prelevate în calup cu sol cu tot.
Multumiri echipei de arheologi!
Mulțumiri deasemenea pentru suport colegului Slavescu Dan, colegilor de la asociațiile "Wallachia" si "Pro Detectie"! Fără sprijinul acestora nu s-ar fi reușit finalizarea cercetării până la apusul soarelui.
În mare cam acestea au fost:
1. Sică de dimensiuni mari ce prezintă desene în relief și vârf teșit.
2. Vârf de lance.
3. Alt vârf de lance.
4. Pumnal tip sică de dimensiuni mici cu desene reliefate.
5. Vas ceramic cu partea torții atinsă de plug. Prelevat întreg cu tot cu conținut. Probabil cenușa războinicului.
6. Posibil o pafta bronz, triunghiulară, foarte fragilă, pare topită în timpul incinerării. Dimensiune cca 10 cm.
6. Fragment de sticlă aflat sub piesa 6.
7. Fragmente de oseminte, cărbune.

Sursa informațiilor Detectoare De Metale.

9. Mormânt de războinic dac, cu un inventar impresionant, săpat azi de arheologi.

Context.
În urmă cu câteva zile, descoperitorii Florin Băsceanu si Adrian Codoban, membri ai Asociațiilor Wallachia și ProDetectie, au anunțat autoritățile despre descoperirea unei frumoase sici dacice, sub care se evidențiau și alte arme, pe care, lăudabil, le-au lăsat neatinse pentru a putea fi cercetate ulterior.
Ziua mult așteptată.
În cursul zilei de azi, la invitația descoperitorilor, Asociația Dacia Crisius a fost prezentă la cercetarea mormântului de către arheologi și a asigurat documentarea săpăturii prin cadre video realizate din dronă si fotografierea profesională a pieselor si a procesului cercetării.
O primă concluzie la rece este că ne-am aflat in fața unui mormânt de incinerație al unui războinic dac, un membru al elitei societății de acum mai bine de 2000 de ani. Conform ritualurilor dacice, după arderea pe rugul funerar, rămășițele defunctului erau depuse într-o groapă, cum vedem și în inventarul mormântului din cazul nostru, care conține:
•O sică (pumnal curb) specific dacică, pe care se pot observa decoruri
•Un cuțit curb, tot specific, la fel, cu decorații incizate
•Două vârfuri de lance cu nervurile bine evidențiate
•O posibilă pafta (cataramă) din bronz
•O ulcică (vas ceramic) cu toartă, care conține urme de oase si cenușă, provenind cel mai probabil de la războinicul incinerat
•O bucată de sticlă
Este o descoperire extraordinară, care a salvat piesele de la distrugerea prin ararea cu plugul, care nu numai că îmbogățește patrimoniul național, ci și informațiile pentru înțelegerea fenomenului funerar practicat de daci, iar, totodată, cel mai important aspect este că a pus laolaltă detectoriștii responsabili și specialiștii de bună credință pentru a conlucra înspre împlinirea dezideratelor mai sus menționate.
Felicităm încă o dată descoperitorii și mulțumim doamnei arheolog Ana Ilie de la Complexul Muzeal Târgoviște pentru pasiunea si profesionalismul de care a dat dovadă în salvarea pieselor si documentarea săpăturii!
Sperăm ca acest eveniment să fie încă o piatră pusă pe temelia exemplelor de bune practici care să ne definească viitorul.

Sursa informațiilor Asociatia Dacia Crisius.

10. Un maghiar mutat la Sibiu a descoperit artefacte dacice de 2200 de ani și unelte de bronz de peste 3000 de ani

11. Din fericire, mormântul a avut șansa să fie descoperit de un om care a înțeles ce a găsit și a înțeles asta înainte de a scoate armele din pământ.

Din fericire, mormântul a avut șansa să fie descoperit de un om care a înțeles ce a găsit și a înțeles asta înainte de a scoate armele din pământ. O fi contribuit la treaba asta și faptul că astăzi pumnalele aristocrației dacice, despre care arme și aristocrație am tot scris, sunt (mai) bine cunoscute în mediile profane decât în alți ani?
Din nefericire, deși mai sunt cazuri în care colaborarea cu specialiștii a dus la salvarea contextului arheologic, practica în sine nu este foarte comună sau răspândită.
S-a zvonit întâi că, undeva în pustia Bărăganului, cineva a descoperit un mormânt dacic cu ajutorul unui detector de metale. Limba română, deși vie și zglobie, nu are un cuvânt concis și acoperitor pentru activitatea asta. Pentru că unii o practică pentru bani sau pentru mirajul aurului, li s-a spus „căutători de comori”, pentru că alții o practică cu finețea unui ghiolban, li s-a spus peiorativ „tractoriști”. Evident cu trimitere la breasla asta, altminteri onorabilă, din perioada mecanizării agriculturii, când alfabetizarea redusă a unor săteni alcoolici a generat metehne grele cu reminiscențe până astăzi.
Și, pentru că între extremele astea mai există un nucleu aproape profesionalizat, capabil de conceptualizare și animat de fiorul pasiunii pentru istorie, li s-a spus simplu și cumva neutru „detectoriști”.
Deși mai mereu defazată, lumea academică va trebui, volens-nolens, să ia act de realitate și să forțeze la un moment dat legiuitorul spre o atentă și corectă reglementare a fenomenului detecției metalelor. Care are patinajele lui, despre care aflăm adesea din lectura cataloagelor de licitații a antichităților de pe la casele cu ștaif din Occident.
Se fac demersuri, dar și arheologii implicați sunt puțini, iar ecoul vocii lor se lovește mereu de opacitatea sistemului.
Așadar, undeva în pustia geților, unui pasionat al acestui hobby i-a țiuit aparatura și la o privire atentă omul și-a dat seama ce a găsit. A acoperit la loc ce găsise și a început demersurile rapide de înștiințare a factorilor decidenți. Ceea ce e întotdeauna bine și la fel de întotdeauna șansele să decurgă prost sunt mari. Proximitatea unui sat de amatori de fer nu ajuta deloc, posibilitatea de a se lansa o discuire a terenului era și ea mare, iar șansa de a găsi un arheolog dispus să vină la dracu-n praznic pe vreme rea era comparabilă cu cinstea lui ION, inteligența superficială de la guvern.
Întreaga poveste are în interior niște paroxisme, un mecanism intern care, dacă ar fi transpus în tehnică fizică, ne-ar face capabili să construim nave spațiale cu Ion computer de bord.
Prima pârghie mișcată a fost conectarea evenimentului cu sistemul. Când ai de-a face cu sistemul, prima regulă este că „nu se poate”. Probabil însă că vizibila pe cer threesome a Lunii cu Jupiter și Venus a avut sens, căci dacul mort a avut șansa ca în zonă să existe un profesionist al meseriei de arheolog aflat la post. Și care a sărit peste „nu se poate” și a făcut să se poată. Mișcând acte, protocoale, oameni, dând telefoane, negociind și controlând situația. Că și dacul ăla s-a găsit să-și pună mormântul pe granița dintre județe și astfel să dea naștere la dubii și neclarități. Conectarea inter-instituțională a fost și ea o provocare, că trăim în România.
Apoi, a doua chestie a fost conectarea arheologului cu detectoristul. Nu este pentru nimeni nici un secret animozitatea reciprocă, forjată în ani lungi de experiențe triste și la fel de reciproce. Dar aici s-a făcut.
„Âmi” pare rău la domnii detectoriști, dar nu puteți avea fiecare arheologul lui. Sunteți prea mulți. Și să găsești unul și specializat pe ce ai găsit tu e chiar noroc chior. Că nu-s de un microbuz în toată țara, iar multe județe n-au nici de gust, necum să le ajungă.
Introducerea asta are menirea de a vă arăta travaliul unei descoperiri de maximă importanță pentru epoca dacică. Complexul arheologic în discuție este o raritate pe toate coordonatele lui. Ultima descoperire de acest fel, respectiv intactă și prelevată profesionist, mormintele de la Hunedoara, au vreo două decenii de la publicare. Ar mai fi una relativ similară, la Desa (Dolj), dar care zace nepublicată din motive necunoscute, dar frecvente în peisajul arheologic românesc.
Apoi, inventarul arheologic conținut este și el de excepție. Un splendid pumnal de tip sica, două lănci, un cuțit, un vas ceramic, o piesă de bronz (cataramă sau mai sigur o pafta), resturi osteologice consistente și o piesă vitrificată (dacă nu cumva e o bucată de sticlă). Personajul incinerat n-a fost un fitecine.
Locul descoperirii aduce și el date noi, căci este oarecum excentric față de zonele cu densitate mare a acestor descoperiri, respectiv Oltenia și Transilvania. Fără a fi neapărat singular - Popești sau Radovanu sunt în același peisaj - este totuși o extensie spre geți a fenomenului cultural, militar și politic care a stat la baza fondării Regatului dac, treabă la care elitele geților au pus umărul cu voioșie. Astfel că deși privim punctul ca o extremitate estică, el ar putea fi la fel de bine un loc getic de vest. Detalii și ipoteze, deocamdată.
Și, pentru a închide cercul, revin asupra conduitei descoperitorului și a capacitării sistemului de a reacționa la astfel de evenimente care, iată, au dus la conservarea contextului, la prelevarea profesionistă a inventarului și, sperând că nu se opresc lucrurile aici, la restaurarea și expunerea pieselor, precum și la publicarea concluziilor.
Un traseu arareori complet în ansamblul românesc al stării de fapt, când lucrurile au natural tendința de a merge prost și în alte direcții, fiecare participant având mai degrabă rolul de a deraia și pune piedici, decât de a contribui sănătos la poveste.
Acest caz este unul emblematic în ce privește relația dintre istorie și noi, dintre societate și propria moștenire culturală, dintre amatori și profesioniști?
Poate fi un caz-școală în raport cu realitatea de dincolo de comorile visate de unii și exclusivitatea clamată de către ceilalți?
Poate fi descoperirea de la Letca Veche (și celelalte de acest fel, vezi mormântul de la Snagov, cel de la Bălănești (Gorj) sau descoperirile de tezaure monetare din județul Alba) pusă la baza unui cod de bune practici valabil, corect și sincer asumat egal de practicanții acestui hobby și de arheologi (nici unii, nici alții coagulați în asociații profesionale la nivel național, reciproc recunoscute încă!)?
Este acest episod încă o dovadă că se poate și altfel decât scormonind ca disperații?
Este dovada că sistemul trebuie rapid ajustat și reformat în consens cu realitatea de dincolo de termopane?
Aș putea să vă răspund eu, dar va trebui să o faceți voi, fiecare cu fiecare, pentru că numai un sistem poate forța alt sistem să se miște.
Până găsiți răspunsurile sau măcar forța de a participa la masa critică necesară mișcării lucrurilor, eu rămân să mă bucur de această frumoasă descoperire care contribuie consistent la imaginea pe care o avem despre faimoșii deja seniori ai războiului, daci de neam.
O imagine despre care pot spune că încă nu-i știm reala întindere și complexitate, dar despre care ne vorbește câte puțin fiecare descoperire de acest fel. Și sunt tot mai multe.
Și vă mai spun că acești războinici au zguduit și zidit lumea aia a lor prin număr, putere și felul lor de a fi.
Când vă mai lăudați cu strămoșii aceștia, priviți-vă întâi în oglindă.

Sursa informațiilor Cătălin Borangic.

12. Sarcofagul scos bucăți cu excavatorul în cimitirul din Alba Iulia a fost recuperat de arheologi și dus la muzeu

49. Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2023 - VIDEO Partea III

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

duminică, 2 aprilie 2023

Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2023 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu