Comoara din soba bisericii
Un alt secret al Bisericii Manea Brutaru, dezvăluit în momentul înlăturării pardoselei moderne, a fost descoperirea bazei unui coș de sobă, umplut cu o „comoară” arheologică.
La momentul construirii bisericii, soba a fost amplasată în colțul nord-estic al pronaosului format din peretele nordic al bisericii și pilastrul nordic care demarca încăperea pronaoslui de naos. O altă sobă a fost amplasată de partea cealaltă a pronaosului, în colțul de sud-est.
Undeva spre mijlocul secolului al XIX-lea, biserica intră într-un amplu proces de reabilitare. Cutremurul din 1838 a provocat mari pagube clădirii, fiind dărâmate chiar cele două turle ale bisericii. Cu această ocazie, cu fonduri limitate, au fost refăcută una dintre turle, un acoperiș fals care să mascheze lipsa celei de-a doua turle, fresca originală a fost acoperită cu o nouă pictură realizată în ulei, sobele au fost dărâmate și o altă pardosealăa acoperit vechiul paviment din cărămidă și urmele celor două sobe.
Cercetarea arheologică a suprins în teren structura semicirculară a bazei coșului sobei de la nord. Existența sobelor a fost atestată și de găuruile astupate din pereții exteriori ai biserici care permiteau trecerea coșului prin zid. Deoarece pictura în ulei acoperea găurile la interior, acestea au fost suprinse doar pe exteriorul pereților la momentul înlăturării tencuielii care acoperea zidăria. Baza sobei de la est nu s-a păstrat, fiind distrusă în întregime.
Structura semicirculară, care reprezintă baza coșului descoperit la nord, a fost construită din cărămidă și mortar, iar la exterior a fost tencuită. În interior, după demantelarea sobei și a coșuiui, în groapa de aprox. 0,25 m au fost aruncate pentru nivelare diverse obiecte. Astfel, printre pământ, nisip și fragmente de cărămidă, au fost descoperite un castron din ceramică, o cană din ceramică, sticle, diverse recipiente cilindrice din sticlă, globurile de sticlă ale unor candele, numeroase cuie din fier, balamale, o lamă de cuțit, o linguriță, un recipient cilindric din plumb, un cercel din sticlă, două fragmente dintr-o miniatură sau iconiță de plumb și alte fragmente din bronz.
Au mai fost identificate două monede (din care una otomană din argint), dar și fragmente din tencuiala originală a bisericii, cu fresca realizată în diverse culori și fragmente de stucatură. Toate obiectele descoperite sunt acum în proces de restaurare.
Drd. Diana Sonu, colaboratoare a Biroului Istorie Veche și Arheologie #MMB
Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.
2. Arheologul și ”Peregrinările unui vas dacic”
Arheologul și ”Peregrinările unui vas dacic”
Multă lume își imaginează că viața de arheolog este boemă și fără griji. Totuși, această meserie este una complexă care presupune activități diverse de la săpatul în genunchi, în condiții uneori vitrege, la ore petrecute în bibliotecă pentru a pune într-un context cât mai corect informațiile obținute în teren. Totodată, arheologii trebuie să fie în permanență la curent cu cele mai noi metode de cercetare și promovare a informațiilor istorice.
Astfel, deși poate nu toți arheologii noștri seamănă cu Harrison Ford, cu siguranță grija acestora pentru obiecte și pentru informația istorică o depășește pe cea a personajului lui George Lucas.
În videoclipul de mai jos am ilustrat pe scurt drumul parcurs de un mic vas dacic descoperit în această toamnă în așezarea de la Crivina-Leopoldsberg (com. Nădrag, jud. Timiș) - de la dezvelirea sa din pământul în care s-a păstrat timp de două milenii până la popularizarea sa în mediul virtual.
Regizor, scenarist, actor în rol principal – dr. Andrei Georgescu
#mnab #arheologie #vasdacic #crivina
Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.
3. 𝐔𝐧 𝐚𝐧 𝐛𝐮𝐧 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚-𝐅𝐫𝐞𝐢𝐝𝐨𝐫𝐟
Figurine antropomorfe din lut
Situl aflat la marginea Timișoarei a fost descoperit în urma unor cercetări de teren realizate de F. Resch, K. Ghermann și D. Pleșa în anul 1982. Acesta a fost cercetat în diferite etape de către specialiștii Muzeului Național al Banatului în ultimele patru decenii. În anul 2020 a continuat cercetarea în teren sub conducerea arheologului dr. Călin Timoc și au fost publicate rezultatele unora dintre investigațiilor anterioare.
𝐒𝐚̆𝐩𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚𝐫𝐞 realizată în perioada aprilie-mai 2020 a scos la iveală o bună parte din așezarea aparținând ”orizontului celtic” (secolele III-II î.Hr.). Cu această ocazie au fost scoase la lumină, structuri de locuit, dar și urmele unor posibile ateliere meșteșugărești. Din umplutura complexelor arheologice au fost extrase informații prețioase cu privire la modul de trai al populațiilor din acele vremuri. Printre acestea, se remarcă și câteva aspecte ce țin de viața spirituală, ilustrate prin descoperirea a două figurine antropomorfe din lut. Astfel de piese au fost interpretate ca având un 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐫 𝐦𝐚𝐠𝐢𝐜, fapt sugerat prin diverse intervenții observate asupra lor (mutilări intenționate sau prezența unor corpuri străine).
În ceea ce privește popularizarea cercetărilor anterioare, colegii noștri Ștefan Popa și Ionela Rădac au prezentat câteva din variațiunile anatomice, precum și patologiile identificate în urma analizării osemintelor umane datând din prima jumătate a mileniului I d.Hr., descoperite în cercetarea din anul 2017. Totodată, colegul nostru dr. Andrei Georgescu a redactat un studiu referitor la 𝐟𝐢𝐛𝐮𝐥𝐚 𝐳𝐨𝐨𝐦𝐨𝐫𝐟𝐚̆ pe care v-am prezentat-o aici:
https://www.facebook.com/MuzeulBanatuluiTimisoaraOficial/posts/2352909864988033
Colectivul de cercetare din campania 2020: Călin Timoc (responsabil științific), Adrian C. Ardelean, Adriana Sărășan, Andrei Georgescu, Ștefan Popa, Andrei Bălărie. Cu participarea voluntară a domnilor Dan Ungureanu și Corneliu Berari.
Cele trei studii sunt:
Rodica Török-Oance, Ștefan Popa, Ionela Slejiuc - 𝐑𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐬𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧 𝐨𝐟 𝐚𝐧𝐚𝐭𝐨𝐦𝐢𝐜𝐚𝐥 𝐯𝐚𝐫𝐢𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐬 𝐨𝐟 𝐭𝐡𝐞 𝐚𝐭𝐥𝐚𝐬 𝐚𝐧𝐝 𝐭𝐡𝐞 𝐨𝐜𝐜𝐢𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐢𝐧 𝐚 𝐜𝐚𝐬𝐞 𝐰𝐢𝐭𝐡 𝐜𝐫𝐚𝐧𝐢𝐚𝐥 𝐝𝐞𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧, în 𝐀𝐧𝐚𝐭𝐨𝐦𝐢𝐜𝐚𝐥 𝐒𝐜𝐢𝐞𝐧𝐜𝐞 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝟐𝟎𝟐𝟎.
Ștefan Popa, Ionela Slejiuc, Rodica Török-Oance - 𝐀𝐧𝐭𝐡𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚𝐥 𝐚𝐧𝐚𝐥𝐲𝐬𝐢𝐬 𝐨𝐟 𝐟𝐢𝐯𝐞 𝐬𝐤𝐞𝐥𝐞𝐭𝐨𝐧𝐬 𝐟𝐫𝐨𝐦 𝐒𝐚𝐫𝐦𝐚𝐭𝐢𝐚𝐧 𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐨𝐯𝐞𝐫𝐞𝐝 𝐢𝐧 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚 – 𝐅𝐫𝐞𝐢𝐝𝐨𝐫𝐟 (𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧𝐢𝐚), în 𝐂𝐮𝐫𝐫𝐞𝐧𝐭 𝐓𝐫𝐞𝐧𝐝𝐬 𝐢𝐧 𝐍𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥 𝐒𝐜𝐢𝐞𝐧𝐜𝐞, 𝟐𝟎𝟐𝟎.
Andrei Georgescu - 𝐒𝐡𝐚𝐫𝐞𝐝 𝐈𝐝𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐬 𝐚𝐧𝐝 𝐈𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐭𝐲 𝐌𝐚𝐫𝐤𝐞𝐫𝐬 in 𝐭𝐡𝐞 𝐋𝐚𝐭𝐞 𝐈𝐫𝐨𝐧 𝐀𝐠𝐞 𝐂𝐚𝐫𝐩𝐚𝐭𝐡𝐢𝐚𝐧 𝐁𝐚𝐬𝐢𝐧. 𝐓𝐡𝐞 𝐙𝐨𝐨𝐦𝐨𝐫𝐩𝐡𝐢𝐜 𝐁𝐫𝐨𝐨𝐜𝐡𝐞𝐬 𝐨𝐟 𝐭𝐡𝐞 𝟒𝐭𝐡 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐮𝐫𝐲 𝐁𝐂, în 𝐀𝐫𝐜𝐡𝐚̈𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐬𝐜𝐡𝐞𝐬 𝐊𝐨𝐫𝐫𝐞𝐬𝐩𝐨𝐧𝐝𝐞𝐧𝐳𝐛𝐥𝐚𝐭𝐭 𝟓𝟎, 𝟒, 𝟐𝟎𝟐𝟎
#mnab #arheologietimisoara #freidorf #sitarheologicfreidorf
Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.
6. Așezare medievală dispărută - descoperită de arheologii turdeni
La sfârșitul anului trecut, în cadrul proiectului de reabilitare a sistemului de apă potabilă și canalizare menajeră, arheologii turdeni au descoperit pe strada Panait Cerna, alături de numeroase artefacte din perioada romană, mai multe structuri zidite (construcții) ce au făcut parte din așezarea medievală Sânmiclăuș (Szentmiklos) atestată în documente în secolul al XIII-lea. Până în prezent au fost identificate trei locuințe (?) ce făceau parte din această așezare.
Aflată în posesia banului Mikud, așezarea a fost cedată în anul 1288 episcopului Transilvaniei. Puținele informații pe care le deținem amintesc despre existența unei biserici și a unor proprietăți pe care episcopul le deținea aici în anul 1406 (o casă din piatră, o curie și o moară). Într-un act de donație emis în anul 1440 de regele Ungariei, Vladislav I (1440-1444), așezarea era localizată pe malul râului Arieș, lângă locul unde se vămuia sarea extrasă de la ocnele din Turda.
În cursul unor ʺperieghezeʺ efectuate de către Orbán Balázs în anul 1886, acesta a identificat ruinele unei cetăți pe malul râului Arieș și urme ale unei fortificații patrulatere care apare și în prima ridicare topografică a Transilvaniei din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Aceeași cetate fusese menționată o jumătate de veac mai devreme de către un alt pasionat al istoriei orașului, Csipkés Elek (autorul primei monografii a Turzii).
Cetatea a fost distrusă de invaziile tătare de la mijlocul secolului al XIII-lea și părăsită cel mai probabil la scurt timp de la derularea evenimentelor. Donată în repetate rânduri de regii Ungariei - Vladislav I (1441) și urmașii acestuia Ladislau al V-lea Postumul (1453) și Matia Corvin (1465) - unor familii nobiliare, cetatea nu a mai fost refăcută.
Sânmiclăușul ar putea fi localizat astăzi în zona cuprinsă între râul Arieș (malul stâng), Fabrica de Bere, Pârâul Săndulești, străzile Panait Cerna, Cheii și Piața Romană (fosta Piață Ecaterina Varga), suprapunând așezarea civilă a Potaissei.
Cercetările arheologice efectuate confirmaseră în cadrul altor lucrări edilitare existența necropolei așezării. Până în prezent au fost descoperite și cercetate (în anii 2002, 2010, 2011 și 2020), un număr de 19 morminte de inhumație ce au aparținut acestei necropole.
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Turda.
Trovant folosit ca piatră funerară, descoperit la intrarea în turnul de poartă al Bisericii Sf. Gheorghe Bârlad, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea de către breasla abagerilor.
Inscripția începe în partea dreaptă sus: "Această piatră toți ai lui Toaderu Forțu
Supt această piatră odihnești robii lui Dumnezeu: Ion: Ilinca:Vasâlca: _eodora: Gheorghi: Sla_ _curte: _ _ va: _eodora: Ecatirina: Feodor: Dimitri: Zoița: Constantin: Dimitri: Vasili: Sandu: Mătasă: Dimitri: Smaranda: Ecatirina:
Și cu tot nemul
1532 sau 1552"
Inscripția este in alfabet mixt, deci se poate data în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Facem săpături la această biserică din mai 2020 și am descoperit până în prezent 67 de morminte. Cele mai vechi sunt de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea.
Înainte de această biserică a mai fost construită, pe același teren, o alta, în secolul al XVIII-lea.
Săpăturile vor continua până în noiembrie 2021.
Sursa informațiilor Mircea Oancã.
8. Strada Panait Cerna - partea nevăzută a orașului roman
Descoperirile arheologice se țin lanț pe strada Panait Cerna din municipiul Turda. Cu puține zile în urmă o echipă de arheologi de la Muzeul de Istorie descoperiseră pe strada menționată (la intersecția cu strada Nicolae Bălcescu) mai multe construcții din perioada medievală, distruse cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, la cea de-a doua invazie mongolă (1285).
Pe aceeași stradă, la 200 de metri spre sud, la intersecția cu strada Alecu Russo, în cadrul aceluiași proiect de reabilitare al sistemului de apă potabilă și canalizare, au fost descoperite de această dată, ruinele unei construcții romane cu dimensiuni considerabile, a cărei destinație nu am putut-o stabili în stadiul actual al cercetărilor.
Zidurile dinspre S-SV și N-NE ale construcției descoperite într-o primă etapă, au fost parțial distruse în perioada introducerii conductei magistrale de apă potabilă din anul 1986. Structurile zidite identificate, cu o lățime de aproape 1 m, au fost dezvelite pe porțiunea păstrată doar cât a permis săpătura pentru introducerea noii conducte de apă. Într-o a doua etapă, a fost surprins de asemenea un zid de compartimentare al construcției pe întreaga sa lungime. Zidul construit din piatră spartă de carieră de mărime mică și mijlocie, s-a păstrat extrem de bine pe o înălțime de 1,60 m, până la talpa fundației (-2,20 m de la nivelul actual de călcare).
La un moment dat, cel mai probabil în urma unui incendiu, identificat arheologic printr-un nivel consistent de arsură (piatră afumată, sticlă și ceramică vitrifiată), clădirea și-a încetat existența.
Această descoperire arheologică completează șirul construcțiilor identificate pe strada Panait Cerna în cursul lucrărilor începute anul trecut și aduce noi dovezi despre structurile zidite nevăzute ale orașului roman Potaissa.
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Turda.
9. Așezare medievală dispărută, descoperită de arheologii sub străzile orașului Turda
10. Descoperiri arheologice pe șantierul parcării subterane din Centrul Civic
12. Biserică veche de sute de ani, descoperită în săpăturile pentru o parcare modernă din Oradea
13. Biserică veche de sute de ani, descoperită în săpăturile pentru o parcare modernă din Oradea
Sursa: Youtube Utilizator: Digi24HD
Cercei din aur în mormântul 82
Înainte ca starostele brutarilor, Manea, alături de Gheorghe și Ioan să finanțeze construcția unei mici biserici din cărămidă în 1787, pe acest amplasament a funcționat cu siguranță un cimitir ce deservea mahalaua Popa Radu, mahala care nu număra mai mult de 72 de case.
Cercetările arheologice demarate anul trecut în urma procesului de restaurare al construcției ctitorite de vătaful brutarilor au dus la dezvelirea fostului cimitir suprapus de biserică. Până în prezent au fost descoperite 90 de morminte dintre care 23 aparțin unor copii. Momentan nu a fost realizată analiza antropologică a scheletelor, astfel că posibilele cauze ale deceselor rămân necunoscute. Cu toate acestea, nu putem ignora faptul că în perioada medievală târzie condițiile insalubre de viață au contribuit decisiv la rata ridicată a mortalității, mai ales în cazul copiilor. Din datele pe care la avem, aflăm că în 1837 în Muntenia s-au născut 45.254 de copii și au murit 24.512 de persoane. Și tot în aceeași perioadă, 36 din 100 de copii cu vârsta de până în 5 ani mureau.
După cum am mai precizat într-o postare anterioară, mormintele descoperite aparțin unor indivizi destul de săraci, inventarul lipsind deseori sau fiind reprezentat doar de o monedă. Cu toate acestea, un caz aparte este reprezentat de mormântul unui copuil, cel mai probabil o fetiță, cu vârsta cuprinsă între 4 și 5 ani, descoperit pe data de 23 februarie 2021 în pronaosul bisericii.
Chiar dacă starea de conservare a oaselor este mediocră, inventarul găsit este unul bogat dacă îl raportăm la descoperirile de până acum. Pe lângă un mic inel din bronz s-au găsit doi cercei din aur cu pietre semiprețioase de culoare turcoaz, unul dintre cercei având atârnat un mic pandantiv sub formă de cruce. De asemenea, s-au mai păstrat fragmente de material și împletituri găsite în zona craniului ce ar putea proveni de la o căciuliță.
Ioana Manea, muzeograf, Biroul Istorie Veche și Medievală #MMB
Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.
15. Săpături arheologice la biserica reformată din Fântânele
Arheologii muzeului județean efectuează săpături arheologice la biserica reformată din Fântânele. Cercetarea a fost solicitată de Parohia reformată și se desfășoară în cadrul proiectului de reabilitare a bisericii susținut de guvernul Ungariei. În interiorul bisericii s-au găsit urmele unei biserici timpurii, de dimensiuni mai reduse, care s-a construit în secolele XII–XIII. În același registru cronologic pot fi încadrate unele morminte timpurii din cadrul cimitirului, în care s-au descoperit inele cu capete în formă S.
Dezvelirea criptei s-a dovedit a fi una dintre cele mai interesante părți ale săpăturii arheologice. Au fost descoperite mai multe înmormântări, cu precădere din secolul al XVII-lea, ale membrilor familiilor nobiliare, care au jucat un rol important în istoria bisericii și a localității. Din inventarul funerar al defuncților, alături de piesele de podoabă și a ornamentelor sicriului, cele mai reprezentative descoperiri sunt inelele de aur purtate probabil de János Gáspár de Szövérd, jude regal al Scaunului Mureș, ulterior prefectul curții princiare, apoi diplomatul permanent al lui Gabriel Bethlen la Înalta Poartă, și a soției lui, Zsófia Bethlen, ambii fiind imortalizați și prin stemele lor pictate pe tavanul casetat al corului bisericii.
Detalii: http://muzeulmures.ro/cercetari-arheologice-in-biserica...
A múzeum régészei a gyulakuti református templomban végeznek régészeti feltárásokat. A kutatás a magyar kormány által támogatott templomfelújítási munkálatok keretében zajlik. A templomhajóban és a szentélyben végzett kis lélegzetű ásatások eredményeként felszínre kerültek egy korábbi, kisebb, Árpád-kori (12–13. sz.) templom nyomai. Ugyanerre a korszakra keltezhető a templom körüli temető legkorábbi temetkezési horizontja, amelyet a feltárt, mellékletként S-végű hajkarikát tartalmazó sírok jeleznek.
A kutatás legizgalmasabb mozzanatait eddig a kripta kibontása szolgáltatta. A boltozott kriptában a templom és a település életében fontos szerepet játszó előkelő családok tagjai nyugszanak, többnyire valószínűleg a templomot patronáló Lázárok. A sírmellékletek közül, a koporsódíszek és a temetkezési ruhák, illetve ruhadíszek és ékszerek mellett, különösen jelentősek a kriptában nyugvók azonosítását is elősegítő aranyékszerek. Ezek egyike vélhetően Szövérdi Gáspár Jánosé (mh. 1625), aki marosszéki főkapitány és királybíró, utóbb fejedelemi udvarmester, majd Bethlen Gábor konstantinápolyi követe volt, a másikat pedig, vésett felirata alapján hitvese, bethleni Bethlen Zsófia viselte. Mindketten a templom szentélyét díszítő reneszánsz kazettás mennyezet megrendelői.
További részletek: http://muzeulmures.ro/regeszeti-kutatasok-a-gyulakutai...
Sursa informațiilor Muzeul Mureș.
17. Șantierul noului drum de legătură A1 - Timișoara începe cu cercetarea arheologică, în aprilie
18. O locuință medievală cu „surprize”, descoperită la Târgu Neamț
19. Descoperire în Prahova. Cum erau înmormântaţi strămoşii dacilor, bărbaţii din civilizaţia Yamnaya
20. Tumul din pâmânt datând de la începutul epocii bronzului (cca 3000-2800 BC)
Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova vine cu super vesti pentru noi, descoperirea unui nou sit arheologic.
A fost cercetat un tumul din pâmânt datând de la începutul epocii bronzului (cca 3000-2800 BC). Acest tumul reprezintă un monument funerar care avea înălțimea de 1,5 m și diametrul de 35 m. În centrul acestuia, într-o groapă de formă dreptunghiulară (1,70×1,20 m) fusese depus un adult de sex masculin. Acesta a fost înmormântat conform ritualului specific acelei epoci, respectiv așezat pe spate, cu picioarele îndoite de la genunchi, ridicate, ulterior căzute spre lateral. În apropierea craniului fusese depus ocru roșu, iar sub defunct au fost descoperite urmele unei împletituri vegetale, pe care acesta fusese așezat. Acest tumul face parte dintr-o serie numeroasă de astfel de monumente funerare (320) descoperite pana acum.
Echipa: Alin Frînculeasa, Octav Negrea și Claudia Dumitrescu din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova
Locatia: Ariceștii Rahtivani (jud. Prahova).
©Cercetător Științific gradul I,
dr. Alin Frînculeasa
Sursa informațiilor Călător prin România.
20. Sondaj arheologic la Cetatea Ciceului, localitatea Ciceu-Corabia, comuna Ciceu-Mihăiești
Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud în parteneriat cu Asociația Celtic Transilvania a efectuat la începutul lunii martie un sondaj arheologic la Cetatea Ciceului, localitatea Ciceu-Corabia, comuna Ciceu-Mihăiești. În anul 2018 în urma unei furtuni puternice o serie de copaci ai pădurii care acoperă pintenul de stâncă pe care se află cetatea medievală, au fost doborâți de către aceasta. Primăria Ciceu-Mihăiești ne-a semnalat aparația unor resturi ceramice la una din rădăcinile unuia dintre copaci, aflat pe una dintre stâncile pe care e amplasată cetatea. Cercetările noastre au însemnat efectuarea a trei secțiuni arheologice de mici dimensiuni, deoarece terenul este extrem de accidentat, acestea fiind dificil de realizat. Una dintre acestea a fost efectuată pe micul platou al stâncii respective, celelalte pe versantul pe care au fost identificate cioburile respective. Exploatările ulterioare pentru piatra de moară de Ciceu-Corabia renumite în zonă, au afectat puternic și porțiunea cercetată de noi, o astfel de piatră rebut fiind dezvelită în situ, în secțiune S1. Deși de foarte mică amploare aceste cercetări au identificat în prima secțiune un complex arheologic din care au fost recuperate o serie de fragmente de os de animal, câteva resturi ceramice dar și un vârf de săgeată. Din zona accidentată unde s-a scurs materialul arheologic, au fost recuperate și o serie de fragmente ceramice de epocă dacică. Este în premieră când din porțiunile ce se mai păstrează din fosta cetate medievală, sub stratul medieval sunt identificate cu certitudine fragmente ceramice de epocă dacică. Ipoteza existenței unui turn roman în acest punct deocamdată nu se confirmă, putem doar presupune că sub cetatea medievală a existat și o fortificație dacică (La Tène). Mulțumim voluntarilor Celtic Transilvania și primăriei Ciceu-Mihăiești pentru sprijinul acordat ! Echipa CMBN - Radu Zăgreanu arheolog, Ilieș Andreea - desenator!
Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.
21. Arheologii au intrat pe traseul drumului de legătură Timișoara-A1. În SF sunt 11 zone de interes
22. „Povestiri din criptă” (1)
Cripte sub pronaos
Noile cercetări arheologice de la Biserica Sfântul Nicolae „Manea Brutaru” aduc în fața specialiștilor, dar și a publicului larg, noi informații legate de istoricul acesteia și a comunității care o frecventa. Odată cu excavarea unei noi porțiuni din pronaosul bisericii, au fost identificate două formațiuni din cărămidă, construite la o distanță de 1,75 m una față de cealaltă, iar în urma cercetării lor s-au dovedit a fi două cripte. Dimensiunile acestora se încadrează între 2,65-2,73 m lungime, 0,90-1,40 m lățime și 0,80-0,90 m înălțime.
Criptele au primit denumirile de Cripta 2 și Cripta 3. În umplutura Criptei 3 au fost descoperite numeroase pioneze folosite pentru a prinde căptușeala sicriului, cuie, fragmente de sticlă și ceramică și trei monede mici din bronz. La baza gropii, printre rămășițele sicriului a fost identificată o aglomerare de oase extrem de tasate, ce par să fi fost învelite într-o pânză. La nivelul acesteia s-au descoperit fragmente textile, pioneze, o falangă și un inel de bronz.
Spre deosebire de Cripta 3, în Cripta 2 mormântul se regăsește în poziție inițială, forma și lemnul sicriului păstrându-se foarte bine. Din păcate, scheletul descoperit sub lemn nu a avut parte de același tratament, oasele acestuia fiind sfărâmate și greu de recuperat. Cu toate acestea, o parte din craniu și mandibulă se păstrează, pentru restul oaselor putând fi observată doar pe alocuri poziția inițială. Asemenea osemintelor și inventarul este sărăcăcios. Singurul obiect identificat a fost un inel de tip ghiul, așezat în zona oaselor coxale. Tot în Cripta 2, la căpătâiul scheletului a fost descoperită o reînhumare a unui individ ce pare să fi fost înlocuit cu defunctul lângă care a fost apoi depus.
Aceaste descoperiri aduc în discuție noi problematici interesante, precum datarea și perioadele de utilizare și reutilizare ale criptelor. Construirea și poziționarea intenționată a celor două cripte în interiorul bisericii arată contemporaneitatea acestora cu perioada de construire a bisericii. De asemenea, starea mediocră de conservare a mormintelor identificate scoate la iveală un nou set de întrebări despre modul în care au fost afectate respectivele cripte. Nu este exclusă profanarea acestora, deși nu avem date despre cât de conștientă era comunitatea de atunci de prezența lor sub podeaua bisericii. Este posibil și ca mormintele să fi fost atât de degradate din cauza presiunii provenite în urma prăbușirii uneia dintre turle, în anul 1838, iar acest fapt, alături de restaurările ce au urmat, să fi fost factori ce au împiedicat conservarea propice a criptelor și implicit a conținutului lor.
Raluca Dumitru, colaborator Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică #MMB
Sursa informațiilor Muzeul Curtea Veche.
Articole mai vechi:
1. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2016
2. Descoperiri arheologice din România - luna August 2016
3. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2016
4. Descoperiri arheologice din România - lunile Octombrie-Noiembrie 2016
5. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Iulie 2017 - VIDEO
6. Descoperiri arheologice din România - lunile August - Octombrie 2017 - VIDEO
7. Descoperiri arheologice din România - lunile Octombrie - Decembrie 2017 - VIDEO
8. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Iunie 2018 - VIDEO
9. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2018 - VIDEO
10. Descoperiri arheologice din România - luna August 2018 - VIDEO
11. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2018 - VIDEO
12. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Aprilie 2019 - VIDEO
13. Descoperiri arheologice din România - lunile Mai - August 2019 - VIDEO
14. Descoperiri arheologice din România - lunile August - Septembrie 2019 - VIDEO
15. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2019
16. Descoperiri arheologice din România - lunile Ianuarie - Iulie 2020 - VIDEO
17. Descoperiri arheologice din România - lunile Iulie - August 2020 - VIDEO
18. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea I
19. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea II
20. Descoperiri arheologice din România - lunile Septembrie - Decembrie 2020 - VIDEO - Partea III
Pe aceeași temă:
1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui
2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene
3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu