Știai că în inima Carpaților trăiește un melc albastru pe care nu îl vei întâlni nicăieri altundeva în lume?

 

Este Bielzia coerulans, cunoscut și sub numele de limaxul albastru, un melc fără casă care fascinează prin frumusețea și unicitatea sa. Corpul său albastru-violet poate ajunge până la 10–12 cm lungime, iar stratul de mucus care îl acoperă îi permite să se deplaseze ușor printre frunze, mușchi și vegetație descompusă.

Acest limax preferă pădurile umede și răcoroase, pajiștile alpine și zonele cu frunziș bogat. Este activ mai ales noaptea sau după ploi și se hrănește cu materie vegetală în descompunere, frunze căzute, mușchi sau ciuperci, contribuind astfel la reciclarea nutrienților și la fertilitatea solului.

Bielzia coerulans este o specie hermafrodită, depune ouă în solul umed și dezvoltarea sa este lentă. Culoarea albastră intensă devine mai pronunțată odată cu maturizarea și îl ajută să se camufleze în mediul pădurii. Prin mișcările sale, aerisește solul și servește ca indicator al sănătății ecosistemelor montane.

Fiind endemică Carpaților, conservarea pădurilor și a habitatelor umede este esențială pentru supraviețuirea acestei specii spectaculoase. Știai că limaxul albastru a fost descris pentru prima dată în 1851 de naturalistul M. Bielz și rămâne unul dintre cele mai fascinante moluște terestre din Europa?

Ai întâlnit vreodată un limax albastru în drumețiile tale prin Carpați?

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".