Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie - Noiembrie 2021

1. Siliștea - „Popină"

Siliștea - „Popină", 12 octombrie 2021.
Cercetările continuă în noile complexe arheologice apărute după ce ne-am adâncit cu 0,20 m în mai multe secțiuni.
Echipa de cercetare:
Responsabil științific: dr. Stănică Pandrea (șef Secția Arheologie)
Membri în colectiv: conf. univ. dr. Costin Croitoru (manager interimar), Viorel Stoian (muzeograf) și Vasilică Vernescu (conservator).
Din echipa de cercetare mai fac parte: Cami Manuela Istrate (conservator), Titi Mucuță (conducător auto), Ali, Rana, Wasif și Faruq (Tancrad /Pakistan).
Foto și text: Viorel Stoian, muzeograf (Muzeul Brăilei „Carol I")

Sursa informațiilor Muzeul Brăilei "Carol I".

2. Șantierul arheologic de la Nusfalau, în căutarea mănăstirii pauline

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă - Zalău.

3. Cercetări arheologice în zona castelului Teleki din localitatea Posmuș

Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei în parteneriat cu Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud au efectuat în perioada aprilie-august o serie de cercetări arheologice în zona castelului Teleki din localitatea Posmuș, necesare în cadrul Proiectului ”Reabilitarea şi Restaurarea Castelului din localitatea Posmuş". Dacă în exteriorul castelului la intrare au fost surprinse urmele unor anexe din perioada comunistă, cercetările efectuate în zona în care se afla viitoarea centrală pentru încălzire a castelului au identificat o groapă menajeră de circa 2 m diametru, identificată la adâncimea de 1,20 m cu un bogat material ceramic: bucăți de cahle, ceramică uzuală, ceramică de lux, piese de fier etc.
Cele mai interesante descoperiri s-au făcut pe latura vestică a corpului principal al castelului, unde în urma efectuării unui șanț pentru rețeaua electrică au fost identificate urmele unor ziduri masive de piatră. Pentru a putea urmări traiectul acestora și dimensiunile lor s-a recurs la o decapare superficială a stratului superior, observându-se faptul că întreaga suprafață a fost acoperită cu un strat de lut galben, probabil în momentul dezafectării clădirilor respective. Aceste clădiri prezintă o planimetrie interesantă, ce se desfășoară pe o lungime de 18 m și lățimea de 12, grosimea zidurilor fluctuând de la 90 cm la 65 cm. Acestea prezintă cel puțin două compartimentări, dintre care una este suprapusă de drumul actual de acces în curtea castelului. Cea de a doua compartimentare este și cea mai bine conturată având dimensiunile de 8,50 x 8 m cu un zid intermediar ce o traversează. O a treia compartimentare pare a continua spre nordul zidului cetății însă zona respectivă a fost afectată de o serie de toalete publice din perioada comunistă. Funcționalitatea acestora nu este încă lămurită cert, foarte probabil sunt elemente ale unor clădiri ale castelului la care s-a renunțat ulterior și care în unele porțiuni au fost afectate de un incendiu puternic. Despre existența acestora nu există date concrete, doar supoziții. Cert este că cercetarea a identificat și o porțiune a zidului de incintă a castelului cu mai multe faze de construire, dintre care cea mai recentă se mai păstrează destul de bine pe câțiva metri. În plus din lacul dezafectat al castelului au mai fost recuperate câteva fragmente ale statuilor ce împodobeau curtea interioară a castelului. Sperăm ca cercetările arheologice să continue și anii viitori astfel încât istoria castelului de la Posmuș să ne aducă și alte surprize plăcute.
Echipa CMBN: Manager, dr. Alexandru Gavrilaș,
arheolog, dr. Radu Zăgreanu, cercetător, dr. Marin Popan, muzeograf, Adriana Stancu, desenator, Andreea Ilieș.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

4. Pe urmele tezaurului dacic de la Herina

În cadrul proiectului „Consiliul Județean promovează voluntariatul”, inițiat de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud vine cu o propunere inedită. Dacă ești pasionat de arheologie și dorești să fii voluntar o zi pe un șantier arheologic, te așteptăm la cercetarea arheologică efectuată de specialiștii noștri în localitatea Herina, comuna Galații Bistriței, în zona Tăuți, pentru a cerceta arheologic locul unde a fost găsit recent un tezaur monetar dacic. Acesta a fost descoperit cu detectorul de metale în data de 13 iunie 2021 de către Dan Abrudan și se compune din 20 de monede și o brățară de argint. Monedele sunt din argint şi reprezintă drachme emise de orașul antic Dyrrhachium, fiind emisiuni ale unor magistraţi locali și monetării. Cronologic, monedele au fost emise după a doua jumătate a secolului III a.Chr. și a doua jumătate a secolului I a.Chr. Brățara este tot din argint și se încadrează în categoria celor cu capete de șarpe, acestea fiind redate stilizat prin aplatizarea capetelor sub formă triunghiulară și incizare de linii și cercuri.
Implică-te și ajută-ne să rezolvăm una din poveștile fascinante ale zonei! Avem șansa de a verifica dacă nu mai sunt și alte piese rămase, să aflăm informații despre locul de ascundere al acestora și poate să lămurim și de ce acel loc a fost ales. Ai șansa pentru o zi să fii implicat într-o cercetare arheologică/diagnostic arheologic respectând toate prevederile legale. Pentru informații scrie-ne atât pe FB-ul muzeului, cât și pe adresa de email complexmuzealbn@yahoo.com sau contactează-ne telefonic (cercetător dr. Radu Zăgreanu, tel: 0740018928). Toate mijloacele logistice vor fi oferite de către Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud. Perioada de desfășurare: octombrie - decembrie 2021.
Manager,
Dr. Alexandru Gavrilaș

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

5. Középkori kolostor maradványaira bukkantak Szilágynagyfaluban

6. Cercetări preventive la Biserica Ortodoxă Română cu Hramul Sfânta Parascheva din Maieru

Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a efectuat în perioada iulie-august cercetări preventive la Biserica Ortodoxă Română cu Hramul Sfânta Parascheva din Maieru, necesare în cadrul proiectului ,,Conservare și restaurare Biserica Ortodoxă Română cu Hramul Sfânta Parascheva, localitatea Maieru, comuna Maieru, județul Bistrița-Năsăud''. În urma cercetărilor efectuate s-a putut constata existența unei singure faze de construcție și a unei tehnici identice de ridicare atât a pronaosului, a naosului și a absidei. S-a identificat faptul că aceasta a fost edificată pe locul unui fost cimitir existent anterior. Menționăm aici, amprentele a trei morminte de înhumație de epocă modernă, orientat est-vest, la adâncimea de 1m, care pe baza amprentei dimesiunilor lor au fost de adulți. Cel mai interesant este mormântul M2 la care la nivelul craniului s-a păstrat un vas ceramic întregibil, un ulcior de mic dimensiuni, lucru ce ne atestă existența unui rit funerar efectuat probabil pentru un personaj important al comunității, poate un cleric. La fel din mormântul M3 au fost recuperate două piese de fier ce provin de la tocul unor cizme de piele, probabil tot ale unui personaj de seamă îngropat în cimitirul respectiv. Cert este că aceste morminte au fost ulterior strămutate, lucru dovedid de grija cu care au fost luate oasele, deoarece foarte puține resturi osteologice am mai reușit să identificăm, și acestea fiind fragmente de schelet mici din zona bazinului, coastelor sau fragmente mici de craniu. Foarte interesante sunt și cele două fragmente de piatră funerară dintre care una cu litere chirilice, inscripția lor urmând a fi identificată. Sunt simple lespezi de piatră cu o sculptură primitivă care trebuie să fi provenit de la cimitirul care exista în zonă, în momentul ridicării bisericii. Echipa CMBN - Radu Zăgreanu - arheolog, Marin Popan - cercetător științific, Adriana Stancu - muzeograf, Andreea Ilieș - desenator.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

7. Frontiera romană din Dobrogea: 18. Salsovia

8. Cercetările arheologice din situri aparținând perioadei paleolitice de pe teritoriul județului Botoșani

În intervalul 18-24 octombrie au fost reluate cercetările arheologice din situri aparținând perioadei paleolitice de pe teritoriul județului Botoșani. Investigațiile de teren au avut două obiective. Cel dintâi a fost legat de identificarea surselor de materie primă litică („silex de Prut”) și de recoltarea probelor necesare pentru determinarea semnăturii lor petrografice și geochimice. Al doilea obiectiv a fost reidentificarea în teren a siturilor paleolitice de la Cotu Miculinți și Crasnaleuca. Având în vedere timpul relativ scurt și secvența stratigrafică mai redusă de la Cotu Miculinți, s-a hotărât efectuarea unui mic sondaj arheologic în acest sit, necesar pentru a stabili starea de conservare și potențialul arheologic, rezultatele fiind promițătoare.
Echipa de cercetare a vizitat Muzeul de Istorie Botoșani, având ocazia să studieze o parte dintre artefactele din colecția paleolitică. Colectivul a fost compus din Prof. Dr. Mircea Anghelinu (Universitatea Valahia din Târgoviște), Dr. Marc Händel, Dr. Michael Brandl (Institutul Arheologic Austriac din Viena), Dr. Alexandru Ciornei (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București), Dr. Adela Kovács și manager Aurel Melniciuc (Muzeul Județean Botoșani) și Drd. Cristina Cordoș (Institutul de Arheologie din Iași), reunind, de fapt, două proiecte de cercetare: Flint as Proxy for Diachronic Mobility Patterns in the Upper Palaeolithic of Northeast Romania (proiect internațional găzduit de Institutul Arheologic Austriac), respectiv Last Foragers of the Ice Age. Reassessing the Late Upper Paleolithic of Eastern Romania (PN-III-P4-ID-PCE-2020-0653, derulat în cadrul Universității Valahia din Târgoviște).

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

9. Biserica Luterană din Filitelnic

Proaspăt întorși de la Biserica Luterană din Filitelnic, arheologii Muzeului Judeţean Mureş, în colaborare cu Asociaţia Arcus, ne prezintă o parte din rezultatele obținute.
Filitelnic este un sat atestat documentar pentru prima dată în anul 1342. Cel mai important rezultat al cercetărilor a fost identificarea în partea estică a bisericii gotice actuale a unei abside semicirculare timpurii, aparţinând unei prime biserici despre care nu avem foarte multe informații. S-au cercetat trei inhumaţii, fără inventar, aparţinând cel puţin la două orizonturi de înmormântare, unul aflându-se chiar sub zidul nordic, sub intrarea sacristiei bisericii gotice. Partea nordică a actualei biserici a fost construită parţial peste o biserică veche, însă zidul nordic al acestei biserici probabil se continuă în afara bisericii actuale - ceea ce ne indică că acesta a fost construit după înhumarea respectivă. S-a cercetat şi cripta situată sub sacristie, însă din păcate aceasta fusese deja curăţată înaintea noastră, în anii 1950 sau cel târziu în 1970.
Printre numeroasele intervenții ulterioare construcţiei bisericii, de altfel documentate în anii 1580, 1655 şi 1972, enumerăm: o groapă de mari dimensiuni săpată chiar în fața altarului și alte gropi săpate pe lângă zidul sudic, respectiv gropile de fundare ale stâlpilor de susţinere a bolţii de cărămidă a absidei. Astfel, aceste intervenții moderne au modificat interiorul bisericii și au avut ca rezultat distrugerea înhumărilor timpurii și a nivelurilor de călcare, reducând semnificativ informațiile necesare cercetării arheologice.
Text și fotografii: Ünige Bencze (coordonatorul șantierului arheologic) și Ștefan Vasilache (arheolog).
Sursa foto: https://www.siebenbuerger.de/.../fel.../bilder/47117.html...
A fületelki evangélikus templomban nemrég ért véget a régészeti ásatás, amelyet a Maros Megyei Múzeum régészei az Arcus Egyesület közreműködésével végeztek.
Fületelke első írásos említése 1342-ből való. A nemrég befejezett ásatás legnagyobb eredménye egy korai félköríves apszis azonosítása a jelenlegi gótikus templom keleti oldalán. Az apszis egy eddig ismeretlen első templomhoz tartozhatott. Három temetkezést is feltártak. A melléklet nélküli sírok legalább két különböző korszakra datálhatók. Egyikük éppen a gótikus templom északi oldalon található sekrestyéjének bejárata alól került elő. A jelenlegi templom északi része egy korábbi templomot fed részlegesen, amelynek északi fala valószínűleg a mostani templom területén kívül folytatódik. Ez pedig arra enged következtetni, hogy a temetkezés utáni időszakban épült. A sekrestye alatti kriptát sajnos korábban kitakarították, valószínűleg az 1950-es, vagy legkésőbb a hetvenes években.
Az 1580-ban, 1655-ben és 1972-ben végzett és dokumentált számos utólagos beavatkozás közül a legfontosabbak: egy nagy méretű gödör éppen az oltár előtt, további gödrök a déli fal mentén, valamint az apszis téglaboltozatát tartó oszlopok alapozási gödrei. A modern kori beavatkozások megváltoztatták a templom belsejét, megsemmisítették a korai temetkezéseket és járószinteket, ezzel pedig jelentősen csökkent a régészeti kutatások számára fontos információ értéke.
Szöveg és fénykép: Bencze Ünige (a fületelki régészeti ásatás vezetője) és Ștefan Vasilache (régész)
A fénykép forrása: https://www.siebenbuerger.de/.../fel.../bilder/47117.html...

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean Mureş / Maros Megyei Múzeum.

10. Pușculiță din lut

Pușculița descoperită la Biserica Manea Brutaru

Pușculiță din timpul Imperiului Roman descoperită la Viminacium, Serbia (https://www.livius.org/.../viminaci.../viminacium-money-box/ )

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de siguranța banilor lor și de identificarea unor metode cât mai eficace de depozitare, mai ales în vremuri de insecuritate economică și în cazul unor evenimente precum invaziile sau războaiele. Locurile pot varia de la fântâni, grădini, păduri ori pivnițe însă mai tot timpul banii erau puși la adăpostul unor recipiente confecționate atât din lut cât și din metal, piele, țesături sau lemn.
Totuși, acestea nu sunt singurele evenimente care determină acumularea de bani. În zilele noastre, pușculițele sunt folosite adesea de copii pentru a-i familiariza cu noțiunea de economisire. Obiceiul nu este unul modern. Încă din epoca greco-romană erau utilizate recipiente ce pot fi identificate cu pușculițele, numite loculus, ce aveau diferite forme. La fel ca cele medievale sau contemporane, acestea aveau câte o fantă special creată pentru introducerea monedelor. Pentru a avea acces la banii strânși, recipientul trebuia spart.
O pușculiță a fost descoperită recent în urma cercetărilor arheologice desfășurate la Biserica Manea Brutaru. Pușculița poate fi datată cândva în sec. al XIX-lea și din păcate a fost spartă din vechime pentru a colecta banii strânși. Aceasta este de formă globulară (Dmax: 11,2 cm), cu o mică bază profilată (Db: 7 cm). Este smălțuită în parte superioară cu smalț de culoare maro peste care s-au adăugat picături de culoare verde și gălbuie. Recipientul, realizat la roată, se termină într-un mic buton înălțat (D:1,4 cm, h: 1 cm). Imediat lângă buton se poate observa orificiul pe unde erau introduse monedele (este smălțuit pe muchia interioară).
Dr. Ioana Manea, muzeograf, Biroul Istorie Veche și Medievală #MMB

Sursa informațiilor Muzeul curtea Veche.

11. Mănăstire paulină descoperită la Nușfalău

Sursa: Youtube Utilizator: Muzeul Zalau

O mănăstire veche de peste 600 de ani care ar fi existat în hotarul satului Nușfalău a fost motivul pentru care atât Primăria comunei Nușfalău, cât și arheologii de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău au pornit proiectul de identificare a locului și de cercetare arheologică.

12. Săpături arheologice pe Dealul Bogatului

Sursa: Youtube Utilizator: Muzeul Zalau

Am început cea de-a doua etapă de săpături arheologice din campania 2021 pe Dealul Bogatului din Sânmihaiu Almașului. Rezumatul primelor două săpături sistematice realizare în sit ni-l oferă colegul nostru Horațiu Cociș, arheolog la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

13. Diagnosticul arheologic - Tezaur monetar Herina Tâuț

Cercetările de teren efectuate în data de 29 octombrie 2021, de către Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud în cadrul acțiunii de voluntariat - Pe urmele tezaurului dacic de la Herina din cadrul proiectului „Consiliul Județean promovează voluntariatul”, în punctul Tâuț al localității Herina, comuna Galații Bistriței, au constat în efectuarea a două secțiuni arheologice. Astfel, secțiunea S1: de 5 x 2 m efectuată în punctul în care a fost descoperit respectivul tezaur monetar și o casetă de 1 x 1 m în zona în care a fost descoperită o fibulă romană fragmentară. În urma cercetărilor efectuate în prima secțiune nu au mai fost identificate urme arheologice, lucru ce atestă faptul că descoperitorul a epuizat zona respectivă, iar indicii privind prezența unor resturi ceramice sau de altă natură nu au fost identificate. În zona cu descoperirea fibulei, în acea casetă, a fost găsită o unealtă de fier, un răzuitor de piele, cel mai probabil de perioadă antică (Pl.2, fig.1). În zonă s-au mai efectuat și cercetări de teren care au avut rezultate interesante, astfel că la baza dealului în ruptura drumului de țară ce traversează paralel valea pârâului Valea Viilor, la circa 600 de m, au fost identificate o serie de fragmente ceramice de epoca bronzului (Pl.2, fig.3), iar mai jos pe vale un fragment de râșniță de epocă romană (Pl.2, fig.2). Tot în urma unor cercetări de teren pe platoul din dreapta șoselei au fost găsite o serie de fragmente ceramice din perioada medievală. În zona tezaurului a fost găsit și un briceag modern (Pl. II, fig. 4) cu decor cu solzi de pește. În concluzie cercetările efectuate de către noi nu au descoperit date clare privind modul de ascundere a tezaurului respectiv, cel mai probabil acesta a fost pierdut accidental. Descoperirea altor artefacte în punctul respectiv atestă o intensă activitate umană pe acea culme de deal, din epocă dacică, până în epoca contemporană. Hărțile topografice iozefine arată faptul că la un moment, cel puțin în sec. al XVIII-lea prin acel areal trecea un drum important (Pl.I) care făcea legătura cu localitatea vecină, Albeștii Bistriței, dar a cărui importanță scade ulterior, el devenind un simplu drum de țară. Conform hărților dealul respectiv a fost mereu împădurit. Prezența altor urme arheologice în zonă, de epoca bronzului, epocă romană și medievală pare a sugera faptul că acest traseu a fost folosit și în antichitate sau preistorie (Pl. III, fig. 1). Prezența tezaurului respectiv trebuie pusă în legătură probabil cu importanta cetate dacică de la Sărățel din punctul Cetate, care se află la o distanță de circa 5 km, din punctul cercetat accesul putându-se face extrem de facil pe drumul de culme până la cetate (Pl. III, fig.2).

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

14. Cercetări arheologice la situl Zoltan-Nisipărie

Situl Zoltan, săpături arheologice, plan geofizică.

Cercetările geofizice recente au stabilit că situl se întinde pe o suprafață de aproximativ 18 Ha, pe o lungime de aproape 1,000 m, pe direcția SSV-NNE, cu lățimea maximă de aproximativ 200 m, ci nu cca. 200 x 500 m conform cercetărilor anterioare. Mai mult, în cadrul sitului, conform cercetărilor geofizice recente, au fost evidențiate două zone mari distincte, ambele bogate în anomalii, care sugerează fie două zone distincte în cadrul așezării, fie chiar două așezări alăturate. În cadrul ambelor zone se observă numeroase anomalii mai mici care, probabil, corespund unor structuri preistorice.
În stadiul actual, nu există date concludente privind întinderea tuturor așezărilor care au funcționat în cuprinsul sitului.

Vedere generală cu săpături 2021.

Situl a fost descoperit în anul 1970 de Székely Zoltán. În anii 1971-1972, acesta a efectuat în partea sudică a sitului săpături de mici proporții, descoperind cu această ocazie un „cenușar” atribuit culturii Noua. În anii 1996 – 2001 în cadrul sitului, tot în sectorul sudic al acestuia, au fost efectuate cercetări de către dr. V. Kavruk, G. Kavruk și D. Buzea. În anii 2005, 2015-2018, în cadrul sitului au fost efectuate cercetări non-invazive. Cercetările non-invazive (2005 A. Harding, V. Kavruk; 2015 Al. Popa; 2015 – 2018 D. Ștefan și M.M. Ștefan) au fost desfășurate pe toată suprafața sitului, iar cele invazive (in 1970-1971 de Székely Zoltán; în anii 1996-2001 de V. Kavruk, G. Kavruk, D. Buzea) – pe o suprafață de 1200 mp, doar în sectorul sudic al acestuia.

Cenușarul din epoca bronzului târziu-Cultura Noua 1500-1200 a. Chr.

O problemă importantă rămasă neelucidată se referă la natura, caracterul și cronologia „cenușarului” cercetat la marginea sudică a așezării. În legătura cu acesta, au fost avansate două ipoteze de lucru. Conform primeia dintre acestea, „cenușarul” reprezintă urmele unei gunoiști care s-a format prin arderea periodică, intenționată, a unor cantități importante de deșeu (bălegar, paie, componente organice ușoare ale unor structuri dezafectate, obiecte stricate și ieșite din uz etc.) adunate, dislocate, și apoi depozitate la marginea sudică a așezării cu ocazia unor procedee de igienizare și/sau ritualuri. Conform acestei ipoteze, cele 13 depuneri surprinse în profilele stratigrafice ale „cenușarului” reprezintă faze distincte și succesive ale formării acestuia. Conform celei de-a doua ipoteze, „cenușarul” reprezintă un fenomen natural postdepozițional. Conform ipotezei de lucru, acesta s-a format în urma alunecării naturale a urmelor de ocupare a așezării dinspre vatra pe panta sudică a terenului, relativ accentuată, după ce așezarea a fost abandonată. În acest caz, ordinea depunerilor surprinse în cadrul „cenușarului” nu are valoarea cronologică, ci reflectă doar mai multe faze de alunecare naturală a urmelor de ocupare, după abandonarea așezării.

Figurină din lut descoperită la Zoltan în anul 2021, o piesă deosebită cu reprezentarea unui animal, cu botul lung, urechile rotunjite și gâtul alungit, pe care prezintă o perforație circulară transversală.Corpul nu s-a păstrat.

Situl Zoltan, golirea unui șanț preistoric.

În cuprinsul sitului au fost descoperite vestigii arheologice datând din eneoliticul mijlociu (Cucuteni-Ariușd), eneoliticul final (Coțofeni I), epoca bronzului timpuriu III (Gornea-Foeni – Iernit-Zoltan), epoca bronzului mijlociu (aspect cultural Zoltan combinând elemente Wietenberg, Tei, Monteoru și Costișa-Ciomortan), epoca bronzului târziu (Noua cu elemente Wietenberg) și din perioada modernă (secolele XVIII-XIX).

Săpături arheologice la situl Zoltan-Nisipărie, octombrie 2021.

Situl este localizat în sud-estul Transilvaniei, în Bazinul Oltului Superior, în nord-estul Depresiunii Sfântu Gheorghe, la poalele vestice ale Dealului Rușinii, la cca. 5 km vest de limita estică a Munților Baraolt. Raportat la repere hidrografice importante cele mai apropiate, situl se află la cca. 400 m est de râul Olt, pe terasa înaltă (cca. 25 m deasupra Oltului) a acestuia, la cca. 100 m nord și cca. 10 m deasupra pârâului Vonț (afluent de stânga al Oltului).

Săpături arheologice la situl Zoltan-Nisipărie, octombrie 2021

În această perioadă echipa de arheologi și cercetători de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni a reluat cercetările arheologice la situl Zoltan-Nisipărie, care este unul dintre cele mai reprezentative situri din epoca bronzului din Transilvania, în special privind faza târzie a epocii bronzului timpurii, epoca bronzului mijlociu și cultura Noua. Localizată pe unul dintre platourile ce compun terasa estică a râului Olt, situl se remarcă prin suprafața considerabilă și, mai ales, prin consistența descoperirilor.
Colectivul de cercetare este format din următorii arheologi și cercetători din partea MNCR: dr. Valerii Kavruk, responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic, dr. Dan Buzea; drd. Puskas Jozsef, dr. Dan Ștefan și dr. Maria Magdalena Ștefan.
Cercetările sunt în curs în cadrul proiectului ‘’Peisaje ascunse: explorarea prin teledetecție și LiDAR a drumurilor, granițelor și câmpurilor de luptă din Carpații de Sud-Est’’ (HiLANDS), un proiect Complex de Cercetare de Frontieră (PCCF), fiind finanțat de către Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). Proiectul este implementat de către un consorțiu de unități de cercetare dezvoltare (CD), respectiv Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” al Academiei Române, Muzeul Brăilei ”Carol I” și Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni.

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

15. Mormânt de războinic sau descoperire întâmplătoare?

În cadrul proiectului „Consiliul Județean promovează voluntariatul”, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud vine cu o altă propunere inedită. Dacă ești pasionat de arheologie și dorești să fii voluntar o zi pe un șantier arheologic, te așteptăm la cercetarea arheologică efectuată de specialiștii noștri în localitatea Bistrița, în zona pădurii Făget, pentru a cerceta arheologic locul unde au fost găsite recent 3 piese de metal: un vârf de lance, un cuțit și o pereche de foarfeci, toate din fier. Acestea au fost descoperite cu detectorul de metale în primăvara acestui an de către Mihalca Ovidiu și au fost donate Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud în data de 2.04.2021. Cronologic, artefactele descoperite aparțin epocii La Tène (450 - 25 î.Chr.) și sunt printre primele descoperiri din zonă, ale căror locație o cunoaștem cu certitudine.
Implică-te și ajută-ne să rezolvăm una din poveștile fascinante ale zonei! Avem șansa de a verifica dacă nu mai sunt și alte piese rămase, să aflăm informații despre existența unei posibile necropole în zonă. Ai șansa pentru o zi să fii implicat într-o cercetare arheologică/diagnostic arheologic respectând toate prevederile legale. Pentru informații scrie-ne atât pe FB-ul muzeului, cât și pe adresa de email complexmuzealbn@yahoo.com sau contactează-ne telefonic (cercetător dr. Radu Zăgreanu, tel: 0740018928). Toate mijloacele logistice vor fi oferite de către Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud. Perioada de desfășurare: 13 noiembrie 2021.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.

16. Régészeti felfedezések a kolozsvári Szent Mihály-templomban

Sursa: Youtube Utilizator: Maszol

17. „Harta comorilor”: cele mai noi descoperiri din vremea dacilor

26. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie - Noiembrie 2021 - VIDEO Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

LINK EXCHANGE

miercuri, 24 noiembrie 2021

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie - Noiembrie 2021 - VIDEO Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu