Expoziția "Cule - instanțe reale și instanțe fictive" este găzduită de către Centrul de Cultură “Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, în galeria Foișor. Deschiderea expoziției va avea loc sâmbătă, 04 februarie 2023, ora 14:00. Expoziția va rămâne deschisă publicului până pe data de 26 februarie, putând fi vizitată de marți până duminică, între orele 09-00 și 17:00.
[CÚLĂ, cule, s. f. 1. Clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare). 2. (Înv.) Turn circular; cupolă, boltă. Turn boltit în palatul domnesc (...) 4. (Înv.) Conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii. – Din tc. kula. Cf. bg., scr. kula.]
Expoziția "Cule - instanțe reale și instanțe fictive" reunește 3 proiecte realizate de către 4 artiști care lucrează cu medii diferite. Aceștia au surprins cu mare grijă măreția și degradarea acestor construcții misterioase care încă se mai găsesc, părăsite în vârfuri de dealuri sau îngrijite și integrate în ansambluri muzeale.
Dragoș Andreescu este graphic designer de meserie, fotograf și explorator de patrimoniu în restul timpului. A avut ocazia să observe schimbările survenite asupra culelor, dar și a altor monumente din Oltenia pe parcursul mai multor ani. În desele lui peregrinări de cercetare și explorare le-a fotografiat și ni le-a împărtășit pe paginile "Monumentalist". Daria Frunză este o tânără absolventă de Arhitectură, pasionată de patrimoniu, interesată și implicată activ în acțiuni de salvare a acestuia. În 2019 a reușit să picteze, direct de la fața locului, în aer liber, 20 de cule. Acestea au fost reunite într-o expoziție personală de pictură pe hârtie manuală, numită simplu "Cule", expoziția fiind prezentată la București și Craiova. Laurențiu Angheluță este cercetător științific în domeniul patrimoniului, artist 3D și programator web. În 2022 s-a apucat să imagineze și să reconstruiască virtual interiorul culei Cioabă-Chintescu din satul Șiacu, comuna Slivilești, județul Gorj. Cu ajutorul lui Alexandru Popovici (Graphic Software Engineer) va dezvolta o aplicație web interactivă.
Parteneri: Centrul de Cultură “Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului”, Luthonium, Monumentalist, Vault CG Parteneri media: Agerpres, EvenimenteMuzeale.ro, Amos News, Radio România Cultural, Timpul, TrinitasTV, Modernism, Onlinegallery.ro, Propagarta, Radio Trinitas, Roportal Co-finanțator: AFCN - Administrația Fondului Cultural Național Sponsor: The Beer Institute Expoziția "Cule - instanțe reale și instanțe fictive" face parte din proiectul "Muzeul Invizibil", proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Vă prezentăm astăzi câteva foto-documente din expoziția permanentă a Muzeului Civilizației Urbane a Brașovului, muzeu reprezentativ pentru activitatea comercială a celui mai important oraș al Transilvaniei. În trecut, pentru orice marfă adusă în târgul din Piaţa Sfatului, negustorii trebuiau să plătească ”vigesima”, o taxă reprezentând a 20-a parte (adică 5%) din valoarea mărfii. Mărfurile adunate la vama oraşului Brașov (pe fosta Uliţa Vămii, azi Mureşenilor nr.12), prin aplicarea taxei de târg, numită “vigesima”, erau vândute periodic cetăţenilor oraşului la licitaţie, iar banii obţinuţi intrau în bugetul local. Documentul prezintă socoteala “mărfurilor turceşti” vândute la vama din Braşov în anul 1543, în “lunea dinainte de Carnaval, în ziua de Sfânta Agneta”: 272 baloturi de bogasie, 126 baloturi de domoslie (tot ţesătură), 36 ştergare albastre, 10 năframe mari, 40 năframe mici, 4 perechi de cisme, 2 baloturi de stofe vărgate, 3 baloturi de stofe cu fire de mătase, brâie, brâie turceşti femeieşti, un chintal de piper (care s-a vândut cu 50 de florini, adică salariul pe un an al rectorului şcolii!). Statutul oraşului Braşov din anul 1673 prevedea o serie de reglementări privind modul de desfăşurare a comerţului în târgul din Piaţa Sfatului şi atribuţiile judelui târgului. Acestea au fost introduse în Protocolul judelui târgului: “Articole despre cumpărări şi vânzări şi despre cum trebuie să se poarte judele târgului din acest oraş şi îndeosebi în târg, cu articole din 6 martie anul 1577 care au fost hotărâte de cinstitul şi înţeleptul Magistrat şi lăudabilul Centumvirat de aici din Braşov şi din nou au fost aprobate în toate punctele în a treia zi a lunii ianuarie anul 1673 în Sfatul public al oraşului de către prea înţeleptul Senat şi lăudabilul Centumvirat. Art. I. Domnul vilic să aleagă ca jude al târgului un cetăţean cinstit al oraşului”.
O vizită la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului vă va dezvălui și alte detalii interesante despre activitatea comercială desfășurată odinioară în Brașov.
Hyperion este unul dintre cele mai ciudați sateliți naturali, observați de aproape de o sondă spațială, fiind unul dintre sateliții lui Saturn. Fiind o lună cu dimensiuni relativ mici, nu are o formă elipsoidală. De fapt, este al doilea cel mai mare satelit, după Proteus, satelit a lui Neptun, care prezintă o formă neregulată. O posibilă explicație pentru forma neregulată este că Hyperion se prezintă ca un fragment dintr-un corp mai mare care a fost spart de un impact puternic în trecutul îndepărtat. Hyperion are corp ciudat, cu aspect spongios, cu cratere ascuțite și adânci care sclipesc pe suprafața acestuia, după cum a arătat sonda Voyager prin imaginile captate de camerele sale. Fotografiile despre Hyperion făcute de nava spațială Cassini în septembrie, 2005 schimbă pentru totdeauna înțelegerea noastră despre această lume nouă. Aceste imagini arată o suprafață punctată cu cratere și modificată de un proces, încă neînțeles, pentru a crea un ciudat aspect „spongios” spre deosebire de suprafața oricărei alte luni Saturn. O imagine color dezvăluie detalii clare și variații de culoare pe suprafața ciudată care ar putea reprezenta diferențe în compoziția materialelor. Oamenii de știință atribuie acest aspect neobișnuit, asemănător cu un burete, al lui Hyperion, faptului că are o densitate neobișnuit de scăzută pentru un astfel de corp, iar această caracteristică l-ar face pe Hyperion destul de poros. Cum și-a primit satelitul numele? Astronomul John Herschel a sugerat ca numele lunilor planetei Saturn să fie asociate cu numele fraților și surorilor zeului Saturn. Hyperion provine din limba greacă care înseamnă „cel ce merge înainte”.
Muzeul Judeţean Teleorman, instituţie de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Judeţean Teleorman, vă invită miercuri, 1 februarie a.c., ora 11.00, la deschiderea Exponatului Lunii Februarie. Pentru perioada 1 – 28 februarie 2023, Muzeul Judeţean Teleorman propune publicului vizitator un obiect ce face parte din patrimoniul instituției noastre. Este vorba de o „Oală pentru lapte” . Oala pentru prins lapte pe care o prezentăm a fost realizată din lut modelat la roată și ars în cuptor, pe la jumătatea secolului trecut, cel mai probabil, de către un meșter olar din vechiul centru de ceramică Coșești din județul Argeș. Este o piesă de formă ovală cu înălțimea de 20 cm, diametrul bazei de 14 cm, diametrul gurii de 19 cm și diametrul maxim de 23 cm. Are gâtul larg și două toarte ce unesc buza evazată a vasului cu zona diametrului maxim. Partea superioară a exteriorului prezintă un decor geometric și floral compus din câte două romburi ce au înscrise câte trei flori, colțurile corespunzătoare diagonalelor lungi ale romburilor terminându-se fiecare cu câte două spirale. Acest decor este încadrat de o linie albă, punctată, în partea de sus, imediat sub buza vasului, și de una vălurită, tot albă, în partea de diametru maxim, păstrată însă parțial. Decorul geometric a fost realizat folosindu-se culorile alb și roșu, în timp ce pentru cel floral pe lângă alb și roșu s-au utilizat și culorile bleu și verde. Oala este smălțuită total pe interior și parțial pe exterior, mai exact în partea superioară, deci doar în zona decorului. Această oală pentru lapte a intrat în patrimoniul muzeului printr-o donație, donatorul spunându-ne că a moștenit obiectul de la părinții soției, originari din comuna Piatra. La Piatra este bine cunoscut faptul că se ținea un renumit târg încă din vechime, târg în care erau prezenți, cu siguranță, și meșteri olari.
Se compune din două fibule fragmentatre şi trei cercei cu pandantive poliedrice, ornamentate cu granate. Purtate în pereche, câte una pe fiecare umăr, fibulele – un fel de broşe – din inventarul funerar de la Velţ, ilustrează un port feminin, atribuit neamurilor germanice. Cerceii cu pandantiv poliedric reprezintă, în schimb o apariţie extrem de frecventă atât în Imperiul Roman, cât şi în afara frontierelor acestuia. Aceste piese deosebite pot fi admirate în expoziția noastră permanentă "Tezaurul Istoric".
LAMPĂ (OPAIȚ) În expoziția de arheologie a Muzeului Județean Olt se păstrează un opaiț rar, descoperit la Acidava (Dacia Inferior / Enoșești - Piatra Olt, jud. Olt) în anul 1999. Corpul este rotund, discul este concav, baza este plată și este prevăzut cu trei ciocuri, cu orificii de ardere relativ înguste; culoare cărămizie; lipsește toarta. Restaurare: Ion Marinică. Dimensiuni: L = 81,6 mm; l = 84,5 mm; H = 30,7 mm. Context: Acidava 1999, S V, c. 9, -0,60 m. Datare: prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr. Vă invităm să vizitați Muzeul Județean Olt, pentru a afla istoria unor obiecte interesante, din mai multe epoci istorice, descoperite pe teritoriul județului. Florin Ciulavu - arheolog
THE OBJECT OF THE WEEK LAMP In the archeology exhibition of the Olt County Museum, a rare lamp is preserved, discovered in Acidava (Lower Dacia / Enoșești - Piatra Olt town, Olt county, Romania) in 1999. The body is circular, the disk is concave, the base is flat and it is equipped with three short beaks, with relatively narrow combustion holes; brick-red color; the handle is missing. Restoration: Ion Marinică. Dimensions: L = 81.6 mm; W = 84.5 mm; H = 30.7 mm. Archaeological context: Acidava 1999, section V, square 9, -0,60 m. Dating: the first half of the 3rd century AD. We invite you to visit the Olt County Museum to find out the history of some interesting objects from several historical periods, discovered on the territory of the county. Florin Ciulavu - archaeologist
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
In addition to the two commemorative 2-euro coins dedicated to the "150th Anniversary of the death of Alessandro Manzoni" and "V Centenary of the death of Pietro Perugino" that we already saw in a previous entry, today I leave you with the Vatican Numismatic Program of 2023, where all the coin issues that will be made available to collectors during this year appear.
COINS
Coin card 2023 50 cent coin Coin card 2023 1 euro coin Euros series version BU 2023 Euros series version BU 2023 special edition with bimetallic coin of 5 euros «Centenary of the Birth of Don Lorenzo Milani» Euros series Proof version with silver coin of 20 Euros “Pope Francisco Year MMXXIII” Euros Series Proof version with a gold coin of 50 Euros “Pope Francisco Year MMXXIII” 20 euro copper coin (BU and Proof version) “Art and Faith: The Creation of Man” Color silver coin of 25 Euros «Easter of Resurrection» Bimetallic 2 Euro Commemorative Coin «150th Anniversary of the Death of Alessandro Manzoni» (BU and Proof version) Bimetallic 2 Euro Commemorative Coin «5th Centenary of the Death of Pietro Perugino» (BU and Proof version) 25 euro colored silver coin «150th Anniversary of the death of Alessandro Manzoni» 25 euro colored silver coin «5th Centenary of the Death of Pietro Perugino» 25 euro colored silver coin “Santa Navidad” Bimetallic 5 euro coin (Proof version) «Centenary of the death of Don Lorenzo Milani» 10 euro gold coin “Baptism – Year MMXXIII” 100 euro gold coin «Declarations of the Second Vatican Council – Nostra Aetate» 5 euro silver coin (Proof version with gold) “The Twelve Apostles: Saint John” 10 euro silver coin (Proof version with gold) “The Twelve Apostles: San Giacomo Maggiore” Extraordinary silver coin 10 Euros (Proof Version with gold) “Benedict XVI” 20 euro gold coin «200th Anniversary of the death of Pope Pius VII» 50 euro gold coin «400th Anniversary of the death of Pope Gregory XV» 200 euro gold coin «Towards the Holy Year of 2025» 10 euro silver and copper coin “Holy Year 2025 – Pilgrims of Hope – Indulgence” 10 euro silver and copper coin “Holy Year 2025 – Pilgrims of Hope – Solidarity”
PHILATELIC-NUMISMATIC PRODUCTS
About Numismatic 2023 “150th Anniversary of the death of Alessandro Manzoni” On Numismatic 2023 “V Centenary of the death of Pietro Perugino” Stamp & coin card 2023
ANNUAL VOLUMES
Numismatic Volume IX Commemorative Numismatic Volume VII 2022
Important
To be able to buy directly from the Vatican, you must be a subscriber. They have a waiting list, but you can write to them regularly until you get it to the following email: order.cfn.economia@scv.v
Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.
The Slovak Mint, Mincovňa Kremnica, issued on January 27 a 10-euro silver collector's coin dedicated to the poet Krista Bendová on the centenary of her birth.
Krista Bendová (1923 – 1988) was the author of humorous children's poetry and prose that offered a child's vision of the world. She is one of the most prominent post-war Slovak authors of children's literature. Despite displaying a certain divergence of values, her works have a timeless quality that has ensured they continue to be reprinted and translated into many languages. Humor and fantasy gradually became the dominant characteristics of her work. Bendová draws themes from the children's daily lives, and the child hero becomes the channel and measure of her lyrical narrative. Bendová's iconic books Bola raz jedna trieda ("Once upon a time there was a classroom") and Opice z našej police ("The monkeys on our bookshelf"), along with a series of children's stories starring the character "Osmijanko".
The reverse of the coin shows a portrait of Krista Bendová and an open book in the left background with part of her face on the right page. The drawing on the left page refers to Bendová's book Bola raz jedna trya ('Once upon a time there was a class'). Inscribed on the bottom edge are the author's name 'KRISTA BENDOVÁ' and the dates of her birth and death '1923–1988'. Beneath the book is a stylized letter 'N', referring to the surname of the reverse designer Štefan Novotný, and the mintmark of the Kremnica Mint (Mincovňa Kremnica), consisting of the letters 'MK' placed between two dies.
The obverse design references the title of one of Krista Bendová's books, Opice z našej police ('Monkeys on our bookshelf'), which depicts three monkeys on or in front of three bookshelves. On the bottom left of the design is the coat of arms of Slovakia, and on the right side are the coin denomination '10' and the currency 'EURO', one on top of the other. The name of the issuing country 'SLOVENSKO' and the year of issue '2023' are inscribed on the upper edge. The stylized initials 'KL' appear in the center of the design, referring to the obverse designer Karol Ličko.
Facts about the currency
Designer: Karol Ličko (front)/ Štefan Novotný (back) Metal: 900 silver Weight: 18g Diameter: 34mm Country: Slovakia Mint: Mincovňa Kremnica Tape recorder: dalibor schmidt Emission volume: 2,800 BU / 6,300 Proof
Cum a ajuns localitatea cu peste 600 de suflete, școală cu internat, sfat și cămin cultural, satul fantomă de astăzi, aflați de la un martor ocular, domnul Nicolae Pandea, în materialul de mai jos!
Există în Alba un sat, cu mai mulți Hristoși pe la răspântii decât fumuri, ba chiar mai mulți și decât suflete rămase să le aprindă pe cele din urmă. La 30 de minute de mers pe jos de prima boltă, de primul metru de asfalt pe care nu l-au mirosit niciodată pe ulițele odinioară animate de sute de locuitori, își duc astăzi traiul, greul și credința, care cum știe, 18 oameni, atât! Dintre ei, vreo doi, care n-au împlinit încă 70-80 de ani, sunt trecuți la categoria tineret. Și să nu vă imaginați că m-am aburcat pe cine știe ce munți și coclauri ca să-i găsesc. Nici vorbă! Îi despart doar 64 de kilometri de Alba Iulia, dar sunt bine ascunși între dealurile Târnavelor, acoperite de vii și pâlcuri de pădure. De la ea, de la pădurea de fagi, și-a primit și locul numele de Făget, și să tot fie 727 de ani de la prima atestare documentară, după cum m-a lămurit arheologul locului, Gligor Adrian Borza...
Multă vreme, locul de proveniență a blocurilor de piatră folosite de daci pentru construcția cetăților din Munții Orăștiei a fost una dintre chestiunile neclarificate. Abia către finalul secolului XX, mai precis în 1995 au fost publicate primele analize petrografice ce demonstrau fără echivoc că, pentru ridicarea cetăților din Munții Orăștiei a fost folosit calcar din cariera de la Măgura Călanului.
1. Ce interesant ar fi să putem ști mai multe despre hainele pe care le purtau cei din preistorie.
Unele dintre ,,ținute" erau realizate cu siguranță din țesături, iar altele erau confecționate din piei și blănuri de animale. Din păcate, pentru zona noastră nu prea cunoaștem elemente vestimentare preistorice care să se fi păstrat, dar avem urme indirecte. Mă refer aici la uneltele folosite pentru prelucrarea fibrelor naturale și a pieilor de animale. Multe dintre aceste unelte erau realizate din lut, lemn și os. Pentru epoca bronzului, spre exemplu, se cunosc o serie de artefacte folosite la prelucrarea pieilor de animale, despre care puteți găsi informații aici: https://www.academia.edu/80675260 https://www.academia.edu/88919030
Strada de lemn identificată pe strada Gabroveni, lângă zidul Curţii Domneşti
Strada de lemn identificată pe strada Gabroveni, lângă zidul Curţii Domneşti
Strada de lemn identificată pe strada Smârdan,nr. 30.
Strada de lemn identificată pe strada Smârdan,nr. 30.
Planul străzii de lemn identificată pe strada Smârdan,nr. 30.
În cadrul cercetărilor arheologice din Centrul Istoric al Bucureștiului au fost descoperite porțiuni importante ale străzilor de lemn, segmente din aceasta fiind identificate pe multe dintre străzile pe care s-au făcut cercetări. Însă în anumite zone de pe străzile Lipscani, Smârdan şi Gabroveni, au fost dezvelite porțiuni mai solide ale „podurilor" de lemn, care au permis obținerea unor informații legate sistemul de amenajare a străzilor în perioada secolelor XVI-XVIII. În dreptul Hanului Greci de pe Lipscani, strada de lemn a fost dezvelită pe toată lungimea hanului. Din punct de vedre constructiv s-a observat că aceasta era amenajată într-un strat de pământ negru lutos (datorat apelor pluviale şi menajere scurse), peste care erau puse bârne lungi, așezate conform axului străzii. Peste acestea erau fixate scânduri puse perpendicular pe axul străzii. În unele porțiuni au fost observate chiar mai multe nivele de refacere a structurii străzii. Pe strada Gabroveni au fost identificate alte porțiuni aparținând „podului de lemn" din scânduri susținute de bârne, dispuse paralel cu axul străzii. Scândurile erau fixate prin cuie din lemn, cu diametrul de cca. 3 cm. Pe marginea podirii, în unele locuri, au fost observați pari. Suprapunerea pe mai multe nivele de podire a străzii, separate de straturi de pământ negru lutos, reprezintă nivele de refacere a „carosabilului" şi dovedesc o îndelungată folosire a acestei străzi. Despre strada Smârdan aflăm că era podită cu lemn în cursul secolului al XVIII–lea, ca şi celelalte ulițe din jurul Curții Domnești, după cum reiese din planurile ofițerului Ferdinand Ernst şi ale baronului Franz Purcel, din 1789–1791. Pe aceste planuri nu apar numele tuturor străzilor, dar cele amenajate cu bârne de lemn sunt hașurate. De altfel, cercetările arheologice din dreptul nr. 30, au scos la iveală, pe o lungime de 15 m, patru tronsoane ale „podului de lemn", amenajat cu bârne dispuse pe axul lung al străzii şi scânduri dispuse perpendicular pe axul străzii. Unul dintre tronsoane a putut fi datat în sec. al XVIII-lea, deasupra ultimului nivel al bârnelor din lemn, fiind descoperit, în pământul negru corespunzător străzii, o monedă emisă la Sadagura (1771-1774). Podirea cu lemn a străzilor este însă în mod clar mai veche decât secolul XVIII, dovadă stând însemnările juristul parizian Pierre Lescalopier, care în anul 1574 consemna faptul că „orașul e podit cu trunchiuri de copaci”. Abia începând cu anul 1823, la propunerea făcută de Josef Hartl, arhitectul oraşului, strada Smârdan se numără printre primele pavate cu caldarâm. Pe 6 iulie 1826 marii boieri arată că este nevoie urgentă să fie mutate „o prăvălioară cu olane şi o casă învelită cu paie”, pentru a se putea face o bună aliniere a caldarâmului de piatră. Dr. Elena Gavrilă, arheolog Biroul Istorie Veche și Medievală, secția Istorie #MMB
3. Lucrările de infrastructură desfășurate în județul Neamț sunt și prilej pentru cercetarea unor situri arheologice.
Dintr-o așezare cercetată în 2021 pe teritoriul satului Săcălușești provin o serie de vestigii arheologice specifice epocii bronzului și primei epoci a fierului. Vasul din imagine provine dintr-o groapă datată în prima epoca a fierului. Cercetarea arheologică a fost coordonată de colegul C. Preoteasa. Restaurarea vasului - Dumitru Bostan, desen - V. Diaconu.
4. Rețeaua de aducțiune a apei din Bucureștiul Fanariot: descoperiri arheologice recente
Alimentarea Bucureștiului cu apă potabilă a fost una dintre principalele preocupări edilitare ale domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Încă din primii ani de domnie a poruncit construirea unei rețele de rezervoare, conducte și cișmele care să alimenteze mănăstirile și curțile boierești cu apă de la izvoarele din nordul orașului. Conducta principală pornea de la Visteria Apelor de lângă Biserica „Izvorul Tămăduirii” Mavrogheni (aflată, la acea vreme, la marginea orașului) și străbătea Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), terminându-se la curtea domnească de pe Dealul Spirei. Un segment dintr-o astfel de conductă a fost descoperit în anul 2022, când o echipă din partea Muzeului Municipiului București a întreprins cercetări arheologice preventive în curtea Bisericii Mavrogheni, lângă parcul Kiseleff. Conducta era realizată din olane ceramice îmbinate cu ajutorul unui mortar pe bază de var amestecat cu fibre vegetale. Olanele au fost acoperite cu cărămizi și nisip, probabil pentru a le proteja de intervenții ulterioare. Judecând după localizarea și direcția de curgere a conductei, precum și după modul de realizare, am atribuit acest segment rețelei construite în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni. Această descoperire ajută la conturarea unei imagini mai clare asupra vechiului București, aducând noi date despre evoluția orașului și a infrastructurii urbane. De asemenea, confirmă existența unor segmente din rețeaua de apă ce au rămas intacte, fiind situate în zone puțin afectate de lucrări urbanistice, precum Parcul Kiseleff și curțile bisericilor. Mai multe despre aprovizionarea cu apă a Bucureștilor în sec. XVII-XIX puteți afla dintr-un articol recent publicat în revista Urbanitas și care poate fi accesat aici (pp. 27-43): http://muzeulbucurestiului.ro/urbanitas.html... Radu Nicolae, muzeograf, Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie #MMB
În cele mai multe cazuri, gropile dintr-o așezare preistorică au fost săpate cu scopul principal de a se obține o cantitate anume de argilă necesară pentru realizarea ceramicii sau construcția locuințelor/anexelor. Ulterior, multe dintre aceste gropi deveneau spații în care erau aruncate resturi menajere (oase, cenușă, cărbuni, fragmente ceramice, unelte dezafectate). Alteori, aceste gropi erau spații cu caracter ritual, iar acest fapt poate fi argumentat de inventarul și modul de dispunere a acestuia într-un astfel de complex adâncit. S-a vehiculat și ideea că unele dintre aceste gropi erau locuri de depozitare a unor resurse alimentare, situație mai greu de dovedit. În situl arheologic de la Topolița, de lângă Târgu Neamț, am descoperit în 2019 un complex interesant: o groapă săpată în perioada sec. II-I a. Chr., care suprapunea, la rândul ei, o groapă eneolitică, atribuită culturii Precucuteni, în care am găsit un fragment dintr-o statuetă feminină de dimensiuni medii.
13. Descoperire senzațională făcută de o femeie din Botoșani
Sursa: Youtube Utilizator: BotosaniNews
14. Încă o premieră arheologică pentru Neamț.
Cu sprijinul colegilor de la IFIN-Măgurele avem o datare radiocarbon (C14) pentru vestigii medievale descoperite într-o locuință din Târgu Neamț. Semințele carbonizate din acea construcție au fost analizate și s-a constatat că în vechea vatră a Neamțului avem o locuire la mijlocul sec. XIV. Promovăm județul Neamț prin cercetare.
20. SCURT ISTORIC AL LOCALITĂŢII COBADIN. DESCOPERIRI ARHEOLOGICE ȘI PRIMELE ATESTĂRI DOCUMENTARE.
Se poate considera că istoricul așezărilor umane de la Cobadin sunt legate de istoricul așezărilor dobrogene din cele mai vechi timpuri. Așezată în partea central sudică a Dobrogei, localitatea este integrată din punct de vedere arheologic, unei zone străvechi de locuire. Acest fapt este atestat de descoperirile arheologice de pe raza localității, consemnate în arhiva cIMeC (Institutul de memorie culturală), dar și de informațiile orale transmise de bătrânii satului. În arhiva cIMeC sunt specificate galerii sepulcrale romane descoperite în localitatea Cobadin în anul 1939, pe proprietatea lui Helmuth Leyer, în care au fost identificate vârfuri de suliță din silex datând din epoca neolitică. Tot pe teritoriul actual al localității au fost descoperite morminte de epocă romană, o zvastică de bronz tot din perioada romană, şi un tumul identificat de C. Schuchardt în anul1918, de epocă antică. Tot în perimetrul satului este consemnată existenţa unei aşezări de tip rural, de epocă romană, datată sec. IV a.Chr.- sec. VI p.Chr. Toate aceste descoperiri sunt confirmate sau sprijinite și de o serie de informaţii orale, culese și notate într-o scurtă schiţă monografică realizată de Luca Dumitru, profesor la școală din Cobadin (manuscris din anul 1970). Astfel, bătrânii satului povesteau că între anii 1962 - 1963 cu ocazia unor săpături într-o movilă situată în perimetrul sectorului zootehnic al CAP ului din localitate, s-au descoperit oase de om și de cal, ceea ce ar confirma înmormântare tumulară. Tot în acest perimetru, între anii 1960-1961, s-a descoperit o piatră fățuită de dimensiuni 150 X 100 X 40 cm, ceea ce s-a presupus a fi capacul unui mormânt antic. În anul 1970 cu ocazia săpăturilor pentru introducerea apei potabile s-a găsit o piatră mortuară ce redă forma umană de dimensiuni 175 X 73x 32 cm, o amforă și alte câteva obiecte. Alte mărturii sunt întrunite de vestigiile unor aşezări vechi ce se găsesc pe teritoriul arabil al localități Cobadin. În partea de est a localităţii, la circa 4 km s-au descoperit fundaţiile unor aşezări pe o suprafaţă de circa 48 ha precum și o fântână zidită cu piatră, bătrânii numesc acele ruine "kaleaere" ceea ce în limba turcă înseamnă "cetate militară". La sud de aceste vestigii la circa 3 km de Cobadin pe drumul Osmancea în anul 1939 a fost descoperită altă fântână căreia existau câteva nişe zidite în piatră ce formau un tunel sau unei ascunzători. La sud, în apropierea Silozului la circa 2 km de localitate, se găseau urmele unei vechi așezări pe care bătrânii o numeau "sarapaci-alcea" în traducere din limba turcă "Valea vinului". În sud-vestul localității la circa 3 km se găsesc vestigiile unei așezări pe care bătrânii o numesc "karadede" în traducere "pământ negru". De asemenea în nord-estul Cobadinului la circa 3 km, ruinele unei alte așezări pe care bătrânii o numesc "Azim-bei" în traducere "Așezarea beiului Azim". Tot din informaţii orale aflăm că, vechea localitate Cobadin a fost situată mai la nord, pe terenul grădinii de zarzavat a fostului CAP-ului. La sfârșitul secolului trecut localitatea a suferit o uşoară deplasare spre sud, prin aşezarea în această parte a tătarilor, germanilor și aromânilor. Având în vedere descoperirile consemnate, dar și elemente din istoria Dobrogei, se poate considera, că pe teritoriul Cobadinului trebuie să fi existat o așezare importantă de tip rural de epocă romană, dat fiind faptul că localitatea se afla la răspântia unor importante drumuri antice și anume pe drumul spre Tropaeum Traiani, ce trecea prin centrul Dobrogei, legând nordul provinciei romane, Moesia Inferior de Peninsula Balcanică și implicit de capitala Imperiului Roman. Se pare că pe aceste locuri s-au stabilit, conform uzanțelor romane, soldaţi lăsaţi la vatră, care erau împroprietăriți și deveneau cetăţeni romani, având rolul de a opri năvălirile popoarelor barbare ce puteau ameninţa Imperiul în sec. IV a.Chr. -VI p.Chr. În perioada medievală, o serie de călători străini (Ibn Battuta, Evlia Celebi) au consemnat în jurnalele lor trasee și localităti care erau învecinate cu meleagurile localităţi, dar pentru că nu au specificat numele localități avem atestări clare și nu ne rămâne decât să bănuim că au trecut şi prin această localitate. Prima atestare documentară a localității Cobadin, o găsim pe harta statului major rus tipărită în anul 1838, care consemnează printre localitățiile pustiite pe linia Mangalia - Silistra și localitatea Cobadin sub numele Kabadîn. Cel mai vechi document românesc, o hartă a unei moşii particulare care atestă numele localităţii cu numele "Copadin'", este din anul 1884. Sursa textului: Schiță Monografică Comuna Cobadin Sursa fotografiilor: Rodica-Florentina Bobirnac
Iată o mărturie de la 1904: ,,Când s’au sepat tóte temeliile de la tóte zidirile câte le face M-rea în acest period de lucru și de ani, în tóte direcțiile și în tóte locurile unde urma să se facă, beciuri, sau temelii adânci, atunci s’a descoperit pe tótă suprafața acestor sepături – urmele unei cetăți vechi, care judecată după obiectele găsite în pământ p. c. canaluri, secrie de piatră și de stejar scobite pentru morți, óse petrificate, hârburi de fier sgurit, hârburi de lut ars, instrumente de piatră, și alte multe obiecte de deosebite trebuinți și toți judecându-le după capul lor, le-au atribuit Dacilor, facêndu-și cu toții încheiere că aici a fost în vechime o cetate Dacică, a căreii – capet –era aice iară trupul se prelungește paralel pe lângă munte până pe unde este acum mahalaua Țuțuienilor, și mai sus. Tot asemenea obiecte vechi și curióse s’au găsit și încă se găsesc pe tótă laturea aceeia la tóte săpăturile care se fac pentru a canaliza apa la mori, sau la temelii de beciuri, la temelii de biserici, la sepatul vreunei fântâni, sau și la alt-fel de sepături mai adânci. Că chiar am găsit mulți oameni din târg care mi-a confirmat acest fapt, cu Cetatea Daciei" (Narcis Crețulescu, 1904). Evident, așa cum o arată unele descoperiri din deceniile 7-8 ale secolului trecut, în zona actualului spital au fost identificate doar vestigii medievale târzii și din epoca modernă. În plus, amplasamentul pe o terasă joasă a acestui loc nu indică existența unui sistem de fortificare și cu atât mai puțin a unei cetăți dacice. În imagine, un segment dintr-o conductă de lut, protejată cu piatră, specifică sec. XVIII-XIX, descoperită în zona spitalului din Târgu Neamț.
În timpul unei cercetări arheologice preventive, realizată în 2016, împreună cu colegul S. Ceaușu, în vechea vatră a Târgului Neamț, am descoperit o nouă locuință medievală, din care provine un inventar valoros. Printre piesele descoperite menționăm și un gros de argint, de la Petru I (c.1375-1391), care poate fi un foarte bun reper cronologic pentru respectiva locuință. Restaurare: O. Mircea Determinare numismatică: A. Baltag.
26. În ultimii ani, în zona Târgu Neamț au fost identificate mai multe vestigii specifice neoliticului
În ultimii ani, în zona Târgu Neamț au fost identificate mai multe vestigii specifice neoliticului, care confirmă faptul că arealul acesta a fost atractiv pentru comunitățile umane de acum 7-8 milenii. Pe de o parte pot fi amintite situri ale culturii Starcevo-Criș, iar pe de altă parte merită consemnate locuiri ale culturii Ceramicii Liniare (LBK).
28. Despre cum erau construite casele acum 6-7 mii de ani
Despre cum erau construite casele acum 6-7 mii de ani știm destul de multe lucruri, însă orice nouă descoperire aduce informații în plus. Spre exemplu, în cazul tuturor locuințelor cercetate în ultimii ani în situl arheologic de la Topolița, de lângă Târgu Neamț, am constatat că peste resturile incendiate ale vechilor construcții au fost sparte 1-2 vase de mari dimensiuni, cel mai probabil ca parte a unui ritual de abandon. Unele dintre aceste vase au fost deja restaurare și pot fi admirate în expoziția Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț, din cadrul Complexului Muzeal Național Neamț.
29. Cetățile dacice din Munții Orăștiei sunt din calcar de la Măgura Călanului
Sursa: Youtube Utilizator: TVR Timişoara
Multă vreme, locul de proveniență a blocurilor de piatră folosite de daci pentru construcția cetăților din Munții Orăștiei a fost una dintre chestiunile neclarificate. Abia către finalul secolului XX, mai precis în 1995 au fost publicate primele analize petrografice ce demonstrau fără echivoc că, pentru ridicarea cetăților din Munții Orăștiei a fost folosit calcar din cariera de la Măgura Călanului.
Turn boltit în palatul domnesc (...) 4. (Înv.) Conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii. – Din tc. kula. Cf. bg., scr. kula.]
Baritină 
Baritină (BaSO₄) - eșantion compus din cristale foarte mari de baritină galben intens, tabulare, concrescute paralel, cu un aspect deosebit
Dimensiuni: 17/12/10 cm
Proveniență: Mina Cavnic, Maramureș, România
Expunere: Bucureşti (2010); Muzeul de Mineralogie - extindere (2011); Câmpia Turzii (2015); Negreşti Oaş (2016); Tulcea (2017); Arad (2018); Expoziția temporară „Minerale și asciații minerale din România (2019- prezent)
Foto © Valentin Ganța
